PS Quarterly prezintă în mod regulat predicții ale experților pe un subiect de interes global. După un an de greve masive și negocieri la nivel înalt ale sindicatelor, îngrijorate de potențialele utilizări, de către angajatori, ale inteligenței artificiale, instrumentelor de supraveghere și ale altor tehnologii care evoluează rapid, munca organizată s-a bucurat de o renaștere modestă. În perspectiva anului 2024, am solicitat contribuitorilor să comenteze următoarea propunere:
Dezvoltarea tehnologiei va aduce un suflu nou în munca organizată.
Isabelle Schömann, Secretar general adjunct
al Confederației Europene a Sindicatelor
Pe piețele muncii din UE, digitalizarea este cu siguranță un factor cheie al schimbării. Deși revoluția digitală a avut efecte pozitive – cum ar fi perfecționarea și eliberarea lucrătorilor de sarcini banale, periculoase sau neplăcute – cele mai recente cercetări ale noastre (efectuate în cele 27 de state membre ale UE, utilizând date din indicele european al calității locurilor de muncă) evidențiază inconvenientele acesteia. Constatăm că digitalizarea a avut un impact perturbator asupra multor caracteristici cheie ale organizării muncii, inclusiv a volumului de muncă și, în special, a timpului de lucru, orele suplimentare neplătite fiind în creștere. În plus, utilizarea tot mai mare, dar încă nereglementată, a gestionării algoritmice și a inteligenței artificiale la locul de muncă a generat noi preocupări cu privire la supravegherea nejustificată și excesivă.
Inovarea tehnologică și digitală ar trebui să aducă beneficii tuturor. Lucrătorii ar trebui să beneficieze de aceasta la fel de mult ca și angajatorii. Acesta este motivul pentru care Confederația Europeană a Sindicatelor, împreună cu organizațiile sindicale afiliate din întreaga Europă, se angajează să echipeze lucrătorii și reprezentanții acestora cu instrumente pentru a asigura condiții de muncă mai bune, prin negocieri colective.
În acest scop, solicităm o directivă UE care să stabilească dreptul de a vă deconecta (de la e-mail, mesaje text și așa mai departe) în afara orelor de program; și pentru revizuirea acordului privind telemunca al partenerilor sociali europeni, din 2002. Dorim o directivă care să abordeze riscurile psihosociale (de sănătate mintală) la locul de muncă. De asemenea, solicităm o directivă privind munca pe platforme online, cu scopul de a proteja de modelele de afaceri exploatatoare lucrătorii la cerere, „lucrătorii independenți” (adesea o denumire falsă) și alte grupuri vulnerabile. Acestea sunt măsuri de care avem nevoie pentru a ne asigura că digitalizarea nu subminează drepturile lucrătorilor.
Nicholas Bernards, Profesor asociat la Universitatea din Warwick
Uneori uităm că tehnologia nu „mărșăluiește” singură. Schimbările tehnologice sunt dirijate de oameni și sunt puternic modelate de factori precum cine plătește pentru cercetarea de nivel înalt. Ca urmare, noile tehnologii tind să reflecte și să consolideze interesele firmelor și guvernelor puternice, inclusiv prin extinderea și consolidarea puterii angajatorilor la locul de muncă. Ne facem griji că roboții vor înlocui lucrătorii, dar automatizarea este mai des folosită pentru a accelera și disciplina lucrătorii, mai degrabă decât pentru a-i înlocui. De exemplu, depozitele Amazon reprezintă unele dintre cele mai automatizate operațiuni de pe planetă. Nu este o coincidență faptul că numărul de cazuri de vătămare și epuizare este mai mult decât dublu, în cazul lor, față de cele care se întâmplă în cadrul locurilor de muncă similare.
O mare parte din ceea ce numim „noua tehnologie” se referă la găsirea unor modalități noi și inovatoare de a exploata lucrătorii, în numele maximizării profiturilor. Luați în considerare modul în care aplicațiile de tip „gig economy” au reușit (cu diferite grade de succes) să remodeleze o gamă largă de lucrători din sectorul serviciilor ca și „contractanți independenți”, care nu dispun de beneficii de bază, cum ar fi salariile minime sau asigurările de sănătate furnizate de angajator. Având în vedere aceste tendințe, „marșul tehnologiei” nu va aduce un suflu nou în munca organizată. Una peste alta, amenință să intensifice formele periculoase și exploatatoare de muncă.
