Cei cinci factori principali ai incertitudinii economice globale

Date:

Întreprinderile, guvernele și investitorii navigau deja într-un peisaj global cețos înainte de evenimentele tragice care se desfășoară în Orientul Mijlociu. Dar conflictul oribil dintre Hamas și Israel, care a dus deja la suferințe enorme și a luat viețile a mii de civili, inclusiv atât de mulți copii, a introdus un nou strat de incertitudine pentru economia globală, subiectul acestui comentariu. Chiar și în cazul foarte puțin probabil în care situația geopolitică se îmbunătățește rapid în regiune și nu numai, va rămâne un sentiment profund de incertitudine, determinat de cinci factori economici și financiari.

În primul rând, motoarele majore de creștere ale economiei globale sunt în prezent sub presiune. Cu Europa în pragul recesiunii și China în stagnare, economia SUA a devenit principalul motor al creșterii globale. Acest lucru a devenit deosebit de evident în al treilea trimestru al anului 2023, estimările de creștere ale Statelor Unite impresionând din nou.

Dar chiar și perspectiva de creștere a Americii este incertă. În ultimele
15 luni, consensul analiștilor cu privire la direcția economiei SUA a oscilat puternic între patru scenarii: aterizare ușoară, aterizare forțată, aterizare accidentală și fără aterizare. Deși opinia predominantă acum este că SUA se îndreaptă către o aterizare ușoară, previziunile s-ar putea schimba foarte bine către una dură în săptămânile următoare.

Când narațiunea de creștere a celei mai mari economii din lume, cu instituțiile sale mature și baza productivă diversificată, se poate schimba atât de ușor, nu este de mirare că incertitudinea în restul lumii este și mai pronunțată. În loc să semene cu o distribuție normală în formă de clopot a rezultatelor potențiale, cu un singur vârf și cozi subțiri, perspectiva globală arată ca o distribuție multimodală cu cozi grase la fiecare capăt, sugerând o probabilitate mai mare de evenimente extreme.

Pe partea pozitivă, așa cum argumentăm Gordon Brown, Michael Spence, Reid Lidow și cu mine în noua noastră carte „Permacrisis”, progresele în inteligența artificială generativă, științele vieții și energia curată au potențialul de a spori productivitatea și de a stimula creșterea potențială a PIB-ului în mod semnificativ. La celălalt capăt al distribuției, există riscul ca un set de cercuri vicioase să agraveze efectele în cascadă.

În al doilea rând, călătoria către acest viitor incert este plină de pericole. Riscul cel mai imediat este creșterea recentă a costurilor de împrumut la nivel mondial, pe măsură ce piețele se adaptează la probabilitatea ca Rezerva Federală a SUA și alte bănci centrale importante, după ce au crescut agresiv ratele dobânzilor – deși cu întârziere – pentru a contracara tendințele inflației pe care le-au diagnosticat greșit inițial – să mențină rate ridicate pentru o perioadă prelungită.

În al treilea rând, persistența acestei perspective privind rata dobânzii crește riscul recesiunilor și al turbulențelor pieței financiare. Am văzut primele semne ale acestui lucru în martie, când gestionarea defectuoasă a bilanțului și derapajele în supravegherea bancară au dus la eșecul unor bănci regionale din SUA.

În al patrulea rând, economia globală și piețele financiare cheie, cum ar fi cea pentru obligațiunile guvernamentale de referință din SUA, nu au acum ancore cheie de sus în jos, cum ar fi impulsul creșterii, încrederea în semnalele de elaborare a politicilor și fluxurile financiare de stabilizare.

Pe măsură ce instrumentele de politică economică devin mai subordonate considerațiilor politice și geopolitice, perspectivele deja slabe pentru creșterea globală se pot deteriora. Politica monetară se confruntă cu o amenințare de credibilitate și cu incertitudini structurale reale cu privire la nivelul de echilibru al ratelor dobânzilor și efectele întârziate ale unui ciclu remarcabil de concentrat de majorare a ratelor. În plus, scăderea bilanțurilor băncilor centrale și absența unui cadru de politică eficient agravează provocarea de a stabili țintele corecte de inflație într-o economie mondială caracterizată de o ofertă insuficient de flexibilă.

Pe fondul deficitelor în creștere și al plăților de dobânzi în creștere, se pune, de asemenea, întrebarea cine va absorbi creșterea semnificativă a emisiunii de datorii guvernamentale. Timp de mai bine de un deceniu, Fed a fost cel mai de încredere cumpărător de obligațiuni guvernamentale americane, datorită capacităților sale aparent nelimitate de tipărire a banilor și sensibilității minime la prețuri. Dar, după ce a fost forțată de inflație și alte excese să treacă de la relaxarea cantitativă la înăsprirea cantitativă, Fed este acum un vânzător net de încredere. Cumpărătorii internaționali par, de asemenea, mai precauți, parțial din cauza tensiunilor geopolitice. În plus, mulți investitori instituționali autohtoni, cum ar fi fondurile de pensii și companiile de asigurări, au acumulat deja dețineri semnificative de obligațiuni, suportând pierderi substanțiale la valoarea de piață.

Fără aceste ancore economice, politice și tehnice, economia globală și piețele de capital seamănă cu bărci într-o mare agitată și imprevizibilă. Asta ne duce la al cincilea motor al incertitudinii globale: răspunsul inadecvat la crize pe termen lung precum schimbările climatice și creșterea inegalității economice. Cu cât așteptăm mai mult pentru a aborda aceste probleme, cu atât costurile eventuale vor fi mai mari. Acțiunile noastre insuficiente de astăzi ne asigură că ne vom confrunta cu obstacole economice și politice mai complicate pe linie.

Așa cum scriem în „Permacrisis”, lumea de astăzi a fost modelată de trei eșecuri în curs de desfășurare: incapacitatea repetată de a obține o creștere consistentă și favorabilă incluziunii, care respectă și planeta noastră; erori recurente de politică internă; și lipsa constantă de coordonare eficientă a politicilor globale într-un moment în care provocările comune necesită acțiune colectivă. Împreună, aceste eșecuri au avut ramificații economice, financiare, instituționale, sociopolitice și geopolitice profunde.

Aceasta este vestea proastă. Vestea bună este că avem capacitatea de a rezolva aceste probleme și de a transforma cercuri vicioase de astăzi în unele virtuoase. Dar pentru a implementa schimbările majore necesare pentru atingerea acestui obiectiv, avem nevoie de un leadership politic vizionar la nivel național și o conștientizare globală sporită a provocărilor noastre comune. În absența unei astfel de conduceri, riscăm să lăsăm copiilor și nepoților noștri o lume afectată de instabilitate economică și financiară, tulburări politice interne și tulburări geopolitice.

© Copyright Project Syndicate 2023

Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol / ClubEconomic.ro

Mohamed A. El-Erian
Mohamed A. El-Erian
Mohamed A. El-Erian, consilier-șef pe probleme economice la Allianz, a fost președintele Consiliului de Dezvoltare Globală al președintelui SUA, Barack Obama. Cea mai recentă carte a sa este „Singurul joc din oraș: băncile centrale, instabilitatea și evitarea următorului colaps”.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Studiu EY România: Comportamentul consumatorului român în perioada sărbătorilor de Paște 2024

Perioada festivă care se apropie aduce, ca în fiecare...

CCIR a semnat un Memorandum de Înțelegere cu Federația Camerelor de Comerț a EAU

Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) a...

ENERTOWN: Orașele mici din România au nevoie de un sprijin mai mare în tranziția energetică

Localitățile urbane mici sunt adesea lăsate în afara...