Complexul Energetic Oltenia între decarbonizare, securitate energetică și responsabilitatea economică a statului
de Victor BANȚA,
membru al Consiliului de Supraveghere al Complexului Energetic Oltenia
Tranziția energetică nu înseamnă să închizi. Înseamnă să înlocuiești
În ultimele zile, România a primit încă o lecție pe care sistemul energetic ne-o repetă periodic: securitatea energetică nu se construiește din capacități scrise pe hârtie, ci din megawați care pot intra efectiv în sistem atunci când ai nevoie de ei. Iar aici trebuie să vorbim deschis despre Complexul Energetic Oltenia (CEO).
Din capul locului o spun răspicat: nu vreau să idealizez cărbunele, nu contest tranziția energetică și nu sunt adeptul întoarcerii în timp. România trebuie să se decarbonizeze și trebuie să construiască noile capacități energetice. Dar nu pot să nu pun o întrebare simplă: cum poți cere unei companii să rămână disponibilă pentru securitatea Sistemului Energetic Național și, în același timp, să-i slăbești capacitatea financiară de a face exact acest lucru?
Și nu este doar opinia mea despre importanța CEO. Chiar statul român a justificat intervenția pentru restructurarea companiei inclusiv prin rolul acesteia în securitatea energetică și prin riscurile pe care retragerea capacităților le poate genera pentru adecvanța Sistemului Energetic Național.
Așadar, nu discutăm despre nostalgie după cărbune. Discutăm despre securitate energetică.
Să vorbim cu cifrele guvernului pe masă
Planul de restructurare a Complexului Energetic Oltenia stă la baza Deciziei (UE) 2022/1920 a Comisiei din 26 ianuarie 2022, aferentă ajutorului de stat SA.59974, notificată sub numărul C(2022) 553, prin care Comisia Europeană a declarat compatibil cu piața internă ajutorul de restructurare de aproximativ 2,66 miliarde euro, sub condiția implementării măsurilor asumate prin plan. Cadrul național al ajutorului pentru restructurare a fost instituit prin OUG nr. 21/2022, ulterior aprobată și modificată prin acte normative succesive. Aceeași decizie europeană care autorizează sprijinul financiar condiționează însă ajutorul de implementarea restructurării și a noilor capacități. Tocmai de aceea discuția trebuie purtată asupra ambelor laturi ale angajamentului: obligațiile companiei și resursele asumate pentru realizarea lor.
CEO trebuie să treacă printr-o transformare profundă: reducerea producției pe lignit, construirea de noi capacități regenerabile și pe gaze și susținerea costurilor uriașe ale acestei tranziții.
Numai că între ceea ce s-a prevăzut și ceea ce s-a întâmplat efectiv au apărut diferențe.
În februarie 2026, Guvernul României a recunoscut public că diferența de grant de 425,8 milioane de lei, prevăzută pentru anul 2025 în cadrul mecanismului de ajutor de stat destinat finanțării achiziției certificatelor de emisii de CO₂, nu a fost acordată Complexului Energetic Oltenia.
Tot Guvernul a arătat că, în 2025, cheltuielile companiei cu certificatele de CO₂ au depășit 2 miliarde de lei. Și tot Guvernul a comunicat, în februarie 2026, o estimare a unui rezultat operațional pozitiv, de circa 697 milioane lei, în contextul explicării impactului certificatelor de CO₂. Sunt cifre comunicate oficial de Guvernul României. Și atunci trebuie să facem apel la aritmetică, dar mai ales la responsabilitatea statului față de propria companie.
Complexului Energetic Oltenia i se cere simultan:
- să cumpere certificate de emisii;
- să finanțeze funcționarea curentă;
- să-și reducă cheltuielile;
- să susțină restructurarea;
- să participe la construirea noilor capacități;
- să gestioneze costurile sociale ale restructurării;
- să-și păstreze capacități disponibile;
și să producă atunci când Sistemul Energetic Național are nevoie de energie controlabilă. Toate acestea costă.
Când sute de milioane de lei prevăzute în mecanismul financiar al restructurării nu sunt puse la dispoziția companiei, consecința economică este o presiune suplimentară asupra resurselor financiare.
Aici începe problema, statul: acționar, reglementator și autor al tranziției.
Statul român, acționarul majoritar al CEO, stabilește politica energetică și a participat la asumarea calendarului de restructurare și decarbonizare. Și tot statul are nevoie ca Sistemul Energetic Național să rămână sigur.
De aceea nu cred că este suficient să-i spui unei companii: Transformă-te! Trebuie să-i asiguri și condițiile în care această transformare poate fi realizată.
Iar aici ajungem la altă cifră: 180 de milioane de euro!
Prin OUG nr. 21/2022, statul român a aprobat participarea la majorarea capitalului social al Complexului Energetic Oltenia prin aport în numerar cu echivalentul în lei al sumei de
180 milioane euro. Termenul pentru efectuarea plății a fost ulterior stabilit până la sfârșitul anului 2023.
Majorarea de capital a fost aprobată, iar suma aferentă aportului și primei de emisiune a ajuns la aproximativ 891 milioane lei.
Aportul de capital în cuantumul menționat nu a fost vărsat companiei, potrivit informațiilor publice care au stat la baza demersului judiciar al CEO.