Cu toate acestea, schimbările tehnologice deschid noi fronturi în care forța de muncă organizată poate funcționa. În acest caz, există unele motive de optimism. În ultimii ani, depozitele de comerț electronic și segmentele economiei de tip „gig” au devenit locații de organizare sindicală considerabil mai inovatoare și independente.
de Brishen Rogers,
Profesor de drept la Georgetown University Law Center
După cum susțin în Data and Democracy at Work (Datele și democrația în acțiune), marii angajatori din întreaga economie au folosit noile tehnologii – inclusiv forme incipiente de AI – pentru a reduce puterea lucrătorilor, iar legile muncii și ocupării forței de muncă din SUA i-au ajutat să facă acest lucru, negându-le lucrătorilor drepturile fundamentale la confidențialitate și asociere. Drept urmare, companiile pot supraveghea lucrătorii din ce în ce mai mult, presându-i să lucreze mai mult, mai rapid și în orice moment posibil. Acestea pot monitoriza conversațiile dintre lucrători, pentru a identifica și elimina eforturile de sindicalizare. Pot chiar să utilizeze noi surse de date pentru a nega lucrătorilor drepturile lor de bază la locul de muncă.
Lucrătorii s-au săturat. Ei au inițiat o rezistență de bună credință, protestând pentru a câștiga salarii mai mari, un tratament mai echitabil și mai multă intimitate. Dar aceasta nu este o revoltă împotriva tehnologiei. Dimpotrivă, eforturile recente de organizare au folosit cu succes rețelele sociale, atât pentru a contacta alți lucrători, cât și pentru a construi sprijin public. Nici muncitorii nu sunt împotriva automatizării. Nimeni nu vrea să-și petreacă viața îndeplinind sarcini plictisitoare și inutile, pe care le-ar putea face un computer sau o mașină. Lucrătorii doresc doar o voce care să vorbească despre modul în care este utilizată tehnologia, astfel încât și ei să poată beneficia.
Dacă forța de muncă reușește, am putea vedea o politică foarte diferită în ceea ce privește tehnologia la locul de muncă, una în care câștigurile provenite în urma productivității sunt împărțite în mod echitabil, supravegherea asigură siguranța mai degrabă decât pericolul, iar lucrătorii au programe stabile și previzibile. În acest sens, propunerea inversează lucrurile. În loc ca tehnologia să stimuleze forța de muncă, marșul muncii poate aduce un suflu nou în tehnologie.
de Suzanne Kahn, Vicepreședinte al Think Tank la Institutul Roosevelt
Valul de greve din 2023 din Statele Unite – cel mai mare din cadrul unei generații – a arătat că muncitorii pot și se vor organiza pentru a controla modul în care tehnologia le modelează locurile de muncă și mijloacele de trai. AI a fost o problemă centrală atât în grevele scenariștilor, cât și ale actorilor, iar greva sindicatului United Auto Workers a ridicat îngrijorări cu privire la ceea ce ar însemna creșterea numărului de vehicule electrice (care utilizează mai puține piese) pentru industrie și forța sa de muncă. Dar dacă schimbarea rapidă a tehnologiei va aduce un suflu nou în munca organizată va depinde de cazul în care factorii de decizie politică vor acorda la fel de multă atenție legislației muncii ca și noilor tehnologii în sine.
Acestea fiind spuse, legiuitorii și autoritățile de reglementare nu ar trebui să fie singurii însărcinați cu urmărirea efectelor avansării rapide a tehnologiei în domeniul industrial și elaborarea unor politici specifice pentru a aborda aceste schimbări. Un sindicat puternic are cunoștințe mai profunde despre modul în care tehnologiile specifice vor afecta industria sa decât majoritatea factorilor de decizie politică. După cum am văzut cu grevele din 2023, preocupările pe care actorii le-au ridicat cu privire la AI generativă (replici digitale) au fost diferite de cele ridicate de scenariști (creditele și rescrierile scenariștilor) și niciuna nu se aplică neapărat prea mult conversației naționale mai largi despre AI.
