Criza energetică are la bază lipsa de viziune, dar lucrurile pot să devină și mai periculoase
Conflictul din Ucraina a aruncat în aer aparenta stabilitate energetică a Europei. Aceasta este poza prezentată și foarte ușor acceptată în prezent.
Totuși o analiză la rece a situației în care se găsea Europa înainte de conflict arată adevăratele cauze ale situației care a determinat criza energetică:
Dependența Europei de energia de import și mai ales de energia dintr-o singură sursă de import era extrem de periculoasă, dar nu a fost corect abordată,
Abordarea pur teoretică a problemelor energetice și încercarea de impunere a unui singur profil energetic la nivelul tuturor țărilor a fost o eroare ținând seama de eterogenitatea cu care se confruntă diverse țări din UE (culturală, comportamentală, socială, tehnologică, financiară etc.),
Lobbyul desfășurat la Bruxelles, dar și la nivelul unor guverne, cu scopul de a vinde produse și servicii a determinat derapaje puternice de la normalitatea activităților din domeniul energiei (investiții inutile care trebuiau să fie optimizate ulterior, activități de exploatare și mentenanță întârziate sau nerealizate),
Desconsiderarea față de Rusia, Europa invocând contractele pe gaze semnate pe termen lung cu Rusia cu prețuri care în anul 2021 au fost în medie de cca 22 euro/MWh, pe de o parte, și pe de altă parte invocând formarea prețului de piață, vânzarea gazelor cu prețuri de vânzare formate după LNG, al cărui nivel mediu în 2021 a fost de cca 91 euro/MWh,
Lăcomia europenilor, care au dorit să profite de achiziția gazelor ieftine și vânzarea lor la prețuri mari,
Lipsa funcționării „Mâinii invizibile”, datorată unei liberalizări nepregătite și prost manageriate, nenaturală, care s-a constituit într-o oază a „băieților deștepți” care pot obține venituri mari cu eforturi mici,
Guverne care s-au complăcut în a deveni „băieți deștepți în energie”,
Supraaprecierea posibilității de utilizare exclusivă a surselor regenerabile,
Greutatea acceptării gazului și a energiei nucleare pe post de combustibili de tranziție,
Neincluderea unor noi tehnologii cum ar fi SMR-urile în dezvoltarea sectorului energetic.
În acest context, deloc întâmplător apar articole de hărțuire a unor noi tehnologii: hidrogen, SMR, gaze neconvenționale etc.
Haideți să clarificăm niște aspecte.
Hidrogenul este un gaz care prezintă pericol în anumite condiții, ca și alte gaze, cum ar fi gazele naturale sau LPG. Proiectarea și utilizarea corespunzătoare a acestuia îl pot face la fel de sigur precum gazele naturale.
Gazele neconvenționale sunt gaze similare cu gazele naturale pe care le folosim noi, doar că din cauza modului de formare în scoarța terestră presupun câteva operații suplimentare față de exploatările realizate în România de 113 ani. Aceste operații nu folosesc cianuri sau alte substanțe periculoase, fiind aceleași substanțe care se folosesc de zeci de ani în România la forarea sondelor.
SMR-urile sunt minireactoare nucleare, care se folosesc pentru producerea de energie electrică pe bază nucleară de
67 de ani. Falsele idei aruncate și susținute că aceste minireactoare nu sunt sigure, nu sunt încă folosite în nicio țară, că un reactor nu poate fi construit prima oară într-o altă țară nu au nicio susținere științifică. Respectând la sânge toate etapele de autorizare și condițiile severe de securitate ele sunt la fel de sigure ca și centralele atomice, care funcționează în lume de
68 de ani.
Respingerea acestor tehnologii ar fi o greșeală mare pentru români (mult mai mare decât greșeala săvârșită prin blocarea exploatării de gaze din Marea Neagră), greșeală care ar fi
vizibilă doar atunci când este prea târziu și România s-ar putea găsi într-o situație similară cu cea în care se găsesc astăzi unele țări din Europa.
Trebuie făcută distincția dintre modul în care se desfășoară astăzi lucrurile în România, cum ar fi să declari un amplasament unic fără să faci acceptanță publică, și ce ar trebui să se facă în România: informare, dialog, discuții, analiza opiniilor și sugestiilor – Unitate în Energie Curată.
Ceea ce se întâmplă astăzi în România este extrem de periculos.
Pe de o parte, renunțăm ușor la tradiții, iar pe de altă parte suntem foarte reticenți (sau ne este indusă reticența) față de noua tehnologie, cum sunt aceste SMR-uri, de exemplu. Sunt două extreme deloc benefice pentru evoluția viitoare. Acesta este argumentul solid pentru care am lansat proiectul național „România tradițională cu energie curată”, prin care dorim să atragem atenția asupra acestui pericol, dar și să dăm exemplu că se poate – să păstram tradițiile și să avem energie curată, prin dezvoltarea de noi tehnologii.
