de Mariana Mazzucato, director fondator al
Institutului UCL pentru Inovare și Scop Public și
Fausto Gernone, doctorand al Institutului UCL pentru Inovare și Scop Public
În decembrie anul trecut, Uniunea Europeană a stabilit un precedent global prin finalizarea legii privind inteligența artificială, unul dintre cele mai cuprinzătoare seturi de reguli din lume privind inteligența artificială. Legislația de referință a Europei ar putea semnala o tendință mai largă către politici IA mai receptive. Dar, deși reglementarea este necesară, aceasta este insuficientă. Dincolo de impunerea de restricții companiilor private de IA, guvernele trebuie să își asume un rol activ în dezvoltarea IA prin proiectarea sistemelor și modelarea piețelor pentru binele comun.
Bineînțeles, modelele ia evoluează rapid. Când autoritățile de reglementare din UE au lansat primul proiect al legii privind inteligența artificială în aprilie 2021, aceasta a fost salutată ca fiind „de viitor”, urmând a se lupta, un an și jumătate mai târziu, pentru a actualiza textul, ca răspuns la lansarea ChatGPT. Dar eforturile de reglementare nu sunt în zadar. De exemplu, interzicerea, prin lege, a inteligenței artificiale în tehnologia biometrică a poliției va rămâne probabil o măsură pertinentă, indiferent de progresele tehnologice.
În plus, cadrele de risc cuprinse în legea privind inteligența artificială vor ajuta politicienii să se protejeze împotriva unora dintre cele mai periculoase utilizări ale tehnologiei. Deși inteligența artificială se va dezvolta mai repede decât politica, principiile fundamentale ale legii nu trebuie să se schimbe – deși vor fi necesare instrumente de reglementare mai flexibile pentru a modifica și actualiza regulile.
Dar, gândindu-ne la stat doar ca la o autoritate de reglementare, pierdem din vedere viziunea de ansamblu. Inovația nu este doar un fenomen de piață întâmplător. Are o direcție care depinde de condițiile în care apare, iar factorii publici de decizie pot influența aceste condiții. Creșterea unui proiect tehnologic dominant sau a unui model de afaceri este rezultatul unei lupte pentru putere între diverși actori – corporații, organisme guvernamentale, instituții de învățământ – cu interese conflictuale și priorități divergente. Reflectând această luptă, tehnologia rezultată poate fi mai mult sau mai puțin centralizată, mai mult sau mai puțin brevetată și așa mai departe.
Piețele care se formează în jurul noilor tehnologii urmează același model, cu implicații distributive importante. După cum afirmă pionierul software-ului Mitch Kapor, „arhitectura este politică”. Mai mult decât reglementarea, designul unei tehnologii și infrastructura înconjurătoare dictează cine ce poate face cu ea și cine beneficiază. Pentru guverne, asigurarea faptului că inovațiile transformaționale produc o creștere durabilă și favorabilă incluziunii înseamnă mai puțin fixarea piețelor și mai mult modelarea și cocrearea acestora. Atunci când guvernele contribuie la inovare prin investiții îndrăznețe, strategice, orientate spre misiuni, acestea pot crea noi piețe și pot atrage sectorul privat.
În cazul inteligenței artificiale, sarcina de a direcționa inovarea este în prezent dominată de marile corporații private, ceea ce duce la o infrastructură care servește intereselor din interior și exacerbează inegalitatea economică. Acest lucru reflectă o problemă de lungă durată. Unele dintre firmele de tehnologie care au beneficiat cel mai mult de sprijinul public – cum ar fi Apple și Google – au fost, de asemenea, printre cei acuzați că și-au folosit operațiunile internaționale pentru a evita plata impozitelor. Aceste relații dezechilibrate și parazitare dintre marile firme și stat riscă acum să fie înrădăcinate și mai mult de IA, care promite să recompenseze cu capital, reducând în același timp rentabilitatea forței de muncă.
Companiile care dezvoltă IA generativă sunt deja în centrul dezbaterilor despre comportamentele extractive, datorită utilizării neîngrădite a textului, a surselor audio și a imaginilor protejate prin drepturi de autor pentru a-și instrui modelele. Prin centralizarea valorii în cadrul propriilor servicii, vor reduce fluxurile de valoare către artiștii pe care se bazează. Ca și în cazul rețelelor sociale, stimulentele sunt aliniate pentru extragerea chiriilor, prin care intermediarii dominanți acumulează profituri pe cheltuiala altora. Platformele dominante de astăzi, cum ar fi Amazon și Google, și-au exploatat poziția de controlori ai fluxului de informație prin utilizarea algoritmilor lor pentru a extrage onorarii din ce în ce mai mari („tarife pentru atenția algoritmică”) pentru accesul la utilizatori. Odată ce Google și Amazon au devenit o mare schemă „bazată pe încasări”, calitatea informațiilor s-a deteriorat, iar valoarea a fost extrasă din ecosistemul de site-uri web, producători și dezvoltatori de aplicații pe care se bazau platformele. Sistemele IA de astăzi ar putea urma o cale similară: extragerea valorii, monetizarea insidioasă și deteriorarea calității informațiilor.
