De Gro Harlem Brundtland
Fost prim-ministru al Norvegiei
Invazia Rusiei în Ucraina a amplificat tensiunile nucleare globale la un nivel care nu a mai fost văzut de la apogeul Războiului Rece. În absența oricăror semne de conducere responsabilă din partea președintelui rus Vladimir Putin, este de datoria liderilor altor țări înarmate nuclear să ia măsuri practice și prompte pentru a detensiona situația, a contracara amenințările imediate și a conveni asupra unor pași comuni în sensul neproliferării și a unei eventuale dezarmări.
OSLO – Războiul din Ucraina, însoțit de amenințările cu arme nucleare venite din partea Rusiei, a adus daune serioase tabuului vechi de zeci de ani cu privire la utilizarea unor astfel de arme. Lipsa unui dialog constructiv între Statele Unite și Rusia, în timp ce acestea își continuă programele de modernizare nucleară, precum și aparenta decizie a Chinei de a-și extinde arsenalul, prezintă riscul de a accelera o nouă cursă a înarmării la nivel mondial.
Riscul este agravat de paralizia diplomatică care continuă să blocheze eforturile de revigorare a Planului comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) din 2015, în cadrul căruia Iranul a redus îmbogățirea uraniului în schimbul relaxării sancțiunilor, precum și de hotărârea Coreei de Nord de a-și consolida capacitatea nucleară. Aceste acțiuni au determinat alte state din Orientul Mijlociu și Asia de Nord-Est să exprime un interes reînnoit pentru armele nucleare.
Toate aceste evoluții sunt interconectate. Cu cât statele care dețin armament nuclear tratează aceste arme ca pe un instrument legitim al securității internaționale, cu atât mai atractive – sau chiar indispensabile – vor părea, și cu atât mai greu va fi să descurajăm alte state din a achiziționa capacități nucleare. După ce a supraviețuit unei curse a înarmării nucleare, umanitatea ar trebui să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru a evita o altă cursă, de această dată și mai complicată, care ar atrage invariabil mai multe țări și, în consecință, ar crește șansele unui război nuclear.
SUA și Rusia, care împreună controlează aproximativ 90% din armele nucleare ale lumii, continuă să poarte cea mai grea povară în ceea ce privește dezarmarea. În acest sens, recenta decizie a Rusiei de a-și suspenda participarea la New START, ultimul acord bilateral de control al armamentului între cele două superputeri nucleare, este profund alarmantă.
Pe lângă opoziția față de agresiunea ilegală a Rusiei împotriva Ucrainei, este imperativ ca SUA să sporească presiunea asupra Kremlinului pentru a-și inversa ieșirea nesăbuită din New START, care limitează numărul de focoase dislocabile și include măsuri de transparență și verificare. De asemenea, este extrem de important ca toate statele să reafirme tabuul împotriva amenințărilor nucleare și să sublinieze că orice utilizare a armelor nucleare de către Rusia va avea consecințe grave.
Tensiunile sporite cu privire la Ucraina exemplifică o problemă și mai fundamentală: lipsa unui dialog susținut între SUA și Rusia sau a unor mecanisme de reducere a riscului de escaladare, ca să nu mai vorbim de negocierea unor reduceri mai ample ale armelor nucleare.
Numeroasele situații limită din timpul Războiului Rece evidențiază pericolele acestei stări de fapt. În urmă cu patruzeci de ani, de exemplu, într-o atmosferă de neîncredere corozivă, sovieticii au interpretat greșit exercițiul militar comun al NATO de la Bruxelles, cu numele de cod AbleArcher 83, drept o ofensivă nucleară. Dacă nu ar fi fost decizia „fericită, deși prost informată“ a unui singur om, această neînțelegere ar fi generat apocalipsa. În condițiile în care tensiunile sunt la fel de mari astăzi, este foarte plauzibil să ne imaginăm că lumea s-ar putea trezi într-un conflict nuclear printr-un accident sau calcul greșit.
Cu toate acestea, chiar și în cele mai grele momente ale Războiului Rece, SUA și NATO au comunicat cu Uniunea Sovietică despre dezescaladare și reducerea riscurilor nucleare, pe care toate părțile le-au recunoscut ca fiind în interesul tuturor. Astăzi, SUA și aliații săi europeni nu trebuie să blocheze dialogul nuclear sau să stabilească condiții prealabile care să împiedice reluarea discuțiilor cu privire la neproliferare și dezarmare. Menținerea contactelor militare și de nivel înalt nu trebuie confundată cu legitimarea sau minimizarea agresiunii Rusiei în Ucraina.
Peisajul geopolitic de astăzi este foarte diferit de cel al Războiului Rece, nu în ultimul rând din cauza puterii politice, economice și militare a Chinei. Având în vedere creșterea importanței sale strategice, China ar da dovadă de o conducere constructivă dacă ar fi mai transparentă cu privire la politica sa nucleară. În caz contrar, alte puteri nucleare sunt susceptibile de a presupune cel mai grav scenariu și de a răspunde în consecință, ceea ce ar putea alimenta o cursă periculoasă și, în cele din urmă, auto-distructivă, a înarmării. De asemenea, ar fi în interesul Chinei să stabilească un dialog susținut cu SUA, pentru a limita riscurile nucleare într-un moment de creștere a tensiunilor în regiunea Asia-Pacific.
Există un risc similar și cu Coreea de Nord și provocatoarele sale teste cu rachete. În cazul în care Coreea de Nord continuă să-și extindă arsenalul, Coreea de Sud ar putea cere retrimiterea de arme nucleare americane în regiune sau chiar să pledeze pentru opțiuni nucleare independente. Oricare dintre aceste rezultate ar constitui o escaladare înfricoșătoare a riscului nuclear, la exact 70 de ani de la sfârșitul războiului din Coreea, deși acordul anunțat recent între SUA și Coreea de Sud de a spori cooperarea în domeniul planificării nucleare va reduce, sperăm, riscurile imediate de proliferare nucleară în peninsulă.
În același timp, eșecul negocierilor JCPOA și refuzul continuu al Iranului de a acorda inspectorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică acces la siturile sale nucleare (deși negocierile sunt în derulare) rămân profund îngrijorătoare. Având în vedere mediul politic și de securitate deja inflamabil din regiune, riscul unui atac militar anticipat din partea Israelului – și al proliferării nucleare în alte țări din Orientul Mijlociu – este deosebit de ridicat.
În fața amenințărilor tot mai mari și interconectate, este necesară o nouă abordare urgentă. Riscul existențial reprezentat de armele nucleare ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea, dar liderii mondiali sunt singurii în măsură să-l atenueze. Obiectivul final va fi întotdeauna dezarmarea nucleară totală, dar prima prioritate este abordarea celor mai grave pericole imediate.
Există căi practice și realizabile pentru dezescaladare, cum ar fi Agenda de minimizare a „celor patru D” pe care The Elders au susținut-o încă din 2019. Acum, aflați în fața perspectivei unei noi curse a înarmării, este de competența liderilor responsabili, a societății civile și a unui public mobilizat să exercite o presiune suficientă asupra liderilor statelor cu arme nucleare aflate pe muchie de cuțit.
Gro Harlem Brundtland, fost prim-ministru al Norvegiei și fost director general al Organizației Mondiale a Sănătății, este membru fondator al The Elders.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2023.
www.project-syndicate.org
