Carlos Lopes
profesor la Universitatea din Cape Town
Fondul Monetar Internațional prevede că pandemia de COVID-19 ar putea da Africa Subsahariană cu un deceniu în urmă în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor, ceea ce înseamnă că a pregăti o recuperare puternică în urma crizei va fi de maximă importanță. Însă liderii africani trebuie să aleagă cu grijă dintre toate opțiunile legislative disponibile. Dacă investițiile făcute acum pregătesc terenul pentru viitoare crize de mediu și economice, atunci regiunea se va reîntoarce la punctul de plecare.
Sectorul energetic al Africii se află în centrul acestui calcul strategic. Energia curată, modernă, ar putea alimenta creșterea economică a regiunii și accelera expansiunea electricității în zonele rurale, deoarece sursele de energie regenerabilă au devenit deja competitive cu combustibilii fosili din punctul de vedere al costurilor. În ultimul deceniu, costul celulelor solare fotovoltaice și al instalațiilor eoliene de uscat a scăzut cu 81% și respectiv 46%. În contextul african, energia provenită de la noile instalații regenerabile este deja mai puțin costisitoare chiar și decât energia provenind din cărbuni. Iar trecerea la sursele de energie regenerabilă ar permite țărilor africane ce sunt în prezent dependente de combustibilii fosili importați să atingă o mai mare independență energetică.
Sursele de energie regenerabilă reprezintă deja sursa de locuri de muncă având cea mai mare creștere în mai multe țări africane. O instalație solară cu concentrare recent construită în Maroc a creat peste 1.600 de locuri de muncă pe an în timpul construcției, iar acum este de așteptat ca aceasta să mențină aproximativ 200 de angajați în primii săi 25 de ani de funcționare – fără a menționa sutele de locuri de muncă suplimentare ce vor fi susținute în mod indirect.
Formele alternative de energie regenerabilă pot, de asemenea, sprijini sistemul public de sănătate. În Kenya, unde doar 19% dintre facilitățile de sănătate au o sursă de energie stabilă, clinicile din mediul rural își îmbunătățesc capacitatea instalând panouri solare. Investind mai mult în astfel de soluții practice, se vor obține beneficii atât în mijlocul crizei COVID-19, cât și în deceniile următoare.
Pe de altă parte, investițiile energetice greșit alocate pot destabiliza și mai mult economiile regiunii și exacerba problemele domeniului sanitar. La nivel global, 42% dintre centralele electrice pe bază de cărbune pierd bani, iar colapsul prețului petrolului din acest an a subliniat pericolul pe care îl presupune bazarea creșterii economice pe venituri din combustibili fosili. În Africa Subsahariană, țările exportatoare de petrol ar putea pierde venituri în valoare de până la 65 de miliarde de dolari în acest an.
Utilizarea combustibililor fosili poate cauza și probleme de sănătate, în special din cauza poluării aerului, care în Africa a crescut cu 36% din 1990. Conform unui studiu din 2013, se estimează că poluarea aerului a omorât 250.000 de oameni de pe continent doar în acel an. Iar cercetări mult mai recente sugerează că slaba calitate a aerului face oamenii mult mai susceptibili la infecții respiratorii precum COVID-19.
Sănătatea publică, de mediu și economică sunt, așadar, probleme interconectate, ceea ce înseamnă că țările Africane vor trebui să își consolideze rezistența în toate sectoarele – nu doar în cel energetic. În majoritatea cazurilor, acest lucru poate fi obținut prin lucrul cu natura și investirea într-o infrastructură verde. De exemplu, refacerea zonelor naturale degradate poate susține ecosistemele, îmbunătăți mijloacele de trai în mediul rural, și consolida securitatea în sectorul alimentar, chestiune care a căpătat maximă importanță acum că activitatea fermierilor africani este îngreunată de trei factori: COVID-19, invaziile de lăcuste și schimbarea climatică.
Investițiile pentru îmbunătățirea sănătății zonelor rurale ar pune fundația pentru abordarea tuturor riscurilor convergente. Conform anumitor estimări, fiecare dolar investit în restaurarea terenurilor poate genera beneficii de până la 30 de dolari. La nivel global, dezvoltarea unor sisteme durabile alimentare și de utilizare a terenurilor reprezintă o oportunitate de afaceri în valoare de până la 2,3 trilioane de dolari și ar putea crea
70 de milioane de locuri de muncă până în 2030.
Recunoscând acest potențial, fermierii din Niger au restaurat în jur de 5 milioane de hectare de teren de la începutul anilor 1990. Însă imaginați-vă ce beneficii ar putea aduce investițiile în soluții verzi implementate la o scară mult mai mare în Africa, unde atât de mulți tineri din zonele rurale se chinuie să găsească oportunități.
