Este îngrijorătoare perspectiva economică mondială (WEO) revizuită a Fondului Monetar Internațional. Pentru FMI se întâmplă rar să-și revizuiască brusc previziunile privind creșterea economică după doar un trimestru din anul calendaristic. Cu toate acestea, în acest caz, a făcut acest lucru pentru 86% din cele 190 de țări membre, ceea ce a rezultat într-o scădere de aproape un punct procentual a creșterii globale pentru 2022 – de la 4,4% la 3,6%. Mai mult, această prognoză este însoțită de o creștere semnificativă a prognozei de inflație, iar toate aceste vești proaste sunt ambalate într-o incertitudine și mai profundă. Există o tendință descendentă în balanța riscurilor și este de așteptat să se adâncească inegalitatea atât în interiorul țărilor, cât și între țări.
Revizuirea WEO atrage o mare atenție din partea mass-media. Accentul, de înțeles, se pune pe dimensiunea relativ mare a revizuirilor pentru anul în curs, dintre care majoritatea sunt asociate cu efectele economice negative ale invaziei Rusiei în Ucraina. Războiul a perturbat aprovizionarea cu porumb, gaz, metale, petrol și grâu, precum și a crescut prețul produselor critice, cum ar fi îngrășămintele (care sunt obținute din gaze naturale). Aceste evoluții au generat avertismente privind o criză alimentară globală care se profilează și o creștere severă a foametei în lume. Dată fiind amploarea perturbărilor, nu m-ar surprinde deloc dacă FMI ar emite în acest an o nouă revizuire descendentă a previziunilor sale de creștere – în special pentru Europa.
Dar, oricât de importante sunt aceste efecte pentru 2022, mai ales când vine vorba de impactul asupra segmentelor vulnerabile ale populației și asupra țărilor fragile, trebuie să acordăm atenție perspectivelor FMI pentru 2023. Prognoza pentru anul viitor indică o problemă pe termen mediu care nu este mai puțin importantă: forța pierdută a modelelor de creștere la nivel mondial. FMI nu se așteaptă ca revizuirea sa semnificativă în scădere a creșterii economice globale pentru 2022 să fie compensată în 2023. Din contra, și-a redus previziunile pentru anul viitor de la 3,8% la 3,6%, aceste revizuiri fiind aplicate atât economiilor avansate, cât și celor în curs de dezvoltare.
Motivul este că motoarele economice ale lumii se gripează. Această problemă este deosebit de îngrijorătoare într-un mediu de operare atât de fluid, deoarece înseamnă că modelele de creștere predominante nu fac față misiunii de a trage după ele și de a scoate economiile din șocuri negative neprevăzute. Mai rău chiar, aceleași modele nu au reușit să mențină un nivel decent de creștere incluzivă în perioadele de stres redus.
Trei evoluții seculare majore sunt de vină pentru perspectiva încropită: natura în schimbare a globalizării; dependența prelungită de stimulente de creștere artificială; și eșecul pe termen lung de a investi în sursele de creștere susținută.
Globalizarea economică și financiară a evoluat în moduri care îngreunează economiile naționale să mobilizeze comerțul internațional și investițiile străine directe pentru creșterea internă. În timp ce pandemia a ridicat semne de întrebare cu privire la proliferarea și potențialele vulnerabilități ale lanțurilor de aprovizionare transfrontaliere „la timp”, merită amintit că restricțiile comerciale și de investiții creșteau cu mult înainte de apariția COVID-19. Războiul comercial SUA-China a scos la iveală revenirea unor tarife mari și a altor măsuri protecționiste care au generat efecte secundare de amploare în întreaga economie globală.
În plus, aceste evoluții au venit într-un moment în care multe țări se confruntă cu și mai stricte constrângeri politice. Revenirea la stimulente de politică monetară convențională și neconvențională este acum împiedicată de inflația ridicată și persistentă. După cum notează FMI, acest nou mediu confruntă băncile centrale cu compromisuri politice foarte delicate și problematice și expune economia reală la potențialele capricii ale volatilității pieței financiare.
Deși domeniul de aplicare al acțiunii fiscale este mai puțin limitat decât este pentru măsurile monetare, acesta nu este bine distribuit între țări. În timp ce guvernele ar trebui să folosească puterea de foc de care dispun pentru a proteja segmentele cele mai vulnerabile ale populației lor, unele se confruntă deja cu niveluri îngrijorătoare ale datoriilor.
Aceste evoluții coincid cu o perioadă de creștere scăzută a productivității în multe țări, care este o funcție a eșecurilor trecute și persistente de a investi în motoarele unei creșteri reale, inclusiv în infrastructura fizică și în capitalul uman.
Raportul FMI reamintește cu seriozitate factorilor de decizie asupra faptului că trebuie să acorde mult mai multă atenție generării de inovare, îmbunătățirii productivității și întăririi celorlalți factori de creștere economică robustă și favorabilă incluziunii. Nerespectarea acestui lucru va face inconfortabil de mare riscul de stagnare a creșterii pe termen mediu. Într-o lume care este deja supusă unor provocări climatice, economice, financiare, instituționale, politice și sociale considerabile, acesta nu este un scenariu pe care ni-l putem permite.
© Copyright: project-syndicate.org
Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol / ClubEconomic.ro
 revizuită a Fondului Monetar Internațional. Pentru FMI se întâmplă rar să-și revizuiască brusc previziunile privind creșterea economică după doar un trimestru din anul calendaristic.){kind=link}