Pandemia – sfidare, dar și moment al adevărului, revelator, catalizator și oportunități

Date:

În uriașa și frământata dezbatere poliglotă, extinsă la scară planetară, declanșată de izbucnirea și propagarea pandemiei de COVID-19, din noianul de opinii exprimate la toate nivelurile a trecut prea puțin remarcată poate – deși este un adevăr cât se poate de simplu, logic, firesc și a fost rostit de un foarte înalt demnitar internațional – o constatare făcută de secretarul general al ONU, Antonio Guterres, la 16 aprilie 2020. El a estimat că un vaccin împotriva COVID-19, sigur şi eficient, care trebuie să fie „universal”, ar putea fi singurul instrument în stare să permită revenirea lumii la un sentiment de „normalitate”.

Guterres a exprimat speranţa ca un asemenea vaccin să fie creat până la sfârşitul anului. Un astfel de vaccin, a spus el, „ar salva milioane de vieţi şi nenumărate miliarde de dolari”. Dar pentru a putea obține o asemenea izbândă, a continuat președintele în exercițiu al forumului organizației mondiale, „avem nevoie de un efort ambiţios care să garanteze o abordare armonizată, integrată şi optimizată pentru a maximiza viteza şi scara necesare pentru implementarea universală a unui astfel de vaccin până la sfârşitul anului 2020”. Numai că, încheia el cu amărăciune, apelul lansat de el la 25 martie vizând donarea a 2 miliarde de dolari pentru un plan umanitar de amploare al ONU ca răspuns la pandemie a reuşit să conducă la strângerea, până în prezent, a doar „aproximativ 20%” din sumă. Iar asupra vaccinărilor se poartă, de ani de zile, dezbateri aprige pro și contra.

Așadar, o sfidare existențială fără precedent la adresa întregii omeniri, un pericol care se profilează a deveni de o gravitate nemaiîntâlnită, o imperioasă, obligatorie cerință de acțiune comună la scară umanității, dar – cel puțin până acum – o cooperare internațională la nivel mult inferior celui care s-ar impune în modul cel mai acut.

Între timp, pandemia își continuă acțiunea devastatoare, cu izbânzi și eșecuri în diferite state și regiuni ale lumii, cu încercări variate de limitare, stopare și eradicare a flagelului și chiar cu prime demersuri de reluare treptată a activităților și vieții normale. Dar, din păcate, însoțite de o campanie virulentă, fie ea instrumentată sau nu, de alarmare și isterizare desfășurată în mass-media de pretutindeni, de o avalanșă de fake news-uri, de politizare și ideologizare a fenomenului și de acțiuni politice și mediatice de mistificare, denigrare și incriminare care recurg la practicile canonice ale războiului rece și viciază relațiile dintre state și atmosfera internațională. Este profund negativ și păgubitor faptul că, într-un moment de grea cumpănă pentru întreaga omenire, ceea ce înțelegem prin „comunitate internațională” rămâne aceeași noțiune întrebuințată până la demonetizare și nu se produce revirimentul salutar așteptat de acțiune comună și eficientă la scară globală.

Pandemia „a surprins întreaga lume” – a exclamat președintele Trump. În stilul său caracteristic, și-a exprimat însă convingerea că flagelul va fi stăvilit și lichidat, activitățile vor fi reluate și un vaccin ar putea fi disponibil până la sfârșitul anului, dar nu toți americanii sunt convinși de declarațiile sale liniștitoare. Președintele Putin a declarat inițial că în Rusia situația este sub control, dar la jumatătea lunii aprilie aprecia că „situația se schimbă în fiecare zi și, din păcate, nu în bine. Numărul bolnavilor este în creștere, sunt tot mai multe cazuri de evoluție severă a bolii. Trebuie să se ia în considerare toate posibilitățile, inclusiv resursele Ministerului Apărării”. Iar purtătorul de cuvânt al Kremlinului a reamintit că „președintele Putin apreciază că pandemia este momentul în care trebuie să ne întrajutorăm”. Și tot la jumătatea lui aprilie, președintele R. P. Chineze, Xi Jinping, scria într-un articol că țara sa a luat măsuri prompte, decisive, puternice, împotriva COVID-19 și a făcut sacrificii enorme în această luptă.

La 3 aprilie, cei 193 de membri ai Adunării Generale a ONU au adoptat prin consens o rezoluţie în care se cere un „acces echitabil” la „viitoarele vaccinuri” împotriva COVID-19. Documentul, iniţiat de Mexic şi cu aprobarea SUA, solicită „întărirea cooperării ştiinţifice internaţionale pentru a combate COVID-19 şi intensificarea coordonării”, inclusiv în sectorul privat. Rezoluţia face apel la „garantarea unui acces şi unei distribuţii corecte, transparente, echitabile, eficiente la instrumentele de prevenire, la testele de laborator, la medicamente şi viitoarele vaccinuri împotriva COVID-19”. Accesul la vaccinuri pentru toate ţările se încadrează în contextul mondial de mobilizare a eforturilor întreprinse de firme şi laboratoare de cercetare pentru producerea vaccinului salvator, absolut necesar pentru neutralizarea bolii și depășirea pandemiei.

