ing. Valeriu Iftime
Președintele Comitetului de Energie și Mediu al CCI a României
Constantin Boștină, președintele Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale – ASPES: Domnule Valeriu Iftime sunteți un întreprinzător remarcat și puternic implicat în mai multe domenii de afaceri atât la nivel local cât și la nivel național.
Un domeniu în care dispuneți de o experiență și expertiză remarcabile îl reprezintă problema națională a României: încălzirea populației. Cum vedeți dvs. situația actuală a încălzirii populației, ca problemă de politică națională, cu puternice efecte economice, de sănătate și de mediu?
Valeriu Iftime: Încălzirea populației reprezintă unul dintre cele mai importante subiecte de interes public, fiind mereu dezbătută în documentele strategice la nivel european și național. Încălzirea populației se află la un nivel ridicat de importanță față de mediul social, împreună cu accesul la alimentarea cu apă potabilă și canalizare, reprezentând, totodată, și zona de servicii de interes public cu cea mai mare greutate, care afectează în mod direct calitatea vieții.
Ce ar trebui să urmărim?
Scopul articolului vizează necesitatea acordării unei atenții sporite serviciului de încălzire a populației și inițierii de proiecte, în contextul serviciilor de interes public, pentru modernizarea infrastructurii, eficientizarea costurilor și mai buna valorizare a acestui topic în actul de administrare publică, cu impact asupra tuturor categoriilor de consumatori.
Care este situația în România?
Conform Strategiei Energetice Naționale, la acest moment în România există o necesitate de încălzire a unui număr aproximativ de 7,5 milioane locuințe, dintre care circa 4,2 milioane sunt locuințe individuale, iar circa
2,7 milioane de locuințe sunt apartamente amplasate în blocuri de locuit (condominium). Din totalul locuințelor, numai circa 1,2 milioane sunt racordate la SACET-uri (Sistem de Alimentare Centralizat cu Energie Termică) (circa 600.000 de apartamente doar în București). O treime din locuințele României (aproape 2,5 mil.) se încălzesc direct cu gaz natural, folosind centrale de apartament, dar și sobe cu randamente extrem de scăzute (cel puțin 250.000 de locuințe). Aproximativ 3,5 mil. locuințe (marea majoritate în mediul rural) folosesc combustibil solid – majoritatea lemne, dar și cărbune – arse în sobe cu randament foarte scăzut. Restul locuințelor sunt încălzite cu combustibili lichizi (păcură, motorină sau GPL) sau energie electrică. Peste jumătate dintre locuințele din România sunt încălzite parțial în timpul iernii. Nu există un inventar al pensiunilor care se încălzesc cu lemne, dar putem aproxima că minimum 40% dintre acestea se încălzesc cu lemne.
Trebuie menționat că peste 75% din locuințele din România utilizează combustibilul într-un mod total ineficient energetic, cu randamente de aproximativ 40%.
Conform „Strategia energetică a României 2019-2030, cu perspectiva anului 2050”, consumul final de energie necesar pentru încălzire la nivelul anului 2020 este de 2,7 mil. tep (0,72 mil. tep pentru SACET-uri și 1,98 mil. tep pentru utilizarea gazului natural). Aceste cifre sunt valabile numai pentru încălzirea a
3,7 mil. de locuințe (încălzire centralizata și încălzire individuală).
Cel mai simplu mod de a înțelege dimensiunea este prin cifre:
Peste 50% din combustibilul primar din România se folosește pentru încălzirea populației (locuințe și birouri)
2.423.003.838 lei acordați SACET-urile pentru acoperirea pierderilor între 2014 și 2019
Sute de milioane de euro, acordate companiilor de termoficare din România pentru programele anuale de reabilitare a SACET-urilor („Căldură și confort”, „Termoficare”)
Aproximativ 3.600.000 persoane racordate la SACET-uri
Toate SACET-urile care astăzi funcționează sunt companii noi, după ce vechile SACET-uri au suferit un proces de insolvență și apoi faliment, de exemplu: București, Oradea, Focșani, Craiova, Botoșani etc.
