În ultimele luni, au apărut semne evidente ale unei rezistențe tot mai mari din partea unor state din Uniunea Europeană față de politica Chinei de preluare a unor companii europene, unele dintre ele fiind din categoria campionilor naționali.

În cadrul tendinței de limitare a accesului capitalului chinezesc pe piața europeană se înscrie și întârzierea semnării de către guvernul de la Londra a acordului pentru finanțarea construirii unei centrale nuclear-electrice de către chinezi în Marea Britanie. Au fost invocate probleme legate de incertitudinile privind securitatea în funcționare a centralei, precum și a garantării unui preț/KWh mai mult decât dublu pentru achiziția energiei produse în această centrală pentru următorii 35 de ani.

Europenii au început prea târziu să realizeze pericolul pe care îl reprezintă investițiile chineze transfrontaliere pentru locurile de muncă ale cetățenilor europeni. Dacă doar în urmă cu câțiva ani, companiile chineze cu conturile burdușite de lichidități erau în general bine primite în Uniunea Europeană, lucrurile au început să se schimbe, mai ales după ce, la cel mai înalt nivel, China și-a declarat dorința de a deveni o superputere mondială atât economică, cât și militară.

Nu trebuie negat faptul că în multe cazuri, companiile chineze au fost sursa de capitalizare a unor întreprinderi europene aflate în dificultate precum constructorul auto suedez Volvo, producătorul italian de anvelope Pirelli, operatorul francez al stațiunilor Club Med sau portul grec Pireu. Aceste companii au fost practic salvate de la faliment prin investițiile chineze.

Record istoric al investițiilor chineze în UE

Dar în ultimii doi ani – dintre care anul trecut s-a remarcat printr-un record istoric al investițiilor chineze pe tărâm european: 20 miliarde euro, conform studiului efectuat de Rhodium Group și Mercator Institute – țintele de preluare le-au constituit companiile implicate în domeniile ce țin de înalta tehnologie, precum și branduri cu mare notorietate, așa numiții campioni naționali. Statele Unite au în legislație obligativitatea ca preluările de companii să fie analizate din punct de vedere al interesului strategic pe care îl reprezintă. Din păcate, Uniunea Europeană nu prevede un asemenea filtru și face posibil, odată cu cedarea unor firme implicate în cercetare-dezvoltare de înaltă tehnologie, să-și piardă din avantajul concurențial față de China.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament