De Pekka Haavisto
Ministrul Afacerilor Externe al Finlandei
2019–2023
În octombrie 2022, o mare majoritate a statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite au votat în favoarea unei decizii care condamna războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și încercările sale ilegale de a-și anexa teritoriul ucrainean. Acum, comunitatea internațională trebuie să sporească presiunea asupra Kremlinului, ajutând Ucraina să mențină o capacitate de apărare eficientă și înăsprind sancțiunile (inclusiv prin eliminarea lacunelor actuale).
HELSINKI – Sprijinul oferit de Finlanda Ucrainei se bazează pe principiul consacrat în Articolul 51 din Carta ONU, care recunoaște un „drept inerent de autoapărare individuală sau colectivă în cazul în care se produce un atac armat împotriva unui Membru al Națiunilor Unite, până când Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru menținerea păcii și securități internaționale”. Nu numai că Ucraina are dreptul să se apere, dar Finlanda și alte state membre ale ONU au dreptul să ajute Ucraina în eforturile sale.
În timp ce Rusia a paralizat Consiliul de Securitate cu dreptul său de veto, ONU și-a demonstrat totuși capacitatea de a acționa, Adunarea Generală luând poziție și condamnând agresiunea rusă prin numeroase decizii. Agențiile ONU au oferit ajutor umanitar victimelor și au intervenit pentru a debloca transporturile de cereale și îngrășăminte prin intermediul Inițiativei privind exportul de cereale prin Marea Neagră. În mod similar, Agenția Internațională pentru Energie Atomică discută cu ambele părți în eforturile sale de a menține securitatea nucleară. Toate aceste piste de negociere, împreună cu acordurile de schimb de prizonieri încheiate cu succes, oferă licăriri de speranță pentru diplomația internațională.
Cu toate acestea, dincolo de Europa, Rusia își promovează propriile narațiuni tendențioase și încearcă să dezbine țările și regiunile care altfel ar putea fi partenere. Ca răspuns la sprijinirea Ucrainei de către alte țări, Kremlinul continuă să amenințe restul lumii cu insecuritate alimentară și energetică. Mașina de dezinformare rusă distrage atenția de la încălcările de către Rusia ale dreptului internațional și de la regulile și normele care stau la baza ordinii globale. Pentru a contracara acest lucru, trebuie să consolidăm cooperarea și parteneriatele dintre țări, recunoscând că datele certe sunt cele mai bune arme pe care le avem împotriva dezinformării.
Aceste date sunt clare. Rusia – și numai Rusia – a ales acest război în loc să ia calea dialogului și diplomației. Iar agresiunea rusă – și nu sprijinul extern pentru Ucraina – este cea care provoacă sau exacerbează crizele alimentare în Africa și în alte părți. Mai mult decât atât, Rusia a adoptat cu bună știință metode de război care încalcă sistematic regulile de angajare (ROE) și dreptul internațional umanitar. Forțele ruse vizează în mod deliberat civilii și infrastructurile critice – inclusiv prin bombardarea spitalelor, școlilor și grădinițelor – precum și prin transferarea forțată a civililor ucraineni peste graniță către Rusia. Toate acestea sunt crime de război.
În urma numeroaselor eșecuri pe câmpul de luptă din primul an de război, Rusia ar putea încerca în cele din urmă să obțină un conflict de lungă durată, înghețat, care să-i permită să ocupe cel puțin o parte din teritoriul ucrainean. Dar toate războaiele se termină în cele din urmă, iar în acest caz, responsabilitatea pentru crimele de război ale Rusiei și devastarea unei țări vecine va fi un pilon crucial în orice înțelegere politică durabilă. Pacea fără dreptate nu este durabilă.
În mod cert, orice eventuale negocieri se vor desfășura probabil într-un context de profundă neîncredere între părți. Noi, finlandezii, avem experiență în astfel de chestiuni, dată fiind propria noastră istorie de confruntare cu agresiunea sovietică. Ucraina va avea nevoie cel puțin de niște puternice garanții internaționale de securitate, de tipul celor pe care președintele ucrainean Volodimir Zelenski le-a propus în formula sa de pace.
Nu vă înșelați, însă: a pune presiune asupra Ucrainei pentru a accepta un acord împotriva voinței sale ar avea consecințe globale grave. Rusia ar concluziona că războiul agresiv ar trebui să rămână în arsenalul său de instrumente geopolitice. După o perioadă de câțiva ani și reconsolidarea puterii sale militare, și-ar putea reînnoi efortul și afirma noi revendicări teritoriale în Europa și Eurasia, continuând, în același timp, să stârnească conflicte în Africa și în alte teritorii.
Mai mult, o pace nedreaptă ar alimenta ura, resentimentele și tendințele de revanșare în societatea ucraineană, împiedicând reconstrucția și reconcilierea, în timp ce societatea rusă ar fi din nou scutită de nevoia de a se angaja într-un proces de auto-reflecție atât de necesar. În același timp, tensiunile din Europa și din întreaga lume ar rămâne mari, subminând eforturile globale de dezvoltare economică, precum și cooperarea internațională cu privire la alte aspecte esențiale.
Mai pe larg spus, ignorarea de către Rusia a dreptului internațional ar genera serioase îndoieli cu privire la viabilitatea ordinii internaționale bazate pe regulile secolului XXI. Dacă un membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, care deține armament nuclear, poate invada o țară suverană și îi poate anexa unilateral teritoriile, ordinea existentă va fi eșuat în cel mai mare test al său.
Implicațiile ar putea fi profunde. Am putea intra într-o nouă eră a șantajului nuclear din ce în ce mai frecvent și a insecurității crescânde, și ne-am afla într-o poziție mult mai proastă din care să abordăm amenințările existențiale comune, cum ar fi schimbările climatice, pierderea biodiversității și pandemiile.
Trebuie neapărat să ne consolidăm eforturile colective pentru a sprijini guvernanța globală bazată pe reguli, iar eu rămân încrezător că vom reuși. Ordinea internațională se bucură în continuare de un sprijin vast din partea multor țări și popoare.
Sprijinul finlandez pentru Ucraina va rămâne ferm. Ajutându-i pe ucraineni să se apere, apărăm, de asemenea, dreptul statelor suverane de a exista, libertatea tuturor țărilor de a-și alege prietenii și aliații și însăși ordinea multilaterală bazată pe reguli.
Pacea Europei se bazează pe ideea că toate statele ar trebui să fie în măsură să-și aleagă propriile aranjamente de securitate – un principiu cu care Rusia însăși a fost de acord. Finlanda și-a exercitat recent acest drept prin aderarea la NATO. Aderarea la alianță va contribui la menținerea propriei noastre securități în ceea ce este acum un peisaj geopolitic diferit, și nu reprezintă nici o provocare, nici o amenințare la adresa Rusiei. Finlanda va continua să ofere securitate și să lucreze pentru pace, doar că acum va face acest lucru din interiorul NATO.
Vor fi necesare forme colective, coerente și determinate de presiune pentru a opri agresiunea rusă și pentru a susține statul de drept internațional. Rusia poate pune capăt războiului pe care l-a început în orice moment, prin simpla retragere a trupelor sale de pe teritoriul ucrainean. Mingea este în curtea ei.
Pekka Haavisto a fost ministrul finlandez al Afacerilor Externe din 2019 până în 2023, supraveghind intrarea țării în NATO.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2023.
www.project-syndicate.org