Se pierd anual aproximativ 200.000.000 lei din cauza pierderilor generate de apa de adaos
9.000.000 persoane care se încălzesc individual cu lemne și ard anual minimum 18.000.000 m3 lemn, cu un randament de 40%. Creșterea randamentului de ardere a lemnului de la 40% la 80% ar produce o economie anuală de aproximativ 100 milioane de euro. Zeci de milioane de euro, acordate ca ajutor pentru achiziționarea lemnelor de focMajoritatea populației suferă de sărăcie energetică
Ce se poate face?
Pentru a discuta despre eficientizarea din punct de vedere energetic a sectorului, avem două direcții de lucru:
Direcția A. Eficientizarea sistemelor centralizate existente (SACET-uri care alimentează în acest moment aproximativ 1,2 mil. de locuințe) precum și înființarea de noi sisteme centralizate. Cumulat, se ajunge la aproximativ
2,7 mil. de locuințe.
Direcția B. Eficientizarea sistemelor de încălzire individuală. Acestea sunt regăsite în circa 4,2 mil. locuințe.
Trebuie menționat că ambele direcții trebuie analizate, asumate și privite unitar.
Ce presupune Direcția A?
Revenind la SACET, fără îndoială că această temă a produs și încă mai produce insomnii multora, dacă nu majorității autorităților publice locale. Cu excepția a două sau maximum trei localități din România (Oradea, Botoșani, Vatra Dornei), în restul orașelor unde
SACET-urile încă mai funcționează, tema încălzirii populației este de departe cea mai grea temă de rezolvat.
Asta în condițiile în care orice teorie privind încălzirea eficientă a locuințelor în aglomerările urbane indică fără dubii că încălzirea centralizată este cea mai eficientă soluție din punct de vedere financiar și din punct de vedere tehnic.
O analiză simplă ne indică două tipuri mari de pierderi: pierderile masice –volumetrice, adică pierderile fizice de apă generate de spărturi din rețeaua de termoficare, și pierderile de căldură prin radiație-convecție, pierderi de energie generate de lipsa izolațiilor.
Un exemplu concludent poate fi la RADET București, cel mai mare sistem de termoficare din România, care conform bilanțului energetic oficial pierde aproximativ 300.000 Gcal anual, reprezentând peste 30 mil. euro. Dacă am extrapola acest rezultat de la RADET București la toate SACET-urile din țară, ajungem la o sumă de peste 60 mil. euro anual pierduți. Trebuie avut în vedere că un sistem de termoficare mai mare nu înseamnă neapărat pierderi mai mari raportat procentual.
Mai trebuie spus că principalele documente strategice la nivel european și național abordează problema încălzirii populației doar prin prisma SACET-urilor existente fără a lua în considerare aglomerațiile urbane care se încălzesc ineficient din punct de vedere energetic și al mediului. Acestea nu scutesc sub nicio formă România de la luarea unor decizii referitoare la încălzirea populației, cum ar fi:
Întocmirea unor strategii de încălzire a populației din fiecare localitate din România și nu doar a populației racordate la un SACET, așa cum s-a făcut până acum. Asumarea acestor strategii și întocmirea SF-urilor și documentelor de finanțare disponibile în acest moment: programul Termoficare, PNRR, Programul de Modernizare, fonduri proprii etc.
Promovarea tehnologiilor moderne de producție utilă de energie pe bază de gaz metan + hidrogen, biomasă, energie fotovoltaică, pompe de căldură etc.
Ce presupune totuși un SACET? De ce este important?
Încălzirea centralizată s-a dovedit a fi, în țările cu o economie consolidată, o metodă sustenabilă și cu costuri minime în zonele urbane cu densitate ridicată a cererii de căldură. Încălzirea centralizată reprezintă o soluție eficientă pentru rezolvarea problemelor globale legate de insuficiența resurselor naturale, costurile crescânde ale acestora și rolul pe care îl au în ecuația poluării. În orașele europene dezvoltate care au căutat soluții eficiente pentru gestionarea aglomerării urbane, s-a demonstrat deja că încălzirea centralizată este chiar direcția spre care se îndreaptă Europa în acest moment: cea mai eficientă și cea mai puțin poluantă soluție pentru încălzire, cel puțin pentru zonele urbane cu densitate mare.
