Energia și bătălia pentru competitivitate. România și Europa, prinse pe picior greșit

Date:

de Petrișor Gabriel Peiu
Șef de lucrări la Universitatea Politehnica din Bucureşti

 

Mixul energetic al uniunii europene rămâne dominat de cele mai „condamnate politic produse”: petrolul și produsele derivate sunt responsabile de o treime din sursele de energie consumate în Uniune (34%). Nici gazul natural nu este foarte mult ignorat cu o pondere de 23% din coșul energetic european. Energia regenerabilă nu ajunge nici măcar la o cincime din energia continentului, dar depășește energia nucleară (13%) și cărbunele (doar 12%). Acestea sunt, însă, doar valori medii, căci fiecare stat membru are propria particularitate, România situându-se printre statele favorizate de soartă (grafic 1).

Grafic 1

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/web/interactive-publications/energy-2023

Iată, de altfel, cum se prezintă mixul nostru energetic (grafic 2):

Grafic 2

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/web/interactive-publications/energy-2023

Vă vine sau nu să credeți, dar România se afla, la final de 2021, într-una dintre cele mai confortabile poziții în Europa: o treime din energia sa provenea din gaze naturale, o resursă proprie abundentă în țară, iar ponderea regenerabilelor ajunsese deja la aproape 27%! Cărbunele și țițeiul împreună nu depășeau 29%, iar energia nucleară atingea 12,5%, adică doar o optime din producție.

Ne putem compara, din acest punct de vedere cu Polonia, acolo unde peste 70% din energie se datora celui mai „poluant” combustibil, cărbunele:

Grafic 3

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/web/interactive-publications/energy-2023

Ei bine, România s-a axat tot timpul pe gaz ca fiind atât principala sursă de energie a țării, dar și combustibilul prin care se va face tranziția de la fosil la regenerabil. Căci singurul proiect major economic la Uniunii Europene, dacă admitem că există unul, este acela de a renunța la combustibilii fosili și de a îi înlocui cu energie produsă din surse regenerabile. Singura mare problemă care stă în calea acestui proiect este prețul prea mare pe care energia regenerabilă îl are, ceea ce va îngropa și mai mult competitivitatea produselor europene pe piața globală și va adânci decalajul de dezvoltare dintre Europa și rivalii săi sud-est asiatici și nord-americani. În acest context, guvernele României a desfășurat o strategie de evitare a unei scumpiri fără precedent a energiei pe piața națională, elaborând o strategie a gazului – combustibil de tranziție, având în vedere că gazul este sursa de energie cea mai bine stăpânită și cunoscută în România și că mare parte din încălzirea clădirilor la noi are la bază centrale pe gaz (individuale, de clădire sau municipale).

Și aici intervine dezastrul: Uniunea Europeană decide brusc, după invazia Ucrainei de către Rusia, să își anuleze dependența de gazul rusesc, renunțând masiv la cumpărarea de gaz de acolo. Iar guvernul României s-a trezit în fața celui mai dificil moment, pe care nu îl anticipase niciodată: strategia națională de a ne construi un pas intermediar bazat pe gaz – combustibil de tranziție nu mai putea funcționa, de vreme ce UE a decis să își reducă dependența de gazul rusesc pe două căi, ambele inaccesibile pentru noi, fără costuri imense(graficul 3).

Reducerea consumurilor energetice

Renunțarea la importul de gaz din Rusia și trecerea la importul de gaz lichefiat (LNG) din alte surse.

Dar aceste căi de reducere erau inaccesibile pentru noi, pentru că avem un consum de energie care nu se poate restrânge peste noapte, provenind mai ales din încălzirea pe timp de iarnă și pentru că noi nu avem niciun terminal de import al LNG, cargourile cu această marfă neputând trece prin strâmtorile Bosfor și Dardanele.

UE, însă, a trecut la planul său și a schimbat dramatic piața, reducând ponderea gazului importat din Rusia de la 40% din consum la doar 10%. Ce a adus cu sine această mișcare? În primul rând creșterea la cer a prețurilor la gaze, care a mărit de trei ori și jumătate factura de import de gaz a UE: de la 120 de miliarde de euro în 2021 la 390 de miliarde de euro în 2022 (grafic 4).

Grafic 4

Sursa: https://www.iea.org/commentaries/europe-s-energy-crisis-what-factors-drove-the-record-fall-in-natural-gas-demand-in-2022

Ca efect, ponderea Rusiei în cheltuielile UE pentru importul de gaz a scăzut cu o treime, de la 34% la 24%. Norvegienii și-au crescut de la 27% la 29% ponderea în încasări, exportatorii de LNG (America, în primul rând) au și ei o creștere de la 26% la 31%, ca și exporturile prin alte conducte (gaze provenite majoritar tot din Rusia) au o creștere de la 4% la 11%. Ponderea Algeriei, paradoxal, a scăzut și ea de la 9% la doar 5%.

