Bill Gates într-un interviu realizat de Connie Hedegaard
Bill Gates și-a publicat noua carte: „Cum să evităm un dezastru climatic: soluțiile pe care le avem și progresele de care avem nevoie”.
Connie Hedegaard: Permiteți-mi să încep cu o mărturisire: ani de zile am crezut că nu sunteți interesat în special de schimbările climatice. Am vie amintirea unei sesiuni de la Davos cu câțiva ani în urmă. Discuția s-a îndreptat către climă, în loc de alte probleme de durabilitate, și atunci ați părăsit camera. Acum susțineți cu putere și emfază o acțiune climatică urgentă. Începeți cartea descriind această călătorie. La început, a fost „greu de acceptat că atâta timp cât oamenii ar continua să emită orice cantitate de gaze cu efect de seră, temperaturile vor continua să crească”. Abia după ce v-ați întors către un grup de oameni de știință din domeniul climei „de mai multe ori cu întrebări ulterioare” ați înțeles cu adevărat problema. De unde rezistența dvs. inițială și cum ar putea fi folositoare experiența dvs. pentru a-i aduce pe alții la bord?
Bill Gates: Lumea se află astăzi într-un loc foarte diferit decât atunci când am început să studiez schimbările climatice. Știm mai multe și am stabilit un consens mai mare cu privire la problemă. Dar este încă greu pentru mulți oameni să accepte că doar reducerea emisiilor, fără a ajunge pe o cale către zero, nu este suficientă. De asemenea, este greu de acceptat câtă inovație va fi necesară pentru a ajunge la zero – pentru a reface fundamental industria energetică, cea mai mare afacere din lume. În carte, susțin cazul care m-a convins și sper să-i convingă pe alții. Îi îndemn pe avocații climatului să continue să sprijine conceptul „zero” și să reducă emisiile într-un mod care ne pune pe această cale.
Țările care fac cel mai mult pentru a susține inovația în energie curată vor găzdui următoarea generație de companii revoluționare.
De la analogia căzii la alegoria peștilor, dedicați o atenție semnificativă pentru a face conceptele abstracte sau datele complexe mai concrete și mai accesibile. Credeți că această abordare este cheia pentru a schimba în cele din urmă mentalitatea celor care, în ciuda științei și a tuturor datelor, par să creadă că putem continua ca de obicei? V-au ajutat abordări similare când ați forțat frontiera tehnologică la Microsoft sau când ați promovat sănătatea și dezvoltarea globală la Fundația Gates?
Deși cartea nu îi vizează în mod specific pe scepticii schimbărilor climatice, sper cu siguranță că îi va convinge că trebuie să investim serios în energie curată. Țările care fac cel mai mult pentru a susține inovația în acest domeniu vor găzdui următoarea generație de companii revoluționare – împreună cu toate locurile de muncă și activitatea economică care le însoțesc. De aceea, aceste investiții sunt lucrurile inteligente de făcut, chiar dacă nu acceptați faptul că oamenii provoacă schimbări climatice care vor avea consecințe catastrofale dacă nu vor fi controlate.
Va fi nevoie de cooperare strânsă între guverne la toate nivelurile, precum și cu sectorul privat.
Pandemia de COVID-19 nu numai că a evidențiat costurile ignorării științei, dar a dovedit, de asemenea, că este posibilă o schimbare rapidă, la scară largă, a comportamentului și a arătat că liderii care își asumă responsabilitatea pentru soluționarea problemelor pot câștiga mult respect. Dar, după cum subliniați, pandemia a adus și o altă lecție crucială: reducerea relativ mică (10%) a emisiilor de gaze cu efect de seră pe care le-a produs blocajul global a arătat că schimbările de comportament, cum ar fi zburatul sau șofatul mai rare, nu sunt nici pe departe suficient de apropiate. Există alte lecții pe care le-am învățat în timpul pandemiei și care se aplică schimbărilor climatice? Cum le putem aplica cel mai bine acțiunilor climatice?
O lecție este partea mai puțin bună a ideii că a zbura sau a folosi mai puțin autovehiculele nu este suficient: avem nevoie de o cantitate masivă de inovație, astfel încât oamenii să poată zbura sau șofa și, în caz contrar, să participe la economia modernă fără a provoca emisii. Aceasta este de fapt o provocare și mai dură decât realizarea și distribuirea vaccinurilor împotriva COVID-19 (care este cea mai mare campanie de sănătate publică întreprinsă vreodată).