Potențialul de eficiență energetică la nivelul surselor de producere este ridicat și presupune, în principal, montarea de instalații noi, eficiente energetic (cogenerare de înaltă eficiență) ce utilizează gazul natural sau surse regenerabile de energie sau un mix al acestora. Trebuie menționat că unul din cele mai importante metode de a reduce impactul de mediu este utilizarea surselor regenerabile, iar acest aspect este reglementat prin Directiva 2012/27/EC privind eficiența energetică, care prevede un „sistem eficient de încălzire și răcire centralizată – sistem de încălzire sau răcire care utilizează cel puțin: 50% energie din surse regenerabile, 50% căldură reziduală, 75% energie termică produsă în cogenerare sau 50% dintr-o combinație de tipul celor sus-menționate”. Dezvoltarea infrastructurii de încălzire centralizată eficientă va permite dezvoltarea cogenerării de înaltă eficiență care, în contextul decarbonizării sistemului energetic, reprezintă unul dintre principalele motoare pentru realizarea neutralității climatice. Într-un studiu recent comandat de COGEN Europe, „Towards an efficient, integrated and cost-effective net-zero energy system in 2050. The role of cogeneration”, se arată că optimizarea cogenerării ca parte a sistemelor energetice integrate conduce la o reducere a costurilor sistemelor energetice de 4,1 până la 8,2 miliarde de euro și permite reducerea emisiilor de CO2 menținute cu 4-5 milioane de tone anual în 2050, în cadrul unei Europe fără emisii nete. Cogenerarea va înlocui producția de energie electrică și de căldură mai puțin eficientă, contribuind cu 13-16% din puterea totală și 19-27% din producția totală de căldură în 2050. Cogenerarea optimizată va funcționa flexibil și eficient când și unde este necesar, în special în momentele de vârf de cerere maximă pentru încălzire și vehiculele electrice, atunci când producția din surse eoliene și solare este insuficientă. Totodată, CODE2 Cogeneration National Roadmaps for 2030 (Foile de parcurs naționale de cogenerare pentru 2030 CODE2), finanțate de UE, au evaluat potențialul electric de cogenerare al României la 11,93 TWh/an, cu un potențial de creștere de 53,5%. Acest lucru ar duce la reducerea emisiilor CO2 cu până la
25,6 Mt/an și între 4,9 și 9,73 TWh economii de energie primară. Avantajul principal al producerii combinate de energie electrică și termică este utilizarea redusă a combustibilului comparativ cu situația convențională a generării separate de electricitate și căldură, ceea ce conduce la randamente energetice de peste 85% – 90% și, implicit, la impact minim asupra mediului înconjurător. Producerea de energie electrică în sistem convențional se realizează cu un randament de aproximativ 35%.
În București, centralele de cogenerare furnizează agent termic pentru sistemul de încălzire centralizată ce deservește aproximativ 2 milioane de locuitori și mai multe instituții publice (școli, spitale, creșe, grădinițe etc.). Componenta socială în acest caz este extrem de importantă, astfel că dezvoltarea încălzirii centralizate bazate pe cogenerare de înaltă eficiență devine un factor esențial în ceea ce privește asigurarea unui serviciu public eficient și de calitate pentru locuitorii orașului. Promovarea, în cadrul soluției centralizate, a cogenerării cu randament ridicat, bazată pe cererea de căldură utilă, devine o prioritate, date fiind potențialele avantaje ale cogenerării cu privire la economia de energie primară, evitarea pierderilor din rețele și reducerea emisiilor, în special a gazelor cu efect de seră. În prezent, nu există alternativă realistă la încălzirea centralizată. Un sistem de încălzire centralizată reabilitat/modernizat, capabil să ofere un serviciu de calitate este deocamdată unica variantă durabilă și eficientă din punctul de vedere al economisirii resurselor naturale și financiare, precum și din perspectiva protejării mediului înconjurător.
Ce presupune varianta B?
