_________________
de Cornel Almășan, Jurnalist specializat în economie mondială
În pofida numeroaselor obstacole cu care se confruntă în urma crizei economice, a pandemiei de COVID, a sancțiunilor aplicate ei de către puterile occidentale, în urma intervenției militare intempestive în Ucraina, Rusia reușește să-și păstreze suflul, să găsească resurse pentru a-și menține economia pe linia de plutire și chiar pentru a lansa temerare proiecte de creștere economică.
Faptul că, din cauza sancțiunilor și a embargoului occidental, economia rusească a ajuns să nu-și mai poată exporta normal produsele, în speță hidrocarburi și materii prime, să se confrunte cu dificultăți în aprovizionarea cu anumite produse industriale necesare funcționării normale a unor întreprinderi autohtone este considerat de către comentatorii ruși ca fiind un episod inadmisibil în economia de piață, o fază extremistă a concurenței pe plan mondial, dar și un rezultat al prea marii încrederi pe care managerii ruși au avut-o în virtuțile economiei de piață, în loialitatea partenerilor externi. Bizuindu-se prea mult pe importuri, rușii au neglijat dezvoltarea propriei industrii ușoare, ajungând în impas, adică să ducă lipsă de anumite produse ale acesteia.
După abandonarea sistemului sovietic, guvernanții ruși s-au preocupat cu precădere de dezvoltarea industriei grele, de armament, energetice, abandonând producția industriei ușoare, a bunurilor de larg consum, în seama producătorilor externi, spre a fi compensată de importuri tot mai consistente. Capabilă să producă fabrici de ciment, centrale electrice atomice, rachete balistice, sateliți artificiali, stațiuni extraterestre, Rusia trebuie să importe mașini pentru uz gospodăresc, semiconductori, chimicale și altele fabricate în industria ușoară. S-a ajuns ca numeroase întreprinderi rusești să devină dependente de diferite componente (tranzistori, piese de schimb, becuri, șuruburi, vopsele etc.) furnizate de întreprinderi occidentale cărora acum, sub amenințarea aplicării de sancțiuni, autoritățile le-au interzis exportul în Rusia.
Majoritatea comentatorilor ruși nu consideră că dezvoltarea industriei grele, de armament autohtone, în contrapartidă cu importul de becuri, șuruburi sau cuie, ar fi un semn de slăbiciune. În condiții normale, acesta nu ar fi fost un motiv de îngrijorare, dar, ținând seama de întorsătura negativă pe care au luat-o lucrurile în ultimul timp, ei scot în evidență necesitatea unor măsuri guvernamentale urgente pentru redresarea situației.
Trecând la elaborarea unor programe de dezvoltare, a unor strategii de funcționare, în concordanță cu noile realități interne și internaționale, managerii ruși sunt puși în situația de a opta pentru maniera de realizare a acestor obiective. Ei au de ales, fie continuarea colaborării cu agenți economici externi, trecând cu vederea neajunsurile și capcanele unei asemenea colaborări, fie izolarea, închiderea în sine, ca în anii puterii sovietice, pentru a da curs unei problematice dezvoltări autarhice. Desigur, o țară mare, cu o suprafață de 17 milioane kilometri pătrați, cu o populație de aproape 150 milioane locuitori, cu redutabile bogății naturale (zăcăminte minerale, păduri, ape, terenuri agricole și mână de lucru) își poate permite să recurgă la strategii autarhice care pentru o țară mică să nu aibă sens.
Bazându-se pe rezervele sale naturale și pe un mare număr de specialiști, Rusia are posibilitatea ca, prin eforturi suplimentare, să pună la punct fabricarea oricăror componente industriale de care are nevoie.
De fapt, nu este vorba, aici, despre o dorință expresă a Rusiei de a se izola autarhic de Occident, ci de imperativul de a-și asigura cât mai repede componente industriale necesare, pe care acest Occident refuză să i le mai furnizeze, și de reabilitarea, în contextul dat, a blamatei industrii ușoare rusești. Deocamdată, se încearcă relocarea, în Rusia, doar a producției anumitor componente importate. Totodată, întrucât rezultatele acestei reorientări urmează să se vadă abia în timp, guvernanții moscoviți acționează și pentru identificarea unor agenți economici externi care să ia locul foștilor parteneri din SUA și UE. Rușii doresc să-și întărească legăturile cu agenții economici externi dispuși să colaboreze loial, în condiții de avantaj reciproc. China, India, Brazilia, Iranul, Turcia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Egiptul, Vietnamul, Indonezia, Argentina, Venezuela, Cuba și alte țări mai mult sau mai puțin dezvoltate reprezintă alternative promițătoare. O dovadă semnificativă că, în viitorul apropiat, actuala orientare va continua să prevaleze, inclusiv în relațiile cu partenerii externi, ar putea fi și faptul că, la recentul congres al partidului de guvernământ Rusia Unită, Vladimir Putin a fost propus în unanimitate pentru un nou mandat, al cincilea, de președinte al Rusiei.