Dar va fi nevoie de aceeași cooperare strânsă între guverne la toate nivelurile, precum și cu sectorul privat. Și, așa cum trebuie să ne facem cu toții partea de treabă purtând măști și respectând distanțarea, și persoanele trebuie să joace un rol în reducerea emisiilor. Oamenii pot pleda pentru politici care accelerează tranziția la zero și pot reduce prețul produselor fără emisii prin cumpărarea de produse cu emisii reduse de carbon, cum ar fi mașinile electrice și burgerii vegetali. Acest lucru va atrage mai multă concurență în aceste zone și, în cele din urmă, va face ca ecologicul să devină mai ieftin.
Ca și încheierea pandemiei, argumentați dvs., abordarea schimbărilor climatice depinde în mare măsură de știință și inovație. În general, sunteți „optimist că putem să inventăm [instrumentele de care avem nevoie], să le implementăm și, dacă acționăm suficient de repede, să evităm o catastrofă climatică”. Ce experiențe sau lecții v-au insuflat această credință?
Am văzut direct cum investițiile în cercetare și dezvoltare pot schimba lumea. Cercetările sponsorizate de guvernul SUA și companiile americane au făcut posibile microprocesoarele și internetul, ceea ce a dezlănțuit o cantitate fenomenală de energie antreprenorială pentru a crea industria computerelor personale. La fel, efortul guvernului SUA de a cartografia genomul uman a dus la descoperiri în tratamentul cancerului și al altor boli mortale.
În ceea ce privește trecerea la zero, văd și eu o muncă uimitoare. Breakthrough Energy Ventures, fondul privat pe care l-am construit împreună cu mai mulți parteneri, a investit în mai mult de 20 de companii care lucrează la modalități cu emisii reduse și zero de carbon pentru a produce ciment și oțel, a genera și a stoca cantități mari de energie electrică curată, a crește plante și animale, a transporta oameni și mărfuri în întreaga lume și a ne încălzi și răcori clădirile. Multe dintre aceste idei nu vor dispărea, iar unele dintre ele ar putea schimba lumea.
Avem nevoie de inovație în politici la fel de mult ca și în tehnologie.
După cum observați, totuși, „inovația nu este doar o chestiune de a dezvolta noi dispozitive. De asemenea, este vorba de dezvoltarea de noi politici, astfel încât să putem demonstra și implementa aceste invenții pe piață cât mai repede posibil”. Uniunea Europeană (și acum și China) a început să se angajeze într-o astfel de inovație politică.
În efortul de a corecta o structură de stimulente defectuoasă care nu ține seama de ceea ce numiți „prime verzi”, multe țări europene au introdus mecanisme de impozitare a emisiilor de CO2, a deșeurilor de resurse și a poluării. Astfel de politici schimbă structura stimulentelor într-un mod semnificativ? Ar ajuta un mecanism de ajustare a cotelor de carbon să stimuleze progresul?
Prețul carbonului este o politică ce va face diferența, ca parte a unei abordări generale în care obiectivul este creșterea atât a ofertei cât și a cererii pentru descoperiri de energie curată. Menționez o gamă largă de alte idei în carte. De exemplu, un lucru pe care guvernele îl pot face pentru a extinde oferta de inovație este extinderea dramatică a finanțării pentru cercetarea și dezvoltarea energiei curate. (Recomand o creștere de cinci ori.) În ceea ce privește cererea, pe lângă prețul carbonului, este vorba de standarde pentru cât de multă energie electrică sau combustibil trebuie să provină din surse cu zero carbon.
Avem nevoie de inovație în politici la fel de mult ca și în tehnologie. Am văzut politica și tehnologia reunindu-se pentru a rezolva mai întâi de toate marile probleme. După cum am documentat în carte, poluarea aerului este un exemplu excelent; legea SUA privind aerul curat a făcut o treabă foarte bună în a elimina gazele otrăvitoare din aer. Alte soluții politice incredibil de eficiente din SUA includ electrificarea rurală, extinderea securității energetice și declanșarea redresării economice după Marea Recesiune din 2008. Acum trebuie să îndreptăm IQ-ul politicii și tehnologiei din toată lumea către eliminarea emisiilor. Echipa mea de la Breakthrough Energy, rețeaua de inițiative pe care am fondat-o pentru a accelera tranziția energiei curate, lucrează din greu pentru a dezvolta și pleda pentru politici îndrăznețe care să atingă obiectivele climatice ale lumii.