Avem două situații importante:
B.1 Încălzirea individuală cu centrală pe gaz natural ridică o problemă de mediu foarte greu de gestionat atât din punct de vedere social cât și economic. Rețelele de gaz natural reprezintă o posibilă soluție rapidă pentru rezolvarea încălzirii în anumite zone urbane sau rurale, dar nimeni nu a realizat o analiză amănunțită asupra eficienței energetice și a provocărilor de mediu care să justifice dezvoltarea acestei soluții. Aglomerările urbane simt din ce în ce mai mult efectele numărului mare de centrale individuale deși legislația încurajează o analiză la nivelul autorizației de construcție din punctul de vedere al sursei de încălzire. Există unele zone care ar putea fi alimentate cu gaz natural pentru încălzire, dar asta după analiza tuturor surselor de combustibil posibile și disponibile.
La nivelul României consumul estimat de gaz natural pentru producerea de energie termică în centrale termice individuale este de 150 TWh. În contextul programelor de izolare termică a blocurilor această cantitate de combustibil este posibil să scadă, dar aceasta nu implică o creștere semnificativă a calității aerului.
Acum când se caută soluții pentru orașele din ce în ce mai aglomerate și pentru reducerea poluării în mediul urban, soluțiile individuale cu centrale pe gaz natural nu reprezintă o variantă fezabilă din perspectiva conceptului de dezvoltare durabilă orientat spre eliminarea noxelor din zonele cu densitate mare a locuințelor. Dispersia gazelor arse la nivelul ferestrelor locuințelor și stratificarea acestora la 30-40 cm deasupra solului, precum și riscul crescut de incendii și explozii reprezintă un pericol pentru siguranța și sănătatea locuitorilor. Un studiu realizat de academicianul Gheorghe Benga după 15 ani de cercetări privind efectele nocive pe care gazele arse de la centralele individuale pe gaze naturale le au asupra sănătății arată că în gazele emanate de centralele termice individuale există zeci de poluanți mutageni și genotoxici, precum și particule ultrafine de funingine, care sunt cancerigene.
B.2 Încălzirea individuală cu instalații artizanale pe biomasă este o problemă prezentă preponderent în zonele rurale. La nivel mondial biomasa reprezintă principalul combustibil utilizat pentru încălzirea populației. România rurală nu se abate de la această regulă, lemnul fiind principalul combustibil utilizat. Trebuie avut în vedere că ponderea locuințelor în mediul rural reprezintă majoritatea locuințelor din România, aproximativ 46%. (Conform datelor statistice oficiale, în România sunt aproximativ 7,5 mil. de locuințe, asta înseamnă apartamente – 2,7 mil. şi restul sunt case de locuit. În mediul rural sunt aproximativ 3,4 mil. case, restul sunt în zona urbană. Din aceste cifre putem trage concluzia că 46% din total locuințe din România se află în zona rurală şi aceste case se încălzesc majoritatea cu sobe.)
Din punct de vedere energetic modul de utilizare a combustibilului pentru a genera energie termică prezintă o ineficiență foarte mare, ineficiență care nu este urmărită. Și nici nu se încearcă o creștere a randamentelor, deși afectează cea mai mare parte a populației.
Unde este lemnul?
Informațiile din raportul Națiunilor Unite pentru Schimbările Climatice privind emisiile de gaze cu efect de seră publicat în luna aprilie 2020 arată că în România s-au defrișat 85.930 de hectare cu păduri la nivelul anului 2018, ceea ce ne va costa în scurt timp extrem de scump deoarece țara noastră va ieși cu emisii colosale din silvicultură, în loc de stocare de CO2, așa cum se credea până recent.
Mai mult, din același raport reiese că emisiile de CO2, CH4 și N2O rezultate din arderea biomasei (lemn) din România au fost comparabile cu cele ale Germaniei și Franței. Este vorba de 14.182.610 tone de CO2 rezultate din arderea biomasei, adică în România s-au ars peste 14 milioane tone de biomasă într-un an. Datele sunt consistente și plauzibile luând în calcul cele mai recente date oferite de Consiliul Concurenței bazat pe informații furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) pentru anul 2017.