În materie de modernizare a economiei, guvernul federal insistă pentru digitalizarea cât mai multor domenii de activitate, căutând soluții de utilizare profitabilă a inteligenței artificiale, decisivă în competiția care se desfășoară pe plan mondial. Rușii au ambiția de a se număra printre cei mai buni din lume, străduindu-se să conceapă programe electronice proprii pentru dotarea tuturor ramurilor economiei. În anul 2022 au fost create 34 de centre de așa-zisă „competență digitală”, menite să asigure procesul digitalizării în sectoarele energetic, chimic, auto, aviație, transport, telecomunicații. Au fost lansate peste 200 de proiecte a căror realizare însumează investiții de 230 miliarde ruble, din care doar 25 miliarde provin din bugetul de stat, restul de 90 la sută fiind asigurate de capitalul privat (vezi „Zavtra”, din 12 noiembrie 2023). Datorită activității acestor centre, s-a realizat înlocuirea unei mari părți a componentelor industriale importate (electrice, semiconductori ș.a.). Din 88.000 de întreprinderi incluse în acest sistem, peste jumătate au ajuns să folosească numai componente autohtone.
Restructurările necesare relocării în Rusia a producției unor sortimente importate implică, între altele, sporirea corespunzătoare a locurilor de muncă. Se deschid, astfel, perspective pentru angajarea numeroșilor disponibilizați în urma retragerii din Rusia a companiilor străine vizate de sancțiunile occidentale. Așa se face că dacă la începutul anului 2023 cota șomajului era de 10,2 la sută, spre finele acestuia a ajuns de 3,3 la sută. Potrivit surselor oficiale, până în anul 2030 vor fi necesare 870.000 de noi brațe de muncă, cu deosebire cadre calificate. În vederea instruirii acestora, accentul se pune pe însușirea de către ele a cunoștințelor digitale. Totodată, adjunctul președintelui Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, cere să se pună capăt rapid exodului peste hotare al specialiștilor și al oamenilor de știință, în caz de forță majoră fiind de luat în considerare și adoptarea unor reglementări restrictive (vezi „Moskovski Komsomoleț”, din 13 noiembrie 2023).
De menționat că, în contextul strategiilor și reorganizărilor sistemice, guvernanții văd posibilă reducerea timpului de muncă legal, cu o oră, de la 40 de ore la 39 ore, săptămânal.
Se îmbunătățește, treptat, și aprovizionarea populației cu bunuri de larg consum autohtone, autoritățile luând măsuri pentru stimularea lor pe toate căile. La Moscova, 256 de magazine au pus la dispoziție producătorilor unor asemenea produse (cosmetice, chimicale, ceaiuri, dulciuri ș.a.) rafturi speciale cu titulatura „Produs la Moscova” („Rossiiskaia gazeta”, din 4 decembrie 2023). Au devenit frecvente cazurile în care persoane care doresc să-și procure obiecte de îmbrăcăminte produse înainte în străinătate se adresează atelierelor de croitorie autohtone pentru a și le confecționa. S-au luat și măsuri pentru menținerea sub control a prețurilor produselor alimentare. Între altele, a fost restrâns exportul unor categorii de cereale, a cărnii și ouălor, în așa fel încât pe piața internă să rămână mai multe produse, de natură să stimuleze concurența și reducerea prețurilor. Inflația nu reprezintă un pericol prea mare întrucât evoluția prețurilor se înscrie în parametri modești, respectiv 6,7 în anul 2023 și, eventual, 4,1 la sută în 2024.
