_________________
de Iulia Timoșenko,
Fost prim-ministru al Ucrainei
La aproape doi ani după ce Rusia și-a lansat invazia la scară mare a Ucrainei, sfârșitul războiului pare să nu se întrezărească nicăieri. Cu toate acestea, Ucraina a câștigat deja numeroase bătălii importante, în multe dintre ele începând să luptăm cu mult înainte de cel mai recent asalt al Rusiei asupra țării noastre. Sunt sigură că aceste victorii ne vor ajuta să ne asigurăm victoria finală în acest război josnic și violent.
de când ne-am recâștigat independența în 1991, ucrainenii s-au străduit să fie văzuți ca parte a Europei. Astăzi, totuși, nimeni nu se gândește la Ucraina ca la un ținut al nimănui care leagă Rusia de Occident. Și doar cel mai delirant dintre ruși încă își imaginează că ucrainenii își vor mai vedea țara ca parte a „Russkii mir” (lumea rusă) – un vis febril al lui Vladimir Putin, care se pare că a contribuit la decizia sa de a lansa un război de agresiune împotriva noastră.
În schimb, acum este clar pentru întreaga lume că Ucraina este în occident și a occidentului – la fel de europeană ca Franța, Italia, Germania sau oricare alta. Valorile noastre de bază sunt valorile occidentale: libertatea, democrația și statul de drept. Iar apartenența noastră la primele instituții europene și occidentale – Uniunea Europeană și NATO – așteaptă doar triumful nostru inevitabil asupra invadatorilor ruși.
A doua bătălie de lungă durată în care Ucraina poate acum să declare victoria este cea internă. De când și-a recâștigat independența, în urmă cu trei decenii, poporul ucrainean a trebuit de două ori să se ridice pentru a răsturna regimurile dictatoriale care au câștigat puterea prin aplicarea vechiului principiu „dezbină și stăpânește”. Dezbinările pe care le-au exploatat, cinic și fără milă, au fost cele dintre vestul și estul țării noastre, dintre comunitățile vorbitoare de ucraineană și de rusă.
Rusia spera, fără îndoială, să profite tocmai de aceste dezbinări, atât la invadarea, cât și la ocuparea țării noastre. Un popor învins, dezbinat ar fi mai ușor de guvernat. Dar practic toți ucrainenii înțeleg acum pericolele pentru însăși existența noastră pe care le prezintă antagonismele superficiale. Într-o perioadă în care o mare parte din estul Ucrainei trăiește sub cizma Kremlinului, este mai clar ca niciodată că numai o Ucraina pe deplin unită și suverană poate oferi și proteja libertatea poporului nostru.
Această nouă unitate poate fi văzută în fiecare zi, deoarece bărbați și femei ucrainene din toate categoriile sociale, din fiecare parte a țării și practic din fiecare grupă de vârstă, își riscă viața și sănătatea pentru a ne apăra patria. Forțele noastre de luptă – pe linia frontului și în spatele liniilor – sunt cu adevărat națiunea ucraineană la arme.
În timp ce Rusia a trimis deținuți în prima linie, ucrainenii care s-au alăturat luptei îi includ pe unii dintre cei mai buni și mai inteligenți. Vasyl Kladko, cristalograf de raze X la Institutul de Fizică a Semiconductorilor V.E. Lashkaryov, a fost împușcat de trupele ruse la Irpin în timpul bătăliei pentru Kiev la începutul războiului. Oleksandr Shapoval, un dansator de vârf în compania noastră națională de balet, a murit pe câmpul de luptă din Donețk în septembrie. Victoria Amelina, o romancieră apreciată care s-a dedicat documentării crimelor de război rusești, a fost ucisă de o rachetă rusească în luna iulie a anului trecut. Acestea sunt doar câteva exemple de ucraineni care au murit apărând dreptul la existență al țării noastre.
Sentimentul de scop comun al ucrainenilor a dezlănțuit nu numai curajul și spiritul nostru de luptă, ci și talentul și capacitățile noastre inovatoare. Când a început războiul, cheltuielile militare ale Rusiei erau de aproape zece ori mai mari decât ale noastre. Singura speranță a Ucrainei de a echilibra câmpul de luptă a fost să valorifice creativitatea cetățenilor noștri. Realizările noastre pe acest front i-au uimit deopotrivă pe ruși și pe prietenii noștri din NATO.