Potrivit acestei surse, în România s-au consumat la nivelul acelui an
23.004.000 m³ de lemn de foc, inclusiv biomasă (adică 14.953.000 tone), din care 18.698.360 m³ (adică 12.466.000 tone) doar pentru populație. Tot potrivit aceleiași surse, producția națională totală de masă lemnoasă pentru anul respectiv a fost estimată la 18.316.000 m³, din care lemnul de foc extras din fondul forestier național a fost estimat la circa
5.163.000 m³.
Cu alte cuvinte, s-a ars mai multă masă lemnoasă decât întreaga producție națională legală, fără a mai lua în calcul lemnul.
Care ar fi totuși modelele utilizabile?
- Instalație care utilizează mai multe surse de energie: gaz natural, energie solară, biomasă, pompe de căldură.
În general toate soluțiile existente se pot adapta la un scenariu de folosire a resurselor de energie regenerabilă accesibile local.
- Pentru regiunile unde nu există rețele de gaz soluția ideală este combinația: biomasă (peleți), pompe căldură, energie solară completate și cu o unitate de micro-cogenerare.
La nivelul UE străduința de reducere a consumurilor de combustibili convenționali (gaz natural și CLU) prin folosirea intensiva a resurselor locale de energie regenerabilă (energie solară, geotermie, energie eoliană, biomasă) este susținută prin diferite programe de ajutor de stat.
În funcție de situația locală a consumului individual de energie pentru încălzirea populației posibilitățile de tehnică modernă actuală pot asigura o folosire optimă a resurselor existente precum și o reducere semnificativă a consumului de energie primară și a poluării.
Care ar fi concluziile încălzirii individuale?
În contextul decarbonizării, sărăciei energetice și al scăderii volumului gazelor cu efect de seră trebui să avem o privire de ansamblu asupra problemei încălzirii populației. Consumul de energie primară pentru încălzirea populației este o realitate, modul cum este generată reprezintă adevărata provocare. Combustibilii fosili vin cu avantaje și dezavantaje care trebuie bine justificate. Potențialul de eficientizare este imens. Pentru încălzirea populației utilizând biomasă lemnoasă există la acest moment un potențial de economie anuală de aproximativ 1.648.000 m3 pe an. Această cantitate este suficientă pentru a putea acoperi 5.150 ha de pădure, suprafață suficientă să acopere municipiul Suceava. Trebuie menționat că lemnele de foc sunt procurate într-un procent foarte redus din doborâturi sau toaletări de pădure.
Dacă nu se îmbunătățește eficiența folosirii masei lemnoase pentru producția de energie, următoarele generații ne vor întreba cum am reușit să folosim complet un rezervor de materii prime care a fost creat de-a lungul a milioane de ani într-un timp atât de scurt!
Ca materie primă regenerabilă, lemnul este una dintre sursele de energie regenerabile și, prin urmare, este o alternativă ideală la petrol sau gaz natural.
Poluarea produsă de cele 3,5-4 milioane gospodării care se încălzesc actual cu biomasă lemnoasă (circa 50 % din totalul gospodăriilor) poate fi redusă substanțial prin mijloace de ajutor de stat concrete care susțin folosirea tehnologiilor moderne de ultimă generație (cu randament global de până la 95 %) pentru:
– arderea directă a biomasei existente local (deșeuri de lemn, rumeguș etc.) în sobe moderne.
– precum și prin producerea de energie utilă în centrale mici de cogenerare de înaltă eficiență, începând cu
10 kWel și până la 1-3 MWel în combinație cu folosirea energiei solare, geotermală, eoliană și a pompelor de căldură.
– la nivel EU străduința de reducerea consumurilor de combustibili convenționali (gaz natural și CLU) prin folosirea intensiva a resurselor locale de energie regenerabilă (energie solară, geotermie, energie eoliană, biomasă) este susținută prin diferite programe de ajutor de stat.
– în funcție de situația locală a consumului individual de energie pentru încălzirea populației, posibilitățile de tehnică modernă actuală pot asigura o folosire optimă a resurselor existente precum și o reducere semnificativă a consumului de energie primară și a poluării.