Pe ansamblu, în prezent, economia Rusiei, după unii, stagnează, după alții, merge înainte. Potrivit statisticienilor OECD, în 2022, PIB-ul ei a scăzut cu 2,1 la sută, iar în 2023 s-ar fi redus cu 2,7 procente. FMI îi admite un spor de 0,7 la sută, iar statistica oficială rusă îi conferă o creștere de 3 la sută. Tonul eforturilor de dezvoltare a diferitelor sectoare economice îl dau, în mod firesc, întreprinderile industriei de armament. Astfel, în anul 2023, concernul Kalașnikov și-a sporit producția cu 40 la sută (vezi „Lenta.ru”, din 17 noiembrie 2023). Abstracție făcând de micile revirimente din diferite ramuri economice, în anul 2023, veniturile companiilor rusești au înregistrat o scădere majoră, în comparație cu 2022, respectiv, de la 694 trilioane ruble la 342 trilioane (vezi „Izvestia”, din 4 decembrie 2023). Un efect negativ al reducerii veniturilor unor companii a fost scăderea volumului impozitelor intrate în trezoreria statului. În prima jumătate a anului 2023, încasările acesteia au scăzut cu 14 la sută. Totuși, în 2023 au existat, în Rusia, și companii ale căror profituri au crescut, chiar până la 30 la sută. Pe această cale, oligarhii ruși și-au sporit averile cu
38,5 miliarde dolari. Printre ei, Vagit Alekperov, patronul trustului petrolier Lukoil, s-a îmbogățit cu
9 miliarde dolari (vezi „Pravda”, din 1 decembrie 2023).
În concordanță cu ritmurile economiei, cursul monedei naționale, rubla, înregistrează un anumit recul, fără să-i preocupe, însă, prea mult pe specialiștii ruși, care prognozează o redresare a acesteia, de la 90 ruble
per dolar în prezent, la 85 ruble per dolar în viitorul apropiat (vezi „Moskovskii Komsomoleț”, din 17 noiembrie 2023). Din păcate, observă Igor Nikolaev, de la Institutul Economic Central, tendința constantă de reducere a nivelului exporturilor și de sporire a importurilor nu este de natură să contribuie la consolidarea rublei.
Există și specialiști care demonstrează că pendularea rublei între 80 și 90 dolari ar fi profitabilă pentru economia țării.
În intenția de a provoca Rusiei dificultăți economice tot mai mari, autoritățile SUA și ale UE continuă să-i aplice sancțiuni, afectându-i noi sectoare de activitate industrială, comercială sau logistică. Un recent pachet de sancțiuni, al 12-lea la număr, vizează exportul, în Rusia, al aparatelor de sudură, al produselor chimice și tehnologiilor din industria de armament, precum și importul de către țările UE al produselor rusești (din aluminiu și alte metale, dar, în principal, petroliere). Se estimează că, per total, noile sancțiuni ar prejudicia Rusia de venituri însumând 5 miliarde euro
(vezi „Kommersant”, din
28 noiembrie 2023). La scara veniturilor comerciale ale Rusiei însă, 5 miliarde euro nu constituie o pagubă notabilă. În urma sancțiunilor aplicate Rusiei de către guvernul federal al SUA pentru a o determina să pună capăt intervenției militare în Ucraina, se preconizează reducerea la jumătate până în 2030 a veniturilor din exporturile de țiței și gaze rusești (vezi „Pravda”, din 1 decembrie 2023).
Având în vedere faptul că Rusia profită de pe urma unor schimburi comerciale cu țări neafiliate reglementărilor restrictive occidentale, Comisia Europeană studiază posibilitatea adoptării unor măsuri coercitive privind comerțul paralel, dar șansele ca aceste măsuri să fie luate în seamă de țările în cauză sunt minime. Există, însă, și companii pentru care partenerii ruși, piața rusească nu contează prea mult și, care, ca atare, pot da curs restricțiilor instituite de autoritățile occidentale. Pentru a evita sancțiuni din partea SUA și a UE, anumite companii internaționale s-au retras, deja, din Rusia, abandonându-și nișa de piață în favoarea concurenților.
Experții moscoviți apreciază că, odată cu aplicarea ultimului pachet de sancțiuni, lista posibilităților de lezare a economiei rusești este aproape epuizată, autorităților occidentale nerămânându-le decât soluția înăspririi măsurilor puse, deja, în aplicare. S-ar putea ajunge, astfel, la refuzul țărilor occidentale de a livra Rusiei medicamente sau aparatură medicală, dar se înțelege că o asemenea măsură nu ar fi acceptabilă, deoarece ar implica reverberații negative ale opiniei publice internaționale, ecouri politice nefavorabile liderilor occidentali.