Compania a solicitat ulterior în instanță plata sumei de 891.089.121 lei. Tribunalul București a respins, în iulie 2026, cererea formulată de companie pe calea ordonanței de plată. Mă limitez la consemnarea acestui fapt procesual public, fără a comenta fondul sau strategia juridică a societății.
Dar întrebarea economică rămâne: cum ar fi arătat azi capacitatea financiară și investițională a CEO dacă acești aproape 891 milioane lei ar fi fost puși la dispoziția companiei?
Și vreau să fac aici o precizare foarte clară. CEO a raportat pentru 2025 o pierdere netă de aproximativ 1,1 miliarde lei. Nu spun că aportul de capital de 891 milioane lei ar fi transformat contabil această pierdere în profit. Ar fi fals. Capitalul nu este venit, dar aportul de capital ar fi însemnat un plus de reziliență financiară: lichiditate, capacitate de finanțare și resurse pentru investiții. Iar peste această sumă trebuie privită și diferența de grant de 425,8 milioane lei neacordată în 2025.
De aceea întrebarea corectă nu este dacă: ar fi avut CEO profit?
Întrebarea corectă este: când și în ce măsură vor fi asigurate integral resursele și mecanismele financiare pe care statul însuși le-a prevăzut pentru această restructurare?
Și aici ajungem la cărbune
Cărbunele are dezavantaje: emisii ridicate de CO₂ care, în actualul sistem european ETS, generează costuri foarte mari pentru producerea energiei electrice. Tocmai de aceea trebuie construite capacitățile care să-l înlocuiască. Dar lignitul are o caracteristică strategică pe care soarele și vântul nu o au: combustibilul poate fi stocat.
În spatele fotografiilor acestea nu sunt doar excavatoare, benzi transportoare și milioane de tone de rocă. Este o infrastructură capabilă să extragă, să transporte și să constituie stocuri de combustibil care pot fi transformate în energie electrică atunci când sistemul are nevoie de producție controlabilă.
Nu compar un depozit de lignit cu un sistem BESS. Sunt lucruri fundamental diferite. Dar au un element comun important pentru securitatea energetică: disponibilitatea resursei când sistemul are nevoie de ea. Un sistem BESS preia energie electrică din sistem, o stochează sub formă electrochimică și o poate restitui rapid rețelei. Lignitul stocat reprezintă, în schimb, energie primară stocată, care poate fi transformată în energie electrică atunci când grupurile energetice sunt disponibile. Diferența este esențială.
Dar la fel de important este faptul că, într-o perioadă de producție redusă din surse dependente de vreme, existența unui combustibil stocabil și a unor capacități dispecerizabile poate conta pentru siguranța SEN.
Îmi amintesc iarna 2008-2009, când eram prefect al județului Gorj.
În perspectiva unei ierni dificile și pe fondul crizei gazelor ruso-ucrainene, una dintre preocupările majore a fost constituirea din timp a stocurilor de lignit. Și, la Gorj, am constituit un stoc cu peste 2 milioane tone de lignit cu care România a substituit gazul și a ieșit și din iarnă și din criză!
Lecția pe care am reținut-o atunci este valabilă și astăzi: securitatea energetică se pregătește înaintea crizei, nu în timpul ei.
Soarele nu vine la comandă. Nici vântul. Energia produsă de acestea poate fi și trebuie stocată, dar sistemele BESS nu reprezintă astăzi o soluție de stocare sezonieră capabilă să transfere la scară națională cantități masive de energie din lunile de vară către lunile de iarnă. De aceea problema nu este: cărbune sau regenerabile. Este o falsă alegere.
România are nevoie de regenerabile, hidro, nuclear, capacități flexibile pe gaze, stocare, interconexiuni și de un sistem capabil să funcționeze în siguranță în orice oră a anului.
Dar până când capacitățile care trebuie să înlocuiască producția existentă sunt construite, racordate, testate și disponibile comercial, trebuie să fim foarte atenți la ceea ce scoatem din sistem.
Am spus-o și o repet: Tranziția energetică nu înseamnă să închizi. Înseamnă să înlocuiești.
Întâi construiești. Apoi testezi. Pui noua capacitate în funcțiune și verifici dacă poate îndeplini efectiv rolul pentru care a fost construită. Abia apoi retragi ceea ce trebuie să înlocuiască. Orice altă ordine transformă tranziția dintr-un proces tehnic controlat într-un pariu.
Iar energia unei țări nu poate fi un pariu
La capătul tuturor planurilor, jaloanelor, strategiilor și termenelor există o realitate fizică mult mai simplă: în fiecare secundă, producția și consumul de energie electrică trebuie menținute în echilibru.
În energie, diferența dintre ceea ce există și ceea ce presupunem că va exista poate deveni, într-o zi critică, diferența dintre siguranță și vulnerabilitate.
De aceea las Guvernului României o întrebare legitimă: Dacă statul cere Complexului Energetic Oltenia să finanțeze prezentul, să construiască viitorul și, între timp, să rămână disponibil pentru siguranța Sistemului Energetic Național, când și în ce măsură vor fi asigurate integral resursele și mecanismele financiare prevăzute pentru această restructurare?
Nu cer oprirea tranziției energetice. Cer coerență în realizarea ei. Și cer ceva încă și mai simplu:
Să nu distrugem podul înainte să ajungem pe celălalt mal.
Opiniile exprimate în acest articol sunt personale și se bazează exclusiv pe informații publice.