În ciuda unor inovații, politicile climatice rămân în mare măsură învechite. Subliniați că guvernele au încercat adesea să utilizeze regulile adoptate pentru a rezolva alte probleme pentru a reduce emisiile – o abordare asemănătoare încercării de a „crea inteligență artificială folosind un computer din anii 1960”. Dar introducerea unei legislații noi majore este dificilă, nu în ultimul rând pentru că producătorii actuali se opun standardelor mai înalte și altor schimbări costisitoare. În calitate de persoană care a fost pe partea „reglementată” a ecuației de reglementare, ce soluții sau perspective vedeți pentru rezolvarea problemei politicilor întârziate?
Avem nevoie de acțiuni guvernamentale pentru a rezolva această problemă – vorbim despre tranziția întregului sistem energetic mondial cu o viteză fără precedent. Numai investițiile din sectorul privat nu vor avea succes decât dacă piața va recompensa inovația și va permite competiția tehnologiilor curate, or avem nevoie de guvern pentru a contribui la crearea acelui mediu. Deci avem nevoie de acțiuni guvernamentale și trebuie să fie direcționate, robuste și previzibile. Acesta este și motivul pentru care vorbesc despre inovație nu numai în tehnologie, ci și în politici și piețe. Avem nevoie de factorii de decizie politici care să gândească creativ la modalitățile corecte de a stimula inovația energetică curată, de a echilibra condițiile de concurență și de a accelera tranziția energetică. Echipa mea de la Breakthrough Energy lucrează cu lideri din toate guvernele pentru a dezvolta și pleda pentru politicile de care avem nevoie pentru a ajunge la emisii zero net.
Dincolo de politici, sugerați că guvernele trebuie să fie mai îndrăznețe atunci când investesc în cercetarea și dezvoltarea legate de climă. Ce rol ar trebui să joace universitățile aici, atât în ceea ce privește cercetarea, cât și transmiterea cunoștințelor necesare pentru a forma politicile?
Universitățile oferă un mediu care încurajează ideile și dezvoltă tehnologii curate. Știința, cercetarea și ingineria universităților lumii sunt printre cei mai importanți factori care ne ajută să obținem emisii nete zero. Desigur, descoperirile trebuie să se îndepărteze de mediul universitar, să informeze noi politici și să modeleze piața. Unele instituții academice depun eforturi concertate pentru a-și ajuta profesorii să comunice mai eficient, să facă cercetările mai relevante pentru factorii de decizie politică și să-și propulseze descoperirile tehnologice în companii și piețe. Aceste piese sunt cruciale pentru a evita un dezastru climatic.
Țările cu venituri mici și medii vor folosi mai multă energie în deceniile următoare pe măsură ce vor ieși din sărăcie.
Subliniați că argumentul moral al acțiunii climatice este la fel de puternic ca și cel economic, deoarece schimbările climatice dăunează în mod disproporționat celor mai săraci din lume. Dar acțiunea climatică are și implicații de distribuție. După cum recunoașteți, chiar și bonusul foarte scăzut pentru decarbonizarea întregului sistem electric al Americii ar putea să nu fie accesibil pentru gospodăriile cu venituri mici, iar țările în curs de dezvoltare sunt într-o poziție mult mai slabă pentru a produce o astfel de transformare. Cum pot fi depășite aceste provocări? Munca dvs. la alte tehnologii în condiții cu venituri mai mici deține lecții relevante?
Acesta este un subiect extrem de important. Țările cu venituri mici și medii vor folosi mai multă energie în deceniile următoare pe măsură ce vor ieși din sărăcie. Cu toții ar trebui să dorim ca acea energie să fie curată – dar se vor angaja să folosească energie curată numai dacă este la fel de ieftină precum combustibilii fosili în prezent.