Guvernarea modelelor generative de inteligență artificială pentru binele comun va necesita parteneriate reciproc avantajoase, orientate în jurul obiectivelor comune și al creării de valoare publică, nu doar privată. Acest lucru nu va fi posibil cu statele redistributive și de reglementare care acționează numai în urma unei acțiuni înfăptuite. Avem nevoie de state antreprenoriale capabile să stabilească structuri predistributive care să împartă riscurile și recompensele ex ante. Legiuitorii ar trebui să se concentreze pe înțelegerea modului în care platformele, algoritmii și IA generativă creează și extrag valoare, astfel încât să poată crea condițiile – cum ar fi reguli echitabile de proiectare – pentru o economie digitală care recompensează crearea de valoare.
Atenție la istorie
Internetul este un bun exemplu de tehnologie care a fost concepută în jurul principiilor deschiderii și neutralității. Luați în considerare principiul „end-to-end”, care asigură că internetul funcționează ca o rețea neutră, responsabilă de livrarea datelor. Deși conținutul livrat de la computer la computer poate fi privat, codul este gestionat public. Și deși infrastructura fizică necesară pentru a accesa internetul este privată, designul original a asigurat că, odată conectați la rețea, resursele pentru inovare din rețea sunt disponibile gratuit.
Această alegere de proiectare, coordonată prin activitatea timpurie a Agenției pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Domeniul Apărării (printre alte organizații), a devenit un principiu director pentru dezvoltarea internetului, permițând flexibilitate și inovație extraordinară în sectorul public și privat. Prin imaginarea și modelarea de noi domenii, statul poate stabili piețe și poate direcționa creșterea, mai degrabă decât doar să o stimuleze sau să o stabilizeze.
Este greu de imaginat că societățile private care dezvoltă internetul în absența implicării guvernului ar fi aderat la principii la fel de incluzive. Luați în considerare istoria tehnologiei telefonice. Rolul guvernului a fost predominant de reglementare, lăsând inovația în mare parte în mâinile monopolurilor private. Centralizarea nu numai că a împiedicat ritmul inovării, dar a limitat și beneficiile sociale mai largi care ar fi putut apărea.
De exemplu, în 1955, AT&T a convins Comisia Federală de Comunicații să interzică un dispozitiv conceput pentru a reduce zgomotul în receptoarele telefonice, pretinzând drepturi exclusive asupra îmbunătățirilor rețelei. Același tip de control monopolist ar fi putut retrograda internetul la a fi doar un instrument de nișă pentru un grup restrâns de cercetători, în loc să fie tehnologia universal accesibilă și transformatoare care a devenit.
De asemenea, transformarea GPS-ului dintr-un instrument militar într-o tehnologie benefică la nivel global evidențiază necesitatea de a guverna inovația pentru binele comun. Proiectat inițial de Departamentul Apărării al SUA pentru a coordona activele militare, accesul public la semnalele GPS a fost degradat în mod deliberat, din motive de securitate națională. Dar, pe măsură ce utilizarea civilă a depășit-o pe cea militară, guvernul SUA, sub președintele Bill Clinton, a făcut GPS-ul mai receptiv la utilizatorii civili și comerciali din întreaga lume.
Această mișcare nu numai că a democratizat accesul la tehnologia precisă de geo-localizare, dar a și stimulat un val de inovare în multe sectoare, inclusiv navigație, logistică și servicii bazate pe locație. O schimbare de politică către maximizarea beneficiilor publice a avut un impact transformator de anvergură asupra inovației tehnologice. Dar acest exemplu arată, de asemenea, că guvernarea pentru binele comun este o alegere conștientă, care necesită investiții continue, o coordonare la nivel înalt și o capacitate de a obține rezultate.
Pentru a aplica această alegere în inovarea IA, vom avea nevoie de structuri de guvernanță incluzive, orientate spre misiuni, care dețin mijloacele de a coinvesti, alături de parteneri care recunosc potențialul inovării conduse de guvern. Pentru a coordona răspunsurile intersectoriale la obiective ambițioase, legiuitorii ar trebui să impună condiții finanțării publice, astfel încât riscurile și recompensele să fie împărțite mai echitabil. Aceasta înseamnă obiective clare pentru care întreprinderile vor fi responsabile, standarde ridicate de muncă, sociale și de mediu și împărțirea profitului cu publicul. Condiționările pot și ar trebui să impună Big Tech să fie mai deschisă și mai transparentă. Trebuie să insistăm, fără a coborî cerințele, dacă avem intenții serioase cu privire la ideea capitalismului bazat pe acționariat.
În cele din urmă, prin abordarea pericolelor IA se impune ca guvernele să-și extindă rolul dincolo de reglementare. Da, diferite guverne au capacități diferite, iar unele sunt foarte dependente de economia politică globală mai largă a inteligenței artificiale. Cea mai bună strategie pentru Statele Unite poate să nu fie cea mai bună pentru Regatul Unit, UE sau orice altă țară. Dar toată lumea ar trebui să evite eroarea de a presupune că guvernarea IA pentru binele comun este în conflict cu crearea unei industrii IA robuste și competitive. Dimpotrivă, inovarea înflorește atunci când accesul la oportunități este deschis, iar recompensele sunt împărțite în pe scară largă.
