Donald Trump va deveni – odată cu depunerea jurământului – cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite ale Americii după ce va finaliza cea mai dramatică schimbare politică din istoria nord-americană. Dar are de răspuns la marea întrebare: cum va arăta economia americană sub mandatul său?
În fiecare an, revista Monocle analizează ierarhizarea statelor lumii în funcție de cât de influente la nivel planetar sunt acestea din câteva puncte de vedere extrem de pașnice: câte universități celebre are fiecare țară, câți compozitori de renume, câte cărți publicate global, câți studenți străini, câți medici celebri salvatori de vieți, câte medalii olimpice câștigate etc. Toate acestea definesc ceea ce occidentalii numesc SOFT POWER. Anul acesta Monocle a inclus încă un criteriu de cercetare și eu văd aici un pas analitic deloc întâmplător: reputația politică, analizată drept atribut al Soft Power.
Dacă privim către economia americană, totul ține de reputație și mai ales de reputație politică. Statele Unite ale Americii își reconstruiesc săptămânile acestea structura de putere executivă după o lungă confruntare electorală, având ca miez reputația politică și ca miză puterea. Odată cu alegerea lui Donald Trump în fruntea administrației de la Casa Albă, reputația politică devine un titlu pe piața de capital. Un titlu care poate arunca în aer economia americană sau, dimpotrivă, un adevărat nou blue-chip (pentru neinițiați, potrivit New York Stock Exchange, un blue-chip este o acțiune deținută la o corporație cu o reputație națională în calitate, credibilitate și abilitatea de a funcționa cu profitabilitate atât în vremuri bune, cât și în vremuri tulburi). Trump ar putea fi un blue-chip dacă nu cumva va deveni o mare dezamăgire. Deocamdată, lumea îl privește mai mult cu speranță și interes.
Potrivit unei analize Bloomberg, în ochii Deutsche Bank, Donald Trump este cel care ar putea împinge economia SUA și piața de capital către noi recorduri, producând astfel beneficii economiei reale, cât și piețelor financiare. Potrivit analiștilor germani, Trump ar putea prezida peste cea mai lungă continuă expansiune din toate ciclurile economice ale Statelor Unite, depășind recordul actual de 10 ani de creștere continuă (din 1991 până în 2001). Unul dintre argumentele Deutsche Bank este bazat pe estimarea că administrația Trump va reduce impozitarea companiilor la aproximativ 25% – în linie cu media statelor OECD – iar fiecare cinci puncte procentuale de relaxare fiscală ridică câștigurile per acțiune cu circa cinci dolari la companiile aflate în indicele S&P 500 – indicele care exprimă progresul (sau regresul) corporațiilor globale.
Un alt punct de vedere l-am sesizat la conservatorii analiști britanici. Potrivit BBC, președintele-ales Donald Trump semnalează de fapt o transformare majoră în politica economică americană. Trump vrea îmblânzirea regimului fiscal și vrea creșterea semnificativă a cheltuielilor de capital în infrastructură. Cu alte cuvinte, Trump anunță mai mulți stimuli pentru economia reală transmiși de la bugetul federal. Ceea ce, spun unii, asta ar însemna că Federal Reserve (banca centrală americană) ar avea mai puține bătăi de cap în relansarea economică a SUA (răspundere mai mică înseamnă rol mai mic), dar în schimb ar mai însemna și o reîntoarcere rapidă către o rată „normală” a dobânzii bancare. Asta în timp ce foarte mulți americani din zonele puternic industrializate sunt frustrați în continuare de faptul că vindecarea economiei după criza din 2008 a trecut pe deasupra lor, iar pansamentele au fost administrate exclusiv prin politica dobânzilor jucată de Federal Reserve și mai puțin prin politici guvernamentale țintite direct către ei. Și atunci e firesc ca lumea să se întrebe: „cum va arăta economia americană sub mandatul lui Trump?” Cum va acționa Donald Trump și cum va arăta pachetul economic al administrației sale din perspectiva creșterii locurilor de muncă, a construcției economiei manufacturiere americane, a politicilor comerciale, a dezvoltării de infrastructură și a politicilor monetare și fiscale?
Într-un material realizat de The San Diego Union Tribune, Gary London, expert al „London Group of Realty Advisors” spunea că principala provocare a administrației Trump va fi să separe retorica din campania electorală de ceea ce este cu adevărat „real și realizabil”. Expertul consideră de exemplu că problemele economiei americane nu vin nici de la imigranții care „fură” joburile americanilor, nici de la mexicanii care „fură” unitățile de producție americane, ci adevăratul impact asupra locurilor de muncă ale oamenilor va fi dat de robotizare și de inteligența artificială. De aceea, concentrarea pe dezvoltarea sectorului antreprenorial manufacturier este considerată de expertul citat ca o posibilă soluție de diminuare a impactului negativ al celei de-a patra revoluții industriale. În plus, spune Gary London, ceea ce ar putea face bun Trump la Casa Albă ar fi să pună în aplicare un program masiv, uriaș chiar, de dezvoltare de infrastructură, astfel încât americanii să meargă la muncă la reconstrucția de drumuri și poduri, de conducte și rețele și de orice altceva ce este deja îmbătrânit în infrastructura nord-americană.
Pe de altă parte, Phil Blair, analist al Manpower este citat spunând că America va avea de traversat o perioadă extrem de tulbure cu privire la stabilirea propriilor priorități economice, astfel încât să nu piardă ce a reușit să câștige deja atât pe plan intern, cât și în piața globală. Președintele Trump va sparge „bisericuțele” legate între Casa Albă și restul lumii: nu vor mai fi relații prea apropiate între „big government”, „big media” și „big business”. Mandatul său pare a deveni mai curând primejdios pentru „cercurile de interese” ale „establishment-ului” american atât timp cât lui Trump nu pare să-i pese de ce spune media sau de ce anume gândesc elitele corporatiste americane. Dintre multiplele întrebări care se nasc sau care se vor naște pe marginea administrației noi de la Casa Albă, câteva sunt acum extrem de pertinente pentru cei ce vor să înțeleagă mersul economic al Americii lui Trump. Va putea Trump să stabilizeze piețele de capital? Va arunca în aer sau va continua cu actualele acorduri comerciale internaționale? Va tăia din puterea și din independența Guvernatorului de la Federal Reserve, sau se va folosi și el de banca centrală ca de un aliat principal în relansarea economică? Prin ce mijloace și prin ce politici va aduce Trump creștere economică țării sale?
Cum va conlucra – dacă va conlucra – cu Congresul american? Cum are de gând să-și promoveze și să-și susțină proiectele legislative care trebuie să aibă votul legislativului de la Washington?
Răspunsurile la aceste întrebări și la multe altele sunt încă premature. Dar urmărirea politicilor viitoarei administrații de la Casa Albă este esențială nu doar pentru înțelegerea parcursului SUA în decada ce urmează, ci și pentru aflarea modului în care SUA va relaționa cu restul lumii. Un rest al lumii din care facem și noi parte.