Publicația „Nature” scrie că până în prezent au fost lansate 78 de proiecte de vaccin în diferite țări, alte 37 sunt în curs de dezvoltare și unele ar putea fi finalizate într-un răstimp oarecum previzibil, dar studiile de siguranță și eficacitate la scară largă vor dura încă mult timp și aplicarea lor necesită încă timp.

Din păcate însă, această uriașă și stringentă sfidare nu a reușit să se concentreze într-un demers comun, conjugat, într-o cooperare și conlucrare internațională care ar fi urgentat atingerea obiectivului, mai ales că el implică o solicitare financiară deosebită. Adunarea Generală a ONU face, de aceea, un apel la „cooperare” pentru a lupta mai bine împotriva maladiei.
Coronavirusurile nu sunt o apariție nouă în istoria lumii, scrie cotidianul britanic „The Guardian”. Versiuni ale sale se află la baza răcelilor banale, iar în ultimii ani au produs epidemii cu un mare număr de victime: sindromul respirator acut sever (SARS) și sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS).

Impactul lor a fost însă mult inferior celui pe care îl provoacă noul coronavirus SARS-CoV-2, care acționează în majoritatea statelor lumii și are un tragic bilanț, în creștere, la nivel global.
Impactul imediat și direct, dar care riscă să se accentueze și agraveze în timp, al pandemiei se exercită asupra existenței și esenței umane, la nivel individual, cât și în ce privește relațiile interumane și sociale. Un fenomen nou, fără precedent ca amploare și complexitate, pe care specialiștii abia încep să-l studieze, dar scriitorii nu au întârziat să se pronunțe. Unii, optimiști, întrevăd o empatie și solidaritate crescândă, alții, pe un ton sumbru, remarcă, asemenea autoarei franceze Nidra Poller, că, în acest moment cel puțin, „Omul e un virus pentru om”, parafrazând celebrul aforism al lui Thomas Hobbes. „Cum o să arătăm la ieșirea din cavernele izolării sociale” – se întreabă ea, cochet. „Cu părul crescut peste tot în dezordine, cu blondele virate în brunete, cu barba încâlcită, cu machiajul descompus și cearcăne.” Dar, putem adăuga, sănătoși. Oare?

Viața persoanei, familiei, a echipei în care muncim zi de zi și a societății este brusc modificată și obligată să-și asume noi reguli și comportamente pentru a se adapta la o nouă situație. Efectul acestei bulversări acționează prompt asupra tuturor activităților umane – de ordin social, economic, politic, geopolitic. Iar pe aceste teme s-a creat de pe acum o întreagă literatură.

Criza coronavirusului este și una economică, în condițiile în care, în unele momente, aproximativ jumătate din populația globului se confruntă cu restricții de contact, iar activitățile economice au fost în mare parte înghețate, constata ziaristul Henrik Böhme de la postul de radio
Deutsche Welle. De aceea prognozele sunt, cel puțin deocamdată, mai mult decat hazardate, căci lumea se află într-o situație fără precedent, fără a dispune de un exemplu istoric similar, adică de o asemenea complexitate. Iar întrucât modelele de calcul pentru prognozele economice se bazează în principal pe experiențele din trecut, nici trecutele pandemii, nici criza financiară mondială din 2008/2009, nici marea recesiune din anii 1930 nu pot fi luate ca repere. Și totuși prognoze se fac.

Organizația Mondială a Comerțului prevede o prăbușire a comerțului global între 13 și 32 de procente, iar Fondul Monetar Internațional, un recul al economiei mondiale cu 3 la sută. Dar cifrele estimative de moment nu mai pot avea peste câtva timp vreo relevanță, căci nu se știe când se va reuși oprirea extinderii epidemiei. Torsten Slok de la Deutsche Bank din New York spune că nu există nimic de introdus în modelele de calcul actuale la capitolul variabile. Iar șeful băncii centrale americane, Fed, Jerome Powell, recunoaște excedat: „Sunt lucruri pe care nimeni nu le poate ști”.