Inovațiile ucrainene, dezvoltate în mare parte prin parteneriate public-privat, nu numai că au schimbat natura războiului; au fost remarcabil de rentabile. De exemplu, dronele comerciale au permis Ucrainei să se angajeze în recunoașteri eficiente și relativ ieftine de-a lungul unei linii de front de 600 de mile (965 de kilometri) – un lucru pe care forțele ruse nu îl așteptau. Potrivit fostului CEO al Google Eric Schmidt, „roiurile de drone” din Ucraina vor „schimba radical lupta”.
Pentru a se asigura că Ucraina poate continua să profite la maximum de această inovație, Statul Major Ucrainean, Serviciul de Comunicații Speciale de Stat, Ministerul Transformării Digitale și Ministerul Apărării au lansat proiectul Armata de Drone, care permite oamenilor din jurul lumii să contribuie la cauză. Cu mii de drone distruse în fiecare lună, aceste donații permit armatei noastre să reînnoiască proviziile rapid.
Întrebuințarea noastră inovatoare a tehnologiilor comerciale a pricinuit Rusiei costuri și în Marea Neagră. După ce Ucraina a distrus navele rusești folosind rachete antinavă tradiționale, marina rusă a început să opereze mai departe de țărm. Dar Ucraina a dus lupta în Rusia, transformând ski jeturile obișnuite într-o flotă de drone maritime împachetate cu explozibil, distrugătoare de nave.
Acum, adăugăm o armă și mai periculoasă la arsenalul nostru: Toloka TLK-150, un vehicul subacvatic fără pilot unidirecțional, practic nedetectabil, creat de un grup de dezvoltare tehnologică din Ucraina. În al Doilea Război Mondial, Statelor Unite le plăcea să se considere „arsenalul democrației”. Astăzi, Ucraina, folosind uriașa ingeniozitate și inventivitatea cetățenilor săi, este cea care deschide calea în fortificarea arsenalului care apără democrația.
Armata Ucrainei inovează, de asemenea, strategic. Generalii Rusiei par hotărâți să ducă război exact așa cum au făcut bunicii lor în al Doilea Război Mondial, cu decizii luate la nivelul central, de sus în jos, care, practic, îi privesc cu dispreț pe soldații de rând (și nu doar pe ucigașii și violatorii condamnați trimiși în Ucraina drept carne de tun). În schimb, comandanții și cetățenii-soldați ai Ucrainei au o libertate de acțiune semnificativă pentru a răspunde evenimentelor de pe câmpul de luptă și pentru a modela deciziile de comandă. Programatorii ucraineni își pun în aplicare abilitățile – și cele mai recente avantaje în materie de inteligență artificială – pentru a sprijini capacitatea luptătorilor ucraineni de a analiza circumstanțele și de a răspunde la evenimente în timp real.
O a treia bătălie crucială pe care Ucraina a câștigat-o deja este bătălia împotriva coloanei a cincea rusești. La momentul invadării Ucrainei de către Rusia în 2014, serviciile noastre de securitate și conducerea militară au fost grav compromise de bărbați și femei care și-au vândut loialitatea Rusiei. Dar, cooperând cu aliații noștri NATO, ne-am petrecut ultimii câțiva ani scăpând de oficialii neloiali din pozițiile de influență. Acest lucru a îmbunătățit relația dintre liderii noștri militari și politici și i-a asigurat pe aliații noștri occidentali că pot avea încredere în Ucraina chiar și cu cele mai sensibile informații.
Această bătălie pentru încredere a fost, într-un fel, cea mai importantă pentru Ucraina. Oamenii noștri au încredere în liderii noștri militari și politici – nu orbește, ci cu o credință de durată că, spre deosebire de cei care ocupă Kremlinul, ei răspund în fața poporului pe care îl servesc. O astfel de încredere este esențială pentru păstrarea libertății: datorită convingerii că liderii noștri vor obține o victorie finală și definitivă, ucrainenii au făcut de bunăvoie sacrificii – de casă, familie și siguranță fizică – care au devenit regulă în țara noastră mândră.
Iulia Timoșenko a fost prim-ministru al Ucrainei.
