Subiectul rezervelor de gaze naturale din Marea Neagră a fost dezbătut intens în spațiul public de-a lungul timpului. Anul marcant a fost 2012 când companiile OMV Petrom și ExxonMobil au anunțat că în perimetrul Neptun Deep, pe care îl concesionaseră împreună, au descoperit cantități importante de gaze naturale. Rezervele curente estimate în Marea Neagră sunt de aproximativ 200 de miliarde de metri cubi (de circa 20 de ori mai mult decât producția anuală onshore recentă – 10 miliarde mc). La vremea respectivă părea că „timpul are răbdare” cu acest proiect, însă au trecut aproape 10 ani și deciziile de investiții pentru exploatările la mare adâncime deep water continuă să fie amânate.
În contextul actual, însă, răbdarea s-a terminat. Obiectivele Pactului Ecologic European (Green Deal) pun presiune asupra utilizării gazelor naturale pe termen lung. Potențialul avantaj competitiv al României generat de utilizarea acestor rezerve va fi pierdut dacă ele nu vor fi exploatate curând.
Odată cu anunțul descoperirii rezervelor offshore, din anul 2012, mediul de afaceri a pregătit și a prezentat în cadrul discuțiilor cu autoritățile o serie de studii și analize. Acestea arătau importanța exploatării gazelor din Marea Neagră pentru economia României și efectul de multiplicare al investițiilor.
În pregătirea exploatării resurselor offshore de gaze naturale a fost dezvoltat cadrul legislativ prin intermediul căruia erau stabilite condițiile de extracție și vânzare a acestora. Astfel, în anul 2018 a fost adoptată Legea 256/2018 – „Legea Offshore”. În același an a fost adoptată și Ordonanța de Urgență 114/2018 care a adus o serie de modificări importante pentru sectorul energetic. La scurt timp, analizând impactul noilor reglementări legislative, cele două companii mari, OMV Petrom și Exxon, au anunțat amânarea deciziei de investiții, iar Exxon a renunțat ulterior la participarea în perimetrul Neptun Deep. Argumentele aduse de companii în susținerea deciziei lor sunt: (1) lipsa stabilității și predictibilității cadrului legislativ,
(2) regimul fiscal necompetitiv și (3) ritmul lent de liberalizare a pieței gazelor naturale care intensificau riscurile asociate proiectelor offshore. Pe de cealaltă parte decidenții au promis modificarea Legii Offshore astfel încât să reflecte un regim fiscal competitiv, să creeze un cadru legislativ predictibil și un calendar clar al liberalizării.
Mai mult, fiecare program de guvernare, începând din 2012, a invocat importanța exploatării gazelor din Marea Neagră în cadrul priorităților sectorului energetic.
În septembrie 2019, Ministerul Energiei a publicat un proiect de lege care modifica Legea Offshore generând un moment scurt de optimism pentru companii, deoarece proiectul oferea baza unor discuții aplicate pe observații și argumente. Ulterior, guvernul a fost demis prin moțiune de cenzură, iar proiectul a fost retras de către Ministerul Energiei.
Anul 2020 a fost traversat de criza pandemică, a fost marcat de liberalizarea pieței de gaze naturale și implicit despre asigurarea securității aprovizionării cu energie în vremuri dificile. Mediul de afaceri s-a adaptat imediat contextului, iar promisiunea a fost că în anul 2021 vor putea fi inițiate investițiile offshore și proiectele în sectorul energetic din România.
În acest răstimp obiectivele Green Deal nu au fost amânate de pandemie, din contră ținta reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră a fost crescută la 55% comparativ cu anul 1990 față de 40% varianta inițială. Ceea ce a generat o abordare relativ ambiguă cu privire la susținerea gazului natural precum combustibil de tranziție.
Pentru a avea o imagine mai clară asupra taxării în acest domeniu, am pregătit o analiză care compară nivelul de impozitare specifică a producției de gaze naturale offshore din statele europene considerate relevante prin intermediul cotei efective de impozitare. Rezultatele arată că în ultimii ani, România avea cea mai mare rată efectivă de impozitare a sectorului de gaze naturale offshore (23% în 2020), de aproximativ 4,3 ori mai mare decât media statelor analizate, estimată la 5,3% (media fără România). Nivelul ridicat de impozitare efectivă este necompetitiv din perspectiva investițiilor, cu atât mai mult în contextul tranziției energetice. Prin urmare, așteptarea companiilor este ca regimul fiscal să fie modificat.
De ce este atât de importantă susținerea investițiilor în exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, cât mai curând posibil?
1. Obiectivele Green Deal pun presiune asupra gazului natural ca element de tranziție, ceea ce implică utilizarea gazului acum, pe termen scurt sau mediu, pentru înlocuirea cărbunelui. Altfel, oportunitatea poate fi pierdută.
2. Estimările noastre arată că România poate ajunge la o dependență de 53% de importuri de gaze naturale în anul 2030 (față de aprox. 20% în 2020), pe fondul declinului natural al producției onshore și în condițiile în care investițiile în offshore nu vor fi realizate. Acest aspect va genera un impact major asupra securității energetice.
3. România este al doilea cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, după Olanda. Odată cu închiderea zăcământului Groningen (2022), România are potențialul de a deveni primul producător de gaze naturale din UE. Care va fi rezultatul acestei „reușite” dacă presiunile privind tranziția asupra gazului natural se vor accelera?
4. Asemenea proiecte majore de investiții generează o serie de oportunități: (1) securitate energetică, (2) avantaj competitiv în raport cu alte state prin tehnologie și know-how, (3) impact economic semnificativ de la ocupare la venituri la bugetul de stat și antrenarea de noi investiții, (4) contribuția la tranziția energetică și (5) capital de imagine în raport cu alte state – precum este exemplul Turciei prin proiectul Sakarya.
5. Recentele modificări ale Legii energiei (Legea 123/2012) înfățișează accelerarea racordării la rețelele de gaze naturale, ceea ce va determina și o creștere a consumului populației. Nu ar fi util să corelăm acest obiectiv cu exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră? Astfel, România va beneficia de creșterea ofertei de gaze și implicit de o dependență mai redusă de importuri.
Oportunitatea explorării și dezvoltării rezervelor de gaze naturale din Marea Neagră trebuie valorificată cât mai rapid, pe termen scurt/mediu. Altfel, potențialul de dezvoltare al României din perspectiva deținerii acestei resurse, care poate deveni avantaj competitiv, va scădea pe măsură ce tranziția energetică va evolua.
Studiu realizat de PwC România pentru FPPG