Cert este că – scrie „The Guardian” – „coronavirusul ne-a arătat o lume vulnerabilă la teama de boală. Nu i-am experimentat încă și vulnerabilitatea la consecințele economice ale acelei temeri. Organizația Mondială a Sănătății este probabil în alertă. Dar tot așa ar trebui să fie Banca Mondială, FMI, OCDE, liderii G8 și băncile centrale ale lumii. Ar putea fi necesare sume enorme de bani pentru ajutorarea celor mai sărace țări-victimă. Economiile bolnave sunt la fel de letale ca și oamenii bolnavi, poate chiar mai mult. Abia după ce când oamenii de știință își vor fi încheiat treaba va trebui să le vină rândul economiștilor”.

În sfera geopolitică, sunt previzibile mari deplasări ale plăcilor tectonice de putere. O nouă lume este pe cale să se nască. A ținut să o spună și nonagenarul Henry Kissinger, dar a lăsat afirmația fără a o putea dezvolta și explicita. Între liderii celor trei mari puteri mondiale – SUA, China, Rusia – au avut loc într-un moment al crizei convorbiri telefonice în cadru bilateral și ei s-au pronunțat pentru conlucrare și efort comun în această încercare planetară fără precedent în complexitatea ei, dar în plan concret gesturile izolate de ajutorare, dincolo de efectul lor real, au mai degrabă, în continuare, o semnificație simbolică și rămân doar semne de speranță în inițiative pe măsura sfidării. Iar între cei trei mari atmosfera se încinge și tensiunea crește.

Întrebarea generală este acum, în plan geopolitic, dacă și cum se va schimba lumea „după”. Majoritatea marilor crize mondiale dislocă raporturile de forțe economice, politice și strategice, așa cum s-a întâmplat, de pildă, după primul și cel de al doilea război mondial. Ele creează o ruptură și operează adesea ca acceleratori ai unor tendințe în desfășurare, precipită declinul unor actori, facilitează emergența altora noi și modifică ordinea globală.

Printr-o terapie de șoc, China a depășit deficitul de imagine de la începutul crizei și s-a afirmat ca un model de gestionare a crizei. Iar prin relansarea sa economică, a intrat deja în lumea de după COVID-19, cum se exprimă plastic comentatorii. O lume care este însă, cel puțin deocamdată, mai departe de SUA, căci totul depinde de strategia pe care o va adopta Washingtonul și acum, și mai ales după alegerile prezidențiale. Iar Rusia se consacră cu tenacitate limitării și eradicării flagelului și revenirii la o viață normală, printr-o acțiune constantă și fără gesturi spectaculoase.

Cert este că după criza pandemiei, criza economică previzibilă care se va declanșa va duce, în a doua jumătate a lui 2020, la o criză politică în multe state, dar și pe plan global. Toate acestea – se arată într-o analiză a Crisis Group – vor face ca statele puternice să se întărească și mai mult, iar statele slăbite să devină și mai vulnerabile. Constatări și previziuni poate banale, dar plauzibile. Adevărurile mari sunt simple, ceea ce însă nu le decredibilizează neapărat. Căci, așa cum reflecta un analist de la „Foreign Politics”, în această criză, în fiecare zi apar lucruri noi și totul trebuie privit altfel.

Fapt este că în triunghiul mondial al puterii, relațile ruso-chineze și-au confirmat soliditatea și viabilitatea, relațiile ruso-americane nu au fost afectate semnificativ și au perspective de ameliorare, iar relațiile chino-americane rămân în continuare marele semn de întrebare al momentului.
Deocamdată însă se poate constată că, din păcate, nici în fața pandemiei planetare geopolitica mondială nu este imună. Și, înainte de orice, nu este pregătită să o înfrunte pe măsură. Oamenii politici și analiștii se întreabă insistent îndeosebi dacă echilibrul dintre Statele Unite, China și Rusia își va găsi o nouă configurație. Majoritatea aprecierilor înclină să susțină că în esență actualul raport de forțe nu va suferi modificări spectaculoase, chiar dacă acum, în plină criză, fiecare dintre cei trei protagoniști câștigă sau pierde puncte în competiția dintre ei.

China este prima țară lovită de COVID-19, dar este și prima care l-a jugulat. În plus, s-a remarcat prin ajutorul umanitar pe care l-a acordat în străinătate, reconfirmându-și și prin aceasta poziția internațională. Dar în același timp, Beijingul a fost făcut responsbil, în primul rând de către SUA, și chiar la nivel oficial, de crearea în laborator a COVID-19 și de propagarea – voită sau accidentală – a virusului în lume. Polemica izbucnită pe această temă nu a putut fi oprită nici de convorbirea telefonică dintre președinții Donald Trump și Xi Jinping din 27 martie, când liderul american a avut cuvinte elogioase la adrsa Chinei și a sistemului său.

Statele Unite, surprinse, ca toate statele de altfel, de pandemie, au fost găsite nepregatite pentru sfidare și nu s-au situat în fruntea unei campanii internaționale de combatere a flagelului, așa cum au făcut-o în trecut în situații similare, lăsând acest loc Chinei. Demersurile anti-COVID-19 ale Washingtonului sunt marcate de competiția pentru prezidențialele din toamnă și de aplanarea agitației interne generate de restricțiile impuse de situație.

