La începutul anului mi-am exprimat îngrijorarea cu privire la perspectivele piețelor financiare, din cauza tuturor incertitudinilor considerabile pe care le-am putut identifica și a multor alte riscuri potențiale care nu erau încă clare. Asta după ce Rusia a început să grupeze trupe la granița cu Ucraina, dar înainte să invadeze. Acum, că Rusia și-a lansat războiul de agresiune, a fost aproape total îndepărtată din economia și piețele internaționale, iar prețurile la energie și alimente au crescut.
În același timp, băncile centrale occidentale au întreprins o schimbare majoră în pozițiile lor politice, renunțând în cele din urmă la ideea că inflația de astăzi este un fenomen doar temporar, care s-ar diminua de la sine. În prezent, înăspresc în mod deliberat condițiile financiare globale (atât prin desfacerea bilanțurilor lor, cât și prin creșterea ratelor dobânzilor), iar acest lucru se adaugă la presiunile ciclice asupra veniturilor gospodăriilor și, prin urmare, asupra economiei în general.
De parcă nu ar fi suficient, economia Chinei – a doua ca mărime din lume și de zece ori mai mare decât cea a Rusiei – a fost intenționat blocată de strategia guvernului „zeroCOVID”. Și aceasta se adaugă eforturilor existente de a reduce prețurile excesive ale locuințelor, de a reduce creșterea creditelor și de a controla sectoarele de afaceri (începând cu marile conglomerate tehnologice) care sunt considerate a interfera cu noul obiectiv al guvernului de „creștere mai echitabilă”.
Având în vedere aceste evoluții, se pare că o recesiune globală ar putea cădea asupra noastră. Dacă da, va fi remarcabil de brusc, venind atât de curând după minirecesiunile induse de izolare din 2020 și 2021. Cât de gravă va fi această recesiune și există politici care ar putea să o prevină, sau cel puțin să-i minimizeze amploarea și gravitatea?
În China, factorii de decizie sunt îngrijorați de faptul că o poziție mai relaxată față de COVID-19 ar putea crește numărul de infecții și ar putea copleși spitalele urbane ale țării. Deoarece am văzut deja aceeași secvență desfășurându-se în altă parte – în special în Regatul Unit, care a fost forțat să impună blocări bruște și dure în 2020-21 – China nu poate fi criticată pentru că este în general precaută. Dar dovezile sugerează că Omicron (varianta globală dominantă) este atât de transmisibil încât chiar și blocarea este puțin probabil să o oprească complet. Mai mult, pare a fi mai puțin virulent decât variantele anterioare, ceea ce face un răspuns draconic mai greu de justificat.
Strategia de zeroCOVID a Chinei vine pe lângă o economie deja slabă, așa că s-a adăugat la slăbiciunile ciclice subordonate. Cele mai recente date comerciale (pentru aprilie) arată că importurile din China rămân excepțional de scăzute – doar unul dintre multele semnale care indică o economie slabă.
Problemele cu care se confruntă China au implicații care se extind dincolo de economie și piețe. Conducerea formată dintr-un singur partid a Chinei și-a legitimat de mult conducerea prin oferirea unor standarde de viață în continuă creștere pentru cei 1,4 miliarde de oameni ai țării. Dar acest pact implicit nu poate fi susținut cu ușurință în condiții de slăbiciune economică persistentă.
După ce am urmărit China mai bine de
30 de ani, aș spune că unul dintre cele mai mari puncte forte ale guvernului său a fost gestionarea excepțional de bună a riscurilor. În trecut, a tratat cu hotărâre și în timp util problemele potențiale majore. Nu este așa astăzi. Dacă nu își schimbă cursul în curând, va fi mult mai multă durere pentru economia sa și pentru restul lumii. Pe de altă parte, dacă guvernul poate abandona „zeroCOVID” și unele dintre celelalte represiuni economice mai draconice ale sale, creșterea s-ar putea redresa rapid.
În ceea ce privește restul lumii, doi factori majori dincolo de China vor determina modul în care se desfășoară lucrurile: politicile majore ale băncilor centrale și Vladimir Putin. Intențiile președintelui rus rămân la fel de greu de prezis astăzi ca acum trei luni, când și-a lansat invazia. Sprijinul brusc al Finlandei și Suediei pentru aderarea la NATO arată că Putin a calculat greșit. Deși s-ar putea să nu pună capăt războiului, prostia lui poate duce la îndepărtarea sa de la putere (deși mulți „kremlinologi” consideră acest lucru improbabil).
În orice caz, lovitura adusă veniturilor reale – și, prin urmare, cheltuielilor consumatorilor – din cauza prețurilor mai mari la energie și alimente a fost atât de mare încât băncile centrale ar trebui să se gândească de două ori la noua lor socoteală. La urma urmei, dacă modalitatea de a ține sub control inflația este de a slăbi economia, creșterea prețurilor la energie și alimente, împreună cu înăsprirea condițiilor financiare, ar fi putut deja să fi făcut treaba băncilor centrale.
Cu siguranță, dacă așteptările inflaționiste pe termen mai lung cresc și nu se mai ancorează, asta ar schimba considerabil calculul. În Statele Unite, unde schimbările de politică ale Rezervei Federale au efecte globale de amploare, cel mai recent indice al prețurilor de consum arată că inflația de bază este încă peste 6%, iar inflația prețurilor în sectorul serviciilor se accelerează. Ca atare, Fed ar putea vedea puține motive să abandoneze calea de înăsprire pe care a sugerat-o atât de tare.
Dar Fed ar face bine să ia în considerare reducerea veniturilor disponibile reale (ajustate în funcție de inflație) în SUA. Deși declinul nu a făcut-o a fost la fel de grav ca în Europa, a fost semnificativ, iar înăsprirea puternică a condițiilor financiare poate să fi semănat deja semințele pentru o recesiune economică în curând.
Deci, ne îndreptăm către o recesiune globală? Multe vor depinde de Fed, de conducerea chineză și de ignorantul inconstant și izolat de la Kremlin.
©Project Syndicate
Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol / ClubEconomic.ro
