_________________
Kevin Rudd
Fost prim-ministru al Australiei
Testele recent raportate de China ale unei rachete hipersonice cu capacitate nucleară în iulie și august 2021, deși negate oficial, amenință să submineze stabilitatea nucleară strategică. Acestea s-au adăugat deja la escaladarea tensiunilor dintre Statele Unite și China.
Pe parcursul verii, imaginile din satelit au dezvăluit că R.P. Chineză era în proces de construire a 300 noi silozuri de rachete în deșerturile nordice. Este posibil ca unele dintre aceste silozuri să fie folosite doar ca momeli. Dar dacă chiar și jumătate dintre ele devin locații pentru rachete cu arme nucleare, ar reprezenta aproape o triplare a arsenalului nuclear al Chinei.
În urma acestor dezvăluiri, Departamentul de Stat al SUA a avertizat în octombrie: „construirea rapidă a arsenalului nuclear al RPC este îngrijorătoare și amenință securitatea și stabilitatea internațională. (…) Încurajăm Beijingul să se angajeze cu noi în măsuri practice pentru a reduce riscurile de destabilizare a curselor înarmărilor și a conflictelor.” Însă ambasadorul Chinei pentru afaceri de dezarmare, Li Song, a ripostat în aceeași zi, descriind noul pact al USA cu Australia și Regatul Unit (AUKUS) pentru a ajuta Australia să achiziționeze submarine nucleare drept un „caz de manual” al proliferării nucleare care stimulează o cursă regională de înarmare.
Până în prezent, China a refuzat ferm să se angajeze în discuții cu SUA privind controlul armelor strategice (fie bilateral sau trilateral cu Rusia) până când SUA nu va face reduceri substanțiale ale propriului său arsenal de aproape 4.000 de focoase active. Cu toate acestea, urmărindu-și propria expansiune rapidă, China a început să submineze acest argument, făcând din ce în ce mai urgentă necesitatea unor discuții.
În septembrie 2021, fostul ambasador chinez pentru afaceri de dezarmare, Sha Zukang, a devenit cea mai recentă voce proeminentă de la Beijing care a susținut că politica nucleară a Chinei de a nu lovi prima „nu mai este potrivită”. „Presiunea strategică asupra Chinei se intensifică”, a remarcat Sha, „pe măsură ce [SUA] au construit noi alianțe militare și își măresc prezența militară în vecinătatea noastră”. Politica nu ar trebui să se mai aplice, a spus el, „cu excepția cazului în care China și SUA negociază o înțelegere reciprocă cu privire la prima utilizare a armelor nucleare sau dacă SUA încetează să ia măsuri negative care subminează eficiența forțelor strategice ale Chinei”.
Intervenția lui Sha este serioasă. Oficialii chinezi nu se implică aleatoriu în dezbaterea publică chineză. Ei sunt autorizați să facă acest lucru, mai ales în ceea ce privește o problemă la fel de existențială precum securitatea nucleară.
O nouă poziție nucleară chineză ar reprezenta o schimbare destabilizatoare. Dar comentariile lui Sha servesc și la evidențierea rădăcinii conflictului actual. SUA trebuie să înțeleagă clar viziunea profund îngrijorată a guvernului chinez cu privire la propria sa vulnerabilitate nucleară și geostrategică mai largă. Președintele chinez Xi Jinping, a caracterizat în mod repetat situația drept o „luptă” de zeci de ani împotriva unei puteri care este hotărâtă să limiteze ascensiunea Chinei prin orice mijloace.
Dar aceeași perspectivă oferă, de asemenea, cheia pentru a ieși din impasul actual. Cultura strategică a Chinei este profund realistă. Apelurile morale la China pentru a face ceea ce trebuie nu îi vor duce nicăieri pe negociatorii americani; dar argumentele reci, pragmatice pot. Adâncirea rivalității dintre SUA și China poate crea în sine un stimulent pentru Beijing să negocieze, cu condiția ca SUA să-i convingă pe chinezi că ar fi mai puțin vulnerabili cu un acord de control al înarmării decât în lipsa acestuia.
Cum se poate face asta? Este posibil ca R.P. Chineză să nu fie dispusă să intre imediat în discuții la scară largă, dar este în mod clar îngrijorată de capacitățile SUA și, prin urmare, ar putea fi dispusă să înceapă cu discuții bilaterale la scară mai redusă privind transparența strategică și managementul crizelor. O serie de dialoguri „Track-1.5” – discuții neoficiale între oficiali guvernamentali – axate pe astfel de probleme a fost suspendată în 2019. Relansarea acestui proces sau a unui proces similar, posibil după ce administrația Biden își finalizează revizuirea în curs de desfășurare a poziției nucleare la începutul lui 2022, ar fi un prim pas bine-venit.
În continuare ar putea veni măsuri modeste de consolidare a încrederii menite să crească predictibilitatea, reciprocitatea și încrederea. Acestea ar putea include un sistem de notificare pentru testele cu rachete balistice, evaluări tehnice comune ale capacităților de apărare antirachetă și, eventual, chiar participarea Chinei la schema de monitorizare a tratatului New START.
Pentru a face progrese reale, vor trebui discutate evoluțiile care perturbă cel mai mult China – inclusiv apărarea antirachetă a SUA, dezvoltarea armelor nucleare tactice cu randament redus, sisteme convenționale hipersonice de atacuri de precizie și ambiguitatea Americii cu privire la poziția sa nucleară. Și același lucru este valabil și pentru preocupările SUA cu privire la modernizarea rapidă de către China a arsenalului său nuclear și ambiguitatea acesteia cu privire la trecerea la o doctrină mai puțin restrictivă de „lansare cu avertizare”.
Deși un început cu eforturi bilaterale ar fi valoros în sine, scopul final ar trebui să fie urmărirea unui acord multilateral de control al armelor care să includă cel puțin Rusia. Scopul final ar fi atunci să se convină asupra limitării forțelor la cel mai scăzut nivel posibil pentru fiecare țară, prevenind astfel alunecarea către o cursă a înarmărilor nucleare în regiunea indo-pacifică.
Chiar și în profunzimile Războiului Rece, SUA și Uniunea Sovietică au reușit să stabilească garanții și limite reale asupra armelor nucleare. Aveau motive întemeiate să coopereze. Amândouă trecuseră prin săptămânile chinuitoare ale crizei rachetelor din Cuba, când lumea s-a apropiat periculos de catastrofă. Astăzi, SUA și China – și lumea – nu își pot permite să aștepte o nouă astfel de criză înainte de a lua măsuri de precauție similare.
Kevin Rudd, fost prim-ministru al Australiei, este președintele Asia Society și președintele International Peace Institute.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2021. www.project-syndicate.org
