JARED DIAMOND
Profesor de geografie la Universitatea din California, Los Angeles
În prezent, COVID-19 devastează lumea. Este pe cale de a infecta pe mulți dintre noi (poate pe cei mai mulți), pe cale de a ucide pe unii, punând bariere în relațiile noastre sociale, oprind cea mai mare parte a turismului internațional și pe cale de a devasta comerțul și economiile noastre. Cum va arăta lumea peste câțiva ani, după ce această criză acută își va fi pierdut din intensitate?
Există o presupunere pe scară largă precum că vaccinurile vor fi dezvoltate în curând pentru a ne proteja de COVID-19. Din păcate, perspectivele rămân foarte nesigure. Bolile variază în potențialul lor de a fi prevenite prin vaccinuri.
Unele vaccinuri – împotriva varicelei sau a febrei galbene, de exemplu – oferă protecție pentru zeci de ani sau pe viață; însă cel împotriva gripei oferă protecție pe o durată mai mică de un an. Și încă nu există vaccinuri contra malariei, a SIDA, în ciuda eforturilor uriașe investite în dezvoltarea lor. Gripa se modifică frecvent prin mutații sau tulpinile sale variate își schimbă proporția, astfel încât în fiecare an trebuie dezvoltat un nou vaccin. Iar în timp ce vaccinurile contra poliomielitei și varicelei protejează pe toată lumea, vaccinurile contra gripei și contra holerei îi protejează doar pe aproximativ jumătate dintre cei ce le primesc. Prin urmare, este imposibil de prezis eficacitatea vaccinurilor sperate contra COVID-19.
Dar să presupunem că vaccinuri eficiente contra COVID-19 vor fi disponibile în curând. Cum va schimba acest lucru lumea? Oameni de știință din multe țări – China, Statele Unite, Rusia, Marea Britanie și altele – se întrec în a le dezvolta. Asta sugerează un scenariu defavorabil, un scenariu favorabil și tot ceea ce se petrece între cele două.
Sunt deja multe semne ale unui scenariu incipient defavorabil. Chiar dacă unele țări dezvoltă un vaccin, îl testează și descoperă că este eficient,
7,7 miliarde de doze pentru cele 7,7 miliarde de oameni ai lumii nu pot fi produse și distribuite peste noapte. La început, stocurile vor fi scăzute. Cine va primi acele prime doze mult râvnite? Propuneri de bun simț stipulează că primele doze trebuie rezervate personalului medical, deoarece toți ceilalți au nevoie de personalul medical pentru a administra tuturor acele doze și pentru a trata persoanele bolnave. Dintre cei care nu facem parte din personalul medical, se așteaptă ca oamenii bogați și cei influenți să găsească metode de a obține dozele înaintea oamenilor săraci, fără putere de influență.
Dar acele argumente egoiste se aplică doar la alocarea dozelor din cadrul țării care dezvoltă prima un vaccin eficient. Este posibil să existe și egoism internațional: o țară care dezvoltă vaccinul își va pune pe prim plan, cu siguranță, propriii cetățeni. O astfel de prioritizare a avut loc în ceea ce privește măștile de protecție: acum câteva luni, când acele măști se găseau cu greu și câteva transporturi din China ajungeau în Europa, au urmat încăierări și războaie în licitații, în timp ce țările căutau să își asigure respectivele produse pentru ele însele. Mai rău, prima țară care va dezvolta un vaccin ar putea să-l țină ascuns de rivalii săi politici și economici.
Dacă ne gândim, însă, politicile naționale egoiste ar fi fatale. Chiar și pe termen scurt, nicio țară nu ar reuși să obțină o protecție de durată pentru sine față de COVID-19 eliminând boala din interiorul granițelor sale. În lumea globalizată de astăzi, COVID-19 s-ar întoarce pur și simplu într-o astfel de țară, din cele în care virusul nu a fost eliminat.
Acest lucru s-a întâmplat deja în Noua Zeelandă și în Vietnam, unde măsurile stringente impuse au reușit să împiedice transmiterea locală, dar oameni reveniți în țară au continuat să importe noi cazuri de COVID-19. Aceasta ilustrează o concluzie cheie: nicio țară nu va fi protejată de COVID-19 până când nu sunt toate protejate. Este o problemă globală care necesită o soluție globală.
Eu iau acest fapt ca pe o veste bună. Ne confruntăm cu alte probleme globale care necesită soluții globale: în special schimbările climatice, epuizarea resurselor la nivel global și consecințele destabilizatoare ale inegalității din toate țările lumii noastre globalizate. Așa cum nicio țară nu se poate proteja de COVID-19 complet și pentru totdeauna doar prin eliminarea virusului în interiorul granițelor sale, nicio țară nu se poate proteja de schimbările climatice doar prin faptul că se bazează mai puțin pe combustibilii fosili și prin reducerea propriilor emisii de gaze de seră. Dioxidul de carbon din atmosferă, la fel ca şi COVID-19, nu ține cont de granițele politice ale unei țări.
Dar schimbările climatice, epuizarea resurselor și inegalitatea reprezintă amenințări mai mari pentru supraviețuirea noastră și pentru calitatea vieții decât o face prezenta pandemie. Chiar și în scenariul cel mai defavorabil, dacă fiecare persoană de pe Pământ este expusă la COVID-19 și 2% dintre noi mor, asta înseamnă „doar” 154 de milioane de decese. Rămân 7.546.000.000 de oameni încă în viață: mai mult decât suficient pentru a asigura supraviețuirea umanității. COVID-19 este o bagatelă comparativ cu pericolele pe care schimbările climatice, epuizarea resurselor și inegalitatea le implică pentru toți.
Atunci de ce nu ne-am însuflețit să acționăm împotriva schimbărilor climatice și împotriva celorlalte amenințări globale, dacă suntem însuflețiți de amenințarea mai măruntă a COVID-19? Răspunsul este evident: COVID-19 ne atrage atenția îmbolnăvind și ucigându-și victimele rapid și fără echivoc (în câteva zile sau săptămâni). Prin contrast, schimbările climatice ne distrug treptat și mai puțin evident, deși printre consecințele indirecte se numără producția redusă de hrană, foametea, evenimente climatice extreme și răspândirea bolilor tropicale spre zonele temperate. Prin urmare, am fost lenți în a recunoaște schimbarea climatică a fi o amenințare globală ce necesită un răspuns global.
De aceea, pandemia de COVID-19 îmi dă speranțe, chiar dacă plâng pierderea prietenilor dragi pe care aceasta i-a ucis. Pentru prima dată în istoria lumii, oamenii de pretutindeni sunt forțați să recunoască faptul că înfruntăm cu toții o amenințare comună, pe care nicio țară nu o poate învinge de una singură. Dacă oamenii planetei s-ar uni, din propria lor dorință, să înfrângă COVID-19, ar putea învăța o lecție. Ar putea fi motivați să se unească, mânați de dorință, pentru a combate schimbările climatice, epuizarea resurselor și inegalitatea. În acest caz, COVID-19 nu ne-ar fi adus doar tragedie, ci și salvarea, punând popoarele planetei pe un curs sustenabil.
Jared Diamond, profesor de geografie la Universitatea din California, Los Angeles, este autorul premiat cu premiul Pulitzer al cărții „Arme, germeni și oțel”, precum și autor al cărții „Colaps” și al altor bestselleruri internaționale.
