Coronavirusul îngenunchează economia globală. Pandemia de COVID-19 a perturbat o serie de industrii și sectoare esențiale și pur și simplu a înghețat investițiile străine directe. Distanțarea socială, blocarea activităților economice și restricțiile de călătorie au produs căderi masive în sectorul ospitalier și turism, în comerțul cu amănuntul, în sectorul divertismentului și în transporturi (în special cel aerian). Apoi, odată cu scăderea activității economice la nivel global, au scăzut masiv consumul de energie electrică și cererea de țiței și gaze naturale. Gazul natural și piețele miniere s-au luptat să supraviețuiască pe fondul achizițiilor reduse din China, iar companiile petro-chimice se confruntă cu o dublă amenințare, având în vedere rolul dublu al Chinei de producător și consumator principal.
Dar pandemia s-a mutat rapid de la est la vest, răspândindu-se în Asia, Europa și Americi, fracturând legăturile dintre cele mai mari și mai interconectate piețe din lume și făcând ravagii nu doar în economiile emergente și în curs de dezvoltare, ci și în multe părți din SUA. Organismul ONU pentru comerț și dezvoltare (UNCTAD) consideră că pandemia va reduce fluxurile globale de investiții străine directe cu aproximativ 40% în 2020-21, o contracție mai profundă decât cea înregistrată în timpul crizei financiare din 2008-2009, iar Economist Intelligence Unit (EIU) se așteaptă ca volumele comerțului global să scadă cu aproape 23% în 2020, eclipsând pierderile înregistrate în timpul crizei financiare globale. Cu ochii pe căderea economică globală, este tentant să concluzionăm că globalizarea se apropie de un „rapid și urât final”. Dar o astfel de concluzie care alimentează curentele antiglobalizare, naționalist-populiste, e deocamdată cel puțin prematură. În general, pandemia pare mai puțin probabil să ucidă globalizarea decât să o reformuleze „într-o manieră mai uniform distribuită”.
Un raport al EIU privind globalizarea și amenințarea COVID-19 arată că pandemia provoacă multinaționalele să-și construiască un nou climat de operare. Măsurile de blocare și prăbușirea activității economice globale au rupt artere tradiționale pentru investiții străine directe (ISD). Un val de noi politici de investiții străine restrictive la nivel mondial a diminuat perspectivele în continuare. Imaginea sumbră a comerțului internațional, cu lanțurile de aprovizionare sfârâmate și volumele comerciale prăbușite, naște tentația de a trage concluzia că globalizarea se apropie de un final rapid și urât. Cu toate acestea, economiștii britanici spun că astfel de temeri pot fi excesiv de pesimiste, dacă nu chiar premature.
Companiile multinaționale se adaptează la climatul actual. Conducătorii corporațiilor mută deja concentrarea de pe controlul daunelor pe termen scurt către rezistența și continuitatea pe termen lung. Lanțurile de aprovizionare caută și construiesc direcții noi și mai dispersate geografic. Cel mai puțin probabil să se întâmple – deloc de dorit și deloc profitabil, de altfel – este retragerea din comerțul internațional. EIU consideră că un rezultat mai probabil, cel puțin pe termen scurt, este ca unele investiții să fie direcționate și realizate în proximitate și alocate stocării, precum și în tehnologii pentru a facilita aceste procese. O concentrare mai mare va fi îndreptată pe diversificarea lanțurilor de aprovizionare regionale, dar și în piețe de desfacere la distanță. „Este posibil să se producă o resociere și aversiunea față de risc poate oferi investitorilor o pauză inițială. Cu toate acestea, considerațiile privind costurile, incertitudinea politicii globale și dorința de a se pregăti pentru viitoarele crize dincolo de coronavirus vor necesita în cele din urmă o abordare extrem de diversificată, flexibilă și internațională”, se menționează în raportul EIU.
Joschka Fischer, fost ministrul de externe al Germaniei și vicecancelar din 1998 până în 2005, spune că pandemia de COVID-19 intră în cea de-a doua etapă, întrucât țările își redeschid treptat economiile și slăbesc sau chiar revocă măsuri stricte de distanțare socială. Cu toate acestea, cu excepția sosirii unei terapii sau a unui vaccin efectiv, universal disponibile, trecerea la „normal” va fi mai aspirațională decât reală. Potrivit lui Fischer, faza următoare va implica un trio de crize simultane. La riscul ca noile infecții să se elimine de sub control și să se răspândească la nivel global trebuie adăugate încă o dată recesiunea economică și socială continuă precum și o creștere a tensiunilor geopolitice. „Economia globală este deja într-o recesiune profundă care nu va fi depășită rapid sau ușor. Iar acest lucru, împreună cu pandemia, vor contribui la intensificarea rivalității sino-americane, în special în lunile premergătoare alegerilor prezidențiale ale Statelor Unite din noiembrie”, menționează Joschka Fischer.
Modificările recente ale politicilor ISD au redus în continuare perspectivele. În prima jumătate a anului 2020, multe economii majore și-au consolidat reglementările privind investițiile străine, pe fondul preocupărilor tot mai mari privind amenințările preluărilor ostile, în special cele venite din China. Toate acestea par să creeze probleme pentru globalizare, mai ales că schimburile internaționale încetinesc considerabil. Comerțul încetinea deja din 2018, din cauza creșterii politicii protecționiste și a războiului comercial SUA-China. Pandemia de COVID-19 a accelerat procesul, cu măsuri de blocare pe scară largă, care sufocă producția din fabrică, rup legăturile de transport și scad cererea. A devenit și mai evidentă vulnerabilitatea dată de concentrarea lanțurilor de aprovizionare într-o singură locație, ponderea comerțului mondial din China depășind 50% în unele industrii. Economist Intelligence Unit se așteaptă ca volumele comerțului global să scadă cu aproape un sfert în 2020, aruncând în umbră recordurile negative atinse în plină criză financiară globală din 2009.
Totuși, este prea devreme pentru a afirma că globalizarea își vede sfârșitul. Întrucât companiile multinaționale se adaptează la climatul actual și își dezvoltă rezistența în operațiunile lor, retragerea din comerțul internațional este puțin probabil să fie de dorit sau profitabil. Mai curând spus, globalizarea se reinventează: cel puțin pe termen scurt, firmele urmăresc o abordare mixtă formată din abateri precise de la statu-quo. S-ar putea ca unele investiții să fie direcționate în tehnologii pentru a facilita aceste procese. O concentrare mai mare va fi îndreptată spre îmbunătățirea sistemelor existente – de exemplu, prin diversificarea lanțurilor de aprovizionare offshore și regionale.
Președintele Chatham House Jim O´Neill (fost președinte al Goldman Sachs Asset Management și fost ministru al Trezoreriei Regatului Unit), este de părere că scara absolută a situației de urgență pentru sănătatea publică, combinată cu experiența fără precedent a măsurilor de blocare la nivelul întregii economii, a oferit crizei o perspectivă dramatică și apocaliptică. Nu este surprinzător că mulți oameni pun la îndoială o perspectivă optimistă. „Cu toate acestea, indicatorii actuali de înaltă frecvență sugerează că o recuperare în formă de V rămâne totuși posibilă. La urma urmei, guvernele din întreaga lume au preparat un masiv răspuns de politici economice la scară largă, intervenind prin măsuri monetare și fiscale remarcabile. Deja multe guverne au depășit cu mult scala de răspuns la criza financiară globală și recesiunea din 2008-10”, susține O’Neill.
Până la urmă, în loc să o ucidă, pandemia de COVID-19 ar putea duce la un nou capitol pentru globalizare.