Pentru un observator neavizat, care se limitează la a judeca lucrurile la suprafață, faptul că Africa – în ciuda nivelului redus de dezvoltare, a sărăciei endemice și a instabilității politice din majoritatea statelor care o alcătuiesc – a devenit în ultimii ani terenul unei acerbe competiții între importanți investitori internaționali poate apărea drept un paradox. În fapt, însă, tocmai gradul redus de industrializare, nivelul scăzut de calificare a forței de muncă (și, deci, costurile joase ale acesteia), precum și „foamea” de capitaluri – care fac ca imensele resurse de materii prime existente în țările africane (de la diamante, aur și argint, țiței, diverse metale neferoase rare, până la cărbune și lemn tropical) să fie practic foarte slab exploatate – constituie principalii factori de atracție a investițiilor străine directe (ISD).
În condițiile în care resursele proprii de materii prime ale statelor și grupărilor de state industrializate se vădesc a fi tot mai insuficiente în raport cu necesitățile, abundența acestor resurse constituie stimulentul esențial pentru cursa ISD din Africa. Acest stimulent compensează de departe riscurile derivând din instabilitatea politică și socială din numeroase țări africane.
Cifre edificatoare
Pe parcursul ultimului deceniu Africa s-a dovedit a fi regiunea care a înregistrat cel mai înalt ritm de creștere a ISD. Astfel, de exemplu, într-un an – 2014 – când ISD globale la nivel mondial abia au afișat un ușor spor, de 1%, continentul african a cunoscut o creștere fulminantă, de 65%, a influxurilor de capital străin, care s-au cifrat la circa 87 miliarde USD! Este de remarcat și faptul că, în timp ce ISD în nordul Africii s-au cifrat în anul respectiv la 26 miliarde USD, nivelul ISD în Africa sub-sahariană a atins 61 miliarde USD[1].
Chiar dacă în ultimii 2-3 ani, drept urmare a incertitudinilor privitoare la creșterea economică din unele state africane în condițiile unei instabilități politice semnificative, ISD au stagnat sau au scăzut (-3% în 2016), macro-tendința pe termen lung a ISD în Africa se menține accentuat pozitivă. Ceea ce însă trebuie semnalat este distribuția dezechilibrată a ISD. Astfel, cinci state (Egipt, Angola, Nigeria, Ghana și Etiopia) concentrează circa 80% din totalul influxurilor de capital în Africa (vezi tabelul 1 de mai jos).