Bineînțeles, strategiile de recuperare verde necesită o investiție inițială, care ridică problema finanțării unor avansuri mari și a cheltuielilor de capital. Deși se cheltuie peste 10 trilioane de dolari pentru a diminua lovitura dată de COVID-19, o mare parte din bani a fost alocată economiilor importante ale lumii. Însă atunci când vine vorba de obținerea unei recuperări depline și de durată, sorțile noastre, ale tuturor, sunt legate. Economiile avansate trebuie să recunoască faptul că este interesul lor să arate solidaritate față de Africa.
Deși G20 a fost de acord să suspende rambursarea datoriilor pentru țările în curs de dezvoltare până la sfârșitul anului, acest lucru nu va fi suficient. Țările africane vor avea nevoie de cel puțin doi ani de răgaz doar pentru a putea corecta efectele de durată ale pandemiei. Organizațiile multilaterale ar trebui să exploreze forme suplimentare de suport, cum ar fi un fond de protecție socială pentru lumea în dezvoltare.
Între timp, desființarea subvențiilor pentru combustibilii fosili – sursă de deșeuri în valoare de peste 400 de miliarde de dolari anual – ar permite guvernelor naționale din Africa și alte locuri să elibereze resurse publice pentru lupta împotriva pandemiei și investiții într-o recuperare verde. Iar cu prețurile petrolului atât de reduse, riscurile politice obișnuite ale unei astfel de inițiative sunt minime. Profitând de oportunitate, Nigeria a anunțat recent că va pune capăt costisitoarei sale subvenții pentru benzină; iar câteva alte țări producătoare de combustibili fosili caută să își diversifice economiile departe de dependența de hidrocarburi.
Ca și politică complementară, programele de stabilire a prețurilor carbonului ar putea genera chiar și mai multe venituri. 79 de țări sau guverne subnaționale deja au, sau vor avea curând, sisteme de stabilire a prețurilor carbonului. Acoperind peste 20% din emisiile globale, aceste scheme au generat venituri în valoare de 45 miliarde de dolari doar în 2019. Prețul carbonului nu trebuie să fie neapărat regresiv. În Africa de Sud, și într-un număr tot mai mare de alte țări, sistemul este gândit în mod explicit să aducă beneficii celor săraci.
Înainte de apariția pandemiei, 2020 se presupunea a fi un an în care comunitatea internațională să ia măsuri concertate pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și protejarea biodiversității. Acum, aceste probleme s-au dovedit a fi mai importante ca oricând. În baza acordului climatic de la Paris din 2015, toate guvernele semnatare s-au angajat să își consolideze planurile de reducere a emisiilor la fiecare cinci ani, iar dintre cele 105 țări care au făcut asta în mod public pentru termenul limită 2020,
44 dintre ele sunt din Africa. Acesta este un semn promițător. Un număr tot mai mare de cercetători arată că investițiile și infrastructurile orientate pe climă îmbunătățesc, de asemenea, viețile și mijloacele de trai.
De exemplu, Agenția Internațională pentru Energie a lansat recent un plan de recuperare durabilă după COVID-19, care ar putea stimula creșterea economică globală anuală cu 1,1%, salvând sau creând, în același timp, 9 milioane de locuri de muncă anual. IEA a descoperit că 1 milion de dolari investit în eficiență energetică, transport urban curat, sau fotovoltaice solare poate crea de două ori mai multe locuri de muncă decât 1 milion de dolari investit în energie pe bază de cărbuni sau gaz. Iar o cercetare publicată de Comisia Globală pentru Economie și Climă arată că investițiile verzi îndrăznețe efectuate acum ar putea genera 65 de milioane de noi locuri de muncă până în 2030, cu câștiguri care se acumulează imediat.
Este evident că orice plan de recuperare postpandemie viabil trebuie să fie și un plan climatic. Însă pentru a transforma astfel de planuri în acțiuni reale, vom avea nevoie de o cooperare reînnoită și un sentiment comun de perseverență în toate țările.
Africa a ajuns la un moment critic. Modul în care țările din regiune răspund la criza de astăzi va determina dacă ele vor putea sau nu să o suporte pe următoarea. În loc de a se bloca în economiile murdare, ineficiente ale trecutului, guvernele ar trebui să înceapă a concepe planuri pentru a „reconstrui mai bine”. Noi, în Africa, putem obține un viitor în care copiii noștri să poată respira liniștiți, în care spitalele să aibă o sursă stabilă de electricitate curată, în care fermierii noștri prosperă, iar economiile noastre sunt competitive la nivel global. Însă toate acestea vor depinde mult de deciziile pe care le luăm acum și în lunile următoare.
Carlos Lopes, profesor la Școala de Guvernanță Publică Mandela din cadrul Universității din Cape Town, este membru al Comisiei Globale pentru Economie și Climă.