Ei bine, din cauza faptului că gazul reprezenta cam o treime din mixul energetic al României, iar factura de gaze a Uniunii a crescut de peste trei ori, țara noastră a primit cea mai dură lovitură, ajungând să avem cele mai mari prețuri la electricitate pentru firme din întreaga Uniune și cele mai mari prețuri (raportate la puterea de cumpărare) din Uniune. Căci politica UE a fost să comprime cât de mult se poate utilizarea gazului în producerea de energie electrică. Și, într-adevăr, consumul de gaz al UE s-a redus cu 55 de miliarde de metri cubi de gaze anul trecut, echivalentul consumului pentru încălzire a peste 40 de milioane de locuințe (de șase ori mai mult decât numărul de locuințe de la noi).

Dar această reducere ar fi trebuit să vină și nu a venit, cu prioritate din reducerea electricității produsă în centralele pe gaze. Numai că UE și-a redus consumul de electricitate din gaze prin creștere, consumând pentru aceasta cu 3 miliarde de metri cubi mai mult decât în 2021! Pe hârtie, avem și o explicație: s-a redus consumul cu 15 miliarde de metri cubi, a înlocuit cu cărbune capacități echivalente cu
6 miliarde de metri cubi și a înlocuit cu regenerabile consumul a 11 miliarde de metri cubi, dar și-a crescut consumul de gaze cu 12 miliarde de metri cubi, ca urmare a unei reducerii producției din sursă hidroelectrică (cauza fiind deficitul de apă) și cu 22 miliarde de metri cubi, ca urmare a reducerii ponderii energiei atomice! (grafic 5)

Grafic 5

Sursa: https://www.iea.org/commentaries/europe-s-energy-crisis-what-factors-drove-the-record-fall-in-natural-gas-demand-in-2022

A scăzut, însă, consumul de gaze cu 28 de miliarde de metri cubi în cazul clădirilor, prin reducerea temperaturilor din locuințe și birouri în primul rând (18 miliarde de metri cubi), prin schimbarea combustibilului (7 miliarde de metri cubi) și prin reabilitarea energetică a clădirilor (3 miliarde de metri cubi). A mai scăzut și consumul de gaze din industria prelucrătoare cu 25 de miliarde de metri cubi, în primul rând prin închiderea unor capacități de producție (13 miliarde de metri cubi), apoi prin schimbarea combustibilului
(7 miliarde de metri cubi), prin creșterea eficienței (3 miliarde de metri cubi) și prin evitarea altor consumuri (capacități noi nepuse în funcție – 2 miliarde de metri cubi).

Rezultatul? Un dezastru absolut pentru industria europeană și pentru stilul de viață al europeanului: din cele 115 milioane de tone cu cât s-a redus emisia globală de gaze cu efect de seră în 2022, 100 de milioane provin din Uniunea Europeană! Impresionant oare? Depinde, dacă punem în balanță asta cu faptul că europenii au stat în frig toată iarna și și-au redus producția industrială. Pentru că, oameni buni, scăderea consumului de gaze în industrie cu 25% a adus cu sine o scădere a producției cu un procentaj similar, iar reducerea consumului de gaze cu 20% în clădiri a adus cu sine tremuratul la birou și în locuințe.

Consecința asupra acestor reduceri este dată de următorii doi indicatori:

  • Un deficit comercial uriaș, de 432 de miliarde de euro, la comerțul extra-comunitar cu bunuri (grafic 6);

Grafic 6

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/de/web/products-eurostat-news/w/DDN-20230331-1#:~:text=In%202022%2C%20the%20EU%20trade,continued%20through%20most%20of%202022.

  • O mortalitate în exces uriașă: mai mare cu 9% față de perioada similară din 2016-2019 în octombrie, cu 8% în noiembrie, cu 19% în decembrie și cu 3% în ianuarie 2023.
  • Practic, decizia de a reduce masiv importul de gaz rusesc simultan cu accelerarea ritmului de suprimare a emisiilor de gaze cu efect de seră a fost o combinație fatală pentru economia pieței unice și pentru viața europenilor. A meritat oare exercițiul de putere făcut de comisia von der Leyen în fața oglinzii moartea unor oameni și închiderea unor fabrici? A meritat oare să fie total compromis nivelul de viață al românilor pentru himera schimbărilor climatice? Rămâne ca istoria să dea răspunsuri la aceste întrebări.

Dr. Petrișor Gabriel Peiu, fost consilier, fost subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003), este şef de lucrări la Universitatea Politehnica din Bucureşti.

Distribuie:

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

CCIR solicită urgentarea aderării României la Schengen pentru facilitarea transportului de mărfuri

Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR),...

Hidroelectrica prelungește Acordul cadru cu Hidroserv

Hidroelectrica a semnat astăzi – 29 Noiembrie 2023, un...