Când cancelarul german Olaf Scholz, într-un discurs în fața parlamentului din 27 februarie 2022, a descris invazia Ucrainei de către Rusia drept o „Zeitenwende” (punct de cotitură), riscul extinderii războiului era deja evident. Dar a anticipat el că vom asista la un lanț de războaie regionale sau că tensiunile între marile puteri vor începe să crească aproape zilnic? Din păcate, acolo ne aflăm astăzi.
Războiul de agresiune neprovocat al președintelui rus Vladimir Putin a fost doar primul domino. Acum, Hamas a lansat un atac terorist brutal asupra Israelului din Gaza, ucigând 1.400 de israelieni – majoritatea civili – și răpind alți peste 200. Cum a putut fi dată o lovitură atât de mortală împotriva celei mai puternice puteri militare și de informații din Orientul Mijlociu? Poate o organizație teroristă precum Hamas să realizeze o asemenea ispravă singură?
Luați în considerare precizia atacului și toată planificarea care a intrat în el. În mod clar, scopul nu a fost pur și simplu să organizeze o demonstrație îmbiată de sânge de brutalitate nemiloasă împotriva civililor israelieni, inclusiv a bunicilor și a bebelușilor. Mai mult decât atât, s-a intenționat să reactiveze trauma evreiască prin reluarea atrocităților Shoahului – încercarea naziștilor de a extermina întregul popor evreu. Mesajul pentru evrei este că nu ar trebui să se simtă niciodată în siguranță, chiar și cu superioritatea militară a Israelului. Desigur, Hamas nu este singurul care promovează acest obiectiv. Deci, din nou, trebuie să ne întrebăm dacă a existat o stare în spatele atacului. Din motive evidente, suspiciunile au căzut asupra Iranului.
Oricum ar fi cazul, atacul din 7 octombrie a lăsat întregul Orient Mijlociu în pragul unui război major. Cu însăși existența Israelului în joc, Statele Unite și Europa au fost în mod inevitabil atrase. Dar la fel au fost și altele, China (un importator major de hidrocarburi iraniene) ar fi desfășurat nave de război în regiune.
La rândul său, Israelul nu are de ales decât să riposteze militar pentru a restabili descurajarea, chiar dacă acest război va costa mult mai multe vieți de civili și va adânci ura dintre cele două părți. Cei care au planificat operațiunea din 7 octombrie au bazat, fără îndoială, pe acest rezultat – ceea ce sugerează din nou că Hamas nu a acționat singur.
O paralelă izbitoare între războaiele din Ucraina și din Gaza este că ambele implică o luptă pentru supraviețuirea însăși a unui stat-națiune existent. Dar, la fel de important, ambele confirmă că asistăm la apariția unei noi ordini mondiale. În timp ce Occidentul este ferm alături de Israel, puteri autoritare precum Rusia și China iau oportunist de partea cealaltă, la fel ca o mare parte a Sudului Global, datorită propriilor amintiri traumatizante ale colonizării.
Occidentul nu poate accepta pur și simplu această dinamică a noi împotriva celorlalți, care a devenit prea evidentă odată cu atacul lui Putin asupra Ucrainei. Pe termen lung, o astfel de polarizare geopolitică îi va lăsa pe toți mai rău. Dar inversarea curentului va necesita eforturi diplomatice eroice. Ca parte esențială a noii ordini mondiale, Sudul Global cere recunoaștere și un loc la masă.
Pe lângă războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu, există și amenințarea tot mai mare a unui conflict militar în Marea Chinei de Sud sau în strâmtoarea Taiwan, care ar implica direct două superputeri: SUA și China. Pe acest fundal, războaie precum cel dintre Armenia și Azerbaidjan pentru Nagorno-Karabah riscă să fie uitate.
Din punct de vedere istoric, eforturile de a schimba echilibrul global de putere sau de a revizui și a impune o nouă ordine internațională nu au avut loc niciodată fără violență. Acest lucru face ca tonul din ce în ce mai agresiv al puterilor majore unul față de celălalt să fie cu atât mai îngrijorător.
Lumea de după 1945 a lui Pax Americana pare mai vulnerabilă decât oricând. În loc să aștepte să vadă dacă se va dezlega în cele din urmă de la sine, principalii săi contestatari sunt dornici să-și exploateze slăbiciunile aparente. În măsura în care există încă o comunitate internațională, dorința acesteia de a menține statu-quo-ul pare să se fi diminuat considerabil.
Este greu să nu ne gândim la 1914, când evenimentele au căpătat o viață proprie și au precipitat războiul mondial. Onoarea și ambiția primează față de rațiune, care este din nou sclava pasiunilor religioase și naționaliste. În frământările de astăzi, vedem o lume fără ordine. Cei care îl ridiculizează pe președintele american
Joe Biden pentru vârsta lui ar trebui să ia în considerare ce s-ar întâmpla dacă această criză din Orientul Mijlociu ar avea loc fără o conducere atât de prudentă și experimentată la
Casa Albă. Lumea ar fi un loc mai incert și mai periculos decât este deja.
© Project Syndicate 2023
Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol / ClubEconomic.ro
