_________________
Mohamed A. El-Erian
consilier economic șef la Allianz
Recunoscând că „nimeni nu este în siguranță până când toată lumea nu este în siguranță”, G7 a anunțat recent pași suplimentari pentru a facilita la nivel global „un acces mai accesibil și echitabil la vaccinuri, terapii și diagnostice” pentru a combate COVID-19. Dar transpunerea intenției declarate în acțiuni eficiente va necesita atât o conducere politică îndrăzneață la domiciliu, cât și sprijin pentru țările în curs de dezvoltare care depășește cu mult ajutorul financiar. Soluționarea corectă nu va fi ușoară, dar efortul este esențial dacă țările bogate doresc să evite să trăiască într-o cetate cu mentalitatea potrivită.
Inegalitatea actuală în ceea ce privește disponibilitatea și implementarea vaccinurilor este puternică. Potrivit secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres, doar zece țări reprezintă 75% din totalul vaccinării anti-COVID-19 de până acum. Peste 130 de țări nu au administrat nici măcar o singură doză.
În fața unei astfel de inegalități, G7 a fost de acord să mărească ajutorul legat de pandemie la 7,5 miliarde de dolari și i-a îndemnat pe alții, inclusiv țările G20 și organizațiile multilaterale, să își sporească sprijinul pentru țările în curs de dezvoltare, prin facilitatea COVAX sau prin Acceleratorul Accesului la instrumentele de combatere a COVID-19.
Aceste acțiuni nu sunt doar ceea ce trebuie făcut, având în vedere riscurile considerabile cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare; sunt, de asemenea, în interesul țărilor dezvoltate. Cu excepția cazului în care restul lumii are succes în combaterea virusului, noile variante se vor înmulți și vor confrunta economiile avansate cu o serie aparent nesfârșită de scenarii potențiale de pierdere-pierdere.
Primul provine din riscul de a „importa” noi variante care depășesc vaccinurile existente și reînnoiesc cicluri îngrozitoare de infecție, spitalizare, deces și blocare. Deja, bătălia împotriva COVID-19 a fost îngreunată de apariția de noi variante de virus, cum ar fi tulpinile Kent (Anglia) și sud-africane. Din fericire, deși aceste variante au crescut viteza de transmitere, ele par să nu fi deraiat eficacitatea terapiei și vaccinurilor.
Minimizarea riscului unor variante încă mai destabilizante este crucială pentru ca țările să evite un șoc care distruge viețile și mijloacele de trai. Alternativa este de a adopta o abordare asemănătoare buncărului la frontiere.
Aceasta nu mai este o cursă cu doi cai. Acum suntem cu toții încurajați ca imunizarea să depășească nu numai virusul original, ci și noile variante. Dacă acest lucru nu se întâmplă, multe țări – și în special cele care au făcut progrese considerabile în reducerea infecțiilor și administrarea vaccinurilor – se vor confrunta în mod repetat cu o alegere dificilă: fie riscă să fie perturbate de o nouă variantă din străinătate, fie să reducă brusc fluxul interior și exterior al cetățeni, rezidenți și vizitatori. Și niciuna dintre opțiuni nu ar fi ușor durabilă.
Există și alte modalități prin care ajutarea altora în lupta lor împotriva COVID-19 este o prioritate națională, în special pentru țările occidentale și aliații lor. Deja, China și-a îmbunătățit influența și poziția în lumea în curs de dezvoltare, atât direct, prin „masca diplomației” (oferind măști faciale gratuite pentru a reduce transmiterea virusului), cât și indirect, arătând că modelul său de guvernare este mai eficient decât cel al țărilor occidentale în depășirea adversității neprevăzute.
Acum, China este ocupată să ofere vaccinuri, la fel ca Rusia. Platforma pentru Consumabile Medicale din Africa, de exemplu, a anunțat recent că Uniunii Africane i s-au oferit 300 de milioane de doze de vaccin rusesc Sputnik V, împreună cu finanțare pentru țările care au nevoie de el.
O abordare a G7 eficientă pentru a face vaccinarea mai accesibilă țărilor în curs de dezvoltare ar contribui la contracararea părerii că a abandonat scena globală. De asemenea, este în concordanță cu obiectivul administrației Biden de reangajare globală.
Eficacitatea G7 în acest domeniu va presupune mai mult decât îndeplinirea completă a ultimului său set de promisiuni importante. Timpul este esențial, fie că este vorba de punerea la dispoziție a ajutorului financiar pentru țările în curs de dezvoltare sau de donarea acestora a dozelor în exces anticipate și deja asigurate ale țărilor dezvoltate.
G7 trebuie, de asemenea, să depășească acest ajutor în cel puțin două moduri. În primul rând, acolo unde este necesar și când li se solicită, țările membre ar trebui să ofere asistență tehnică și sprijin logistic pentru a depăși microeșecurile care perturbă lanțurile de aprovizionare locale (o „imperfecțiune” care a subminat eforturile de vaccinare anterioare, cum ar fi împotriva malariei, pentru prea mult timp și care poate depășește mai ușor). În al doilea rând, G7 ar trebui să preseze producătorii de vaccinuri să împărtășească cunoștințele lor cu producătorii locali și să le faciliteze capacitatea juridică și operațională de a face acest lucru.
Drumul care urmează este dificil. Va exista opoziție la multe niveluri, inclusiv de la cei care doresc să cheltuiască bani și eforturi doar acasă și cei care doresc să protejeze oportunitățile actuale de profit din vaccinurile contra COVID-19 și oportunitățile viitoare de profit din progresele științifice pe care vaccinurile le încorporează. Dar, la fel de greu ca toate acestea, alternativa este și mai grea: trăirea cu întreruperi ale virusului, trăirea în buncărele naționale sau ambele.
© Copyright:https://www.project-syndicate.org/commentary/g7-covid19-promises-must-go-beyond-financial-aid-by-mohamed-a-el-erian-2021-02?barrier=accesspaylog
Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol / ClubEconomic.ro