Rusia s-a concentrat pe stăvilirea și eradicarea pandemiei în propria țară, dar s-a arătat receptivă să participe activ la o acțiune conjugată a tuturor statelor în campania anti-COVID-19, a chemat la ridicarea sancțiunilor economice aplicate unor state și a acordat ajutor umanitar inclusiv unor state membre ale NATO, precum SUA și Italia. Este de remarcat că Moscova nu a avut nevoie și nu a solicitat ajutor medical și sanitar dinafară.
Dar cele trei mari puteri mondiale nu au găsit un numitor comun salutar pentru lansarea unei campanii internaționale împotriva actualei pandemii (și a celor care vor urma, după cum prevăd specialiștii). Proiectele, recomandările și hotărârile în materie ale forului internațional au rămas literă moartă sau nu au fost adoptate (rezoluția propusă de Rusia și alte state).

Între Washington și Beijng s-a declanșat polemică aprigă pe tema originii virusului SARS-CoV-2, în care cele două părți se învinuiesc reciproc, iar între Washington și Moscova disputa politică și de presă se polarizează pe ceea ce partea americană numește campania de dezinformări și fake news-uri a mass-mediei din Rusia în statele occidentale, pe care oficialitățile ruse o dezmint categoric.

Dialogul politico-diplomatic internațional este așadar și el afectat de pandemie, chiar într-un moment critic, când toate statele au nevoie de colaborare și acțiuni comune. „Efectele potențiale ale COVID-19 asupra diferitelor puncte de tensiune specifice sunt amplificate de faptul că sistemul mondial era deja în curs de reașezare” – remarcă analiză menționată a Crisis Group. „Jocul marilor puteri pentru a profita de dezordinea generală ar putea nu numai să complice cooperarea tehnică anti-COVID-19, dar să facă mai dificile și demersurile marilor puteri de a se înțelege asupra manierei de gestionare a diferendelor politice pe care virusul le-a creat sau exacerbat.”

Un domeniu distinct de preocupare – și chiar de îngrijorare – este soarta democrației. Tentativele de conducere autoritară devin, într-o serie de state, politică de stat, libertăți și drepturi ale omului sunt restricționate sau abolite, sub pavăza combaterii pericolului pandemiei. Pentru a face față COVID-19, unele țări reduc libertatea mass-mediei și libertatea de exprimare, iar în alte țări s-a instituit supravegherea intruzivă pentru a urmări circulația cetățenilor, ceea ce afectează în mod considerabil drepturile omului și, scrie publicația americană „The Time”, „conferă o putere uriașă celor aflați în vârful sistemului”.

În perioadele în care teama pentru propria sănătate crește gradul în care oamenii acceptă măsuri intruzive, o supraveghere puternică a acestora de către organisme competente și independente, care să poată funcționa în afara unui cadru al urgenței, devine crucial – declara Dunja Mijatović, comisar pentru drepturile omului al Consiliului Europei. E nevoie de control jurisdicțional și de responsabilitate, precum și de monitorizare din partea parlamentului și a instituțiilor naționale pentru drepturile omului. Crizele de sănătate publică necesită un răspuns eficient, dar măsurile de supraveghere care ocolesc drepturile omului și statul de drept nu sunt o soluție democratic – accentuează demnitarul european.

Întrebarea este dacă în acest tablou planetar sumbru există semne de speranță și răspunsul este categoric afirmativ. Căci pandemia de COVID-19 este, între multe altele, și un moment al adevărului pentru omenire. Obligă răspus la întrebarea dacă mersul lumii are o direcție bună, dacă actuala ordine internațională, actualele politici ale statelor, actualele relații dintre ele sunt puse așa cum se cuvine în interesul și folosul general și al fiecărui stat și popor. Criza este, de aceea, un revelator, dar poate fi și un catalizator, un ferment de reevaluare a politicilor și acțiunilor statelor, alianțelor, organizațiilor internaționale, multinaționalelor, ONG-urilor etc. Omenirea este în plină căutare de răspunsuri adecvate și oportunități.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Prevenirea fraudei: investiție-cheie pentru succesul businessului

de Denisa Simion (foto), Manager, Consultanță Financiară, Servicii Corporate...

OMNIASIG a plătit daune în baza polițelor de sănătate aproximativ  47 milioane de lei în 2023

OMNIASIG Vienna Insurance Group a plătit pentru cele aproximativ...

EY România a asistat Hidroelectrica în achiziția unor linii de business ale UCM Reșita

EY România a asistat Hidroelectrica, cel mai mare producător...