Așadar, dacă sunteți lider într-o țară bogată, ar trebui să vă întrebați ce face guvernul sau compania dvs. pentru a face ca întreaga lume – inclusiv țările cu venituri medii și, eventual, cu venituri mici – să devină ecologică. Investiția extinsă în cercetare și dezvoltare și alte politici trebuie să vizeze acest obiectiv. Multe dintre companiile în care investesc lucrează la idei care ar fi accesibile în țările cu venituri mai mici.
Sunteți printre acei lideri de afaceri care acum recunosc public rolul critic al guvernului în orice întreprindere masivă. Chiar și în condițiile unor astfel de întreprinderi, schimbările climatice se remarcă. Pentru a face față provocării va fi nevoie de un rol mai mare pentru sectorul public – în general sau într-o anumită zonă – decât sunt obișnuite chiar și vocile cele mai proguvernamentale?
Tranziția către energia curată va trebui să fie condusă atât de guvernele, cât și de sectorul privat, care să lucreze împreună – la fel cum a fost revoluția computerelor personale. Va însemna un rol mai mare pentru guvern, dar numai pentru că acel rol a fost relativ mic până acum. Luați în considerare creșterea de cinci ori a cercetării și dezvoltării din sectorul public despre care am discutat mai devreme. Această creștere ar pune cercetarea în domeniul energiei curate la egalitate cu cercetarea în domeniul sănătății din SUA. Și, așa cum institutele naționale de sănătate supraveghează și coordonează acea activitate, ar trebui să creăm institutele naționale de inovare energetică (NIEI) pentru a evita duplicarea și pentru a utiliza cât mai bine aceste resurse. Un institut de decarbonizare a transporturilor ar fi responsabil pentru lucrul cu combustibili cu emisii reduse de carbon. Alte institute ar avea responsabilități și autorități similare pentru cercetarea privind stocarea energiei, sursele regenerabile și așa mai departe. NIEI ar fi, de asemenea, responsabile pentru coordonarea cu sectorul privat. Scopul ar fi să apară cercetări din laboratoarele naționale care să ducă la produse revoluționare care ajung pe piață la o scară foarte mare. Avem nevoie de politici care să accelereze întreaga conductă de inovare, de la cercetarea timpurie până la implementarea în masă.
La un moment dat în carte, scrieți că „Dincolo de găsirea de modalități de a produce materiale cu zero emisii, putem folosi pur și simplu mai puține lucruri”. Unii ar susține că, capitalismul depinde de consum – cu cât mai mult, cu atât mai bine. O soluție adevărată a crizei climatice depinde de o nouă viziune a capitalismului pentru secolul XXI? Ar putea, să spunem, o nouă înțelegere mai calitativă a „creșterii” să formeze baza unui astfel de sistem?
Cred că oamenii din lumea bogată pot și ar trebui să-și reducă o parte a emisiilor. (Așa cum menționez în carte, fac o serie de pași pentru a-mi reduce și a compensa propriile emisii.) Dar consumul de energie se va dubla la nivel mondial până în 2050, determinat de o creștere semnificativă în țările cu venituri mici și medii. Această creștere este bună în sensul că înseamnă că oamenii trăiesc o viață mai sănătoasă și mai productivă. Dar trebuie să o facem într-un mod care să nu îngreuneze rezolvarea problemei climatice. De aceea avem nevoie de inovații care să permită financiar întregii lumi să elimine emisiile.
Scrieți așa: „Cartea este despre ce va fi nevoie [pentru a evita o catastrofă climatică] și de ce cred că o putem face”. Cu mâna pe inimă, credeți că o să reușim la timp?
Da. După cum scriu la sfârșitul cărții, sunt fundamental un optimist, deoarece am văzut ce poate face tehnologia și am văzut ce pot face oamenii. Ceea ce trebuie să facem este să petrecem următorul deceniu punând la punct politica, tehnologia și structurile de piață adecvate astfel încât cea mai mare parte a lumii să poată avea zero emisii până în 2050. Nu avem timp de pierdut.
_________________
Bill Gates, fondator și consilier tehnologic al Microsoft
Corporation, este copreședinte al Fundației Bill & Melinda Gates.
Connie Hedegaard a funcționat în calitate de comisar european pentru acțiune climatică (2010-14) și ministru al mediului (2004-07) și ministru pentru climă și energie (2007-09) în Danemarca.
© Copyright: https://www.project-syndicate.org
Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol / ClubEconomic.ro