În acest caz, cel mai bun mod de a proteja muncitorii este de a-i ajuta să construiască organizații reprezentative puternice – sindicate – pentru a negocia în interesul lor, pe măsură ce tehnologia este implementată. Din păcate, majoritatea lucrătorilor nu au astfel de organizații în prezent. Erodarea drepturilor lucrătorilor, în conformitate cu legile federale și statale ale muncii din ultimele decenii, a contribuit la o scădere accentuată a numărului de sindicate. Implementarea rapidă a noilor tehnologii demonstrează acum că numărul mic de sindicate contează, din motive aflate dincolo de creșterea inegalității veniturilor, care a însoțit declinul de putere al forței de muncă. Cu sindicate mai multe și mai puternice, lucrătorii ar avea un cuvânt mult mai greu de spus în modul în care sunt implementate tehnologiile. Factorii de decizie politică cărora le pasă de ceea ce înseamnă noile inovații pentru lucrători trebuie să se angajeze să adopte legi ale muncii care să sprijine organizarea lucrătorilor. Aceasta este cheia pentru a aduce un suflu nou în mișcarea muncitorească.
de Michele Ford,
Profesor de Studii din Asia de Sud-Est la Universitatea din Sydney
Progresele tehnologiei digitale reprezintă o amenințare serioasă pentru munca organizată. Chiar înainte ca AI generativă să intre în scenă, companii precum McDonald’s și Tesla au folosit SMS-uri (mesaje text) și rețelele sociale pentru a supraveghea lucrătorii și pentru a distribui mesaje antisindicale, uneori chiar creând conturi false, pentru a discredita liderii sindicali. Guvernele au folosit, de asemenea, tehnologiile digitale pentru a viza sindicatele. În Filipine, de exemplu, Uniunea Națională a Jurnaliștilor a identificat aproximativ 700 de cazuri de conturi false care vizau lucrătorii din mass-media. Pe măsură ce AI generativă devine mai sofisticată, atacurile și dezinformarea care vizează sindicatele vor fi exponențial mai eficiente și mai greu de combătut.
Dar aceleași tehnologii oferă oportunități pentru revitalizarea sindicatelor. Anul trecut, muncitorii de la Amazon din 30 de țări au intrat în grevă ca răspuns la utilizarea de către companie a spyware-ului pentru a facilita distrugerea sindicatelor. Cu câțiva ani mai devreme, lucrătorii de transport din cadrul platformelor din Indonezia au început să folosească chiar tehnologiile concepute pentru a-i controla, astfel încât aceștia să se organizeze împotriva platformelor. În Australia și în mai multe țări europene, lucrătorii din cadrul platformelor sunt acum recunoscuți ca angajați sau „asemănători angajaților” – un statut care oferă o cale către sindicalizare.
Prin urmare, sarcina este ca sindicaliștii și alți activiști sindicali să țină pasul cu ritmul schimbărilor tehnologice. Aceasta este o provocare serioasă, având în vedere că nici măcar sindicatele bine finanțate, cu departamente mari responsabile de media digitală, nu pot concura cu resursele marilor companii, iar despre guverne nici nu poate fi vorba. Eficacitatea și creativitatea răspunsurilor sindicatului la provocările reprezentate de tehnologiile digitale vor determina dacă oportunitățile asociate acestor noi tehnologii depășesc, în cele din urmă, amenințările.
de Heidi Shierholz,
Președinte al Institutului de Politică Economică
Tehnologia este excelentă pentru organizarea sindicală. Rețelele sociale, mesajele text și videoconferințele permit lucrătorilor să se conecteze, chiar și atunci când sunt separați de locație sau de colegii din tură sau când angajatorii le interzic să discute despre sindicate la locul de muncă. Dar tehnologia este folosită și pentru destrămarea sindicatelor. Angajatorii antisindicali monitorizează rețelele sociale și platformele de mesagerie pentru a vedea cine vorbește despre sindicate și trimit mesaje text angajaților lor pentru a-i presa să respingă sindicalizarea. Pe rețele, aceste forțe probabil se cam anulează, ceea ce înseamnă că tehnologia nici nu va da viață nouă muncii și nici nu o va împiedica.
Deci, ce va aduce un suflu nou în munca organizată? Impulsionați de piețele strânse ale forței de muncă în urma planului american de salvare din 2021, lucrătorii americani au început să ceară salarii mai mari și condiții de muncă mai bune și adesea le-au obținut. Aceste victorii au creat un impuls, ajutând la propulsarea sindicatelor la niveluri aproape record de popularitate, în special în rândul tinerilor. Lucrătorii au reînvățat lecții despre importanța sindicatelor, lecții care nu vor fi uitate curând.
Acestea fiind spuse, rămân obstacole enorme în calea sindicalizării. Zeci de milioane de muncitori doresc un sindicat, dar nu au unul, deoarece legislația muncii nu protejează în mod adecvat dreptul lor de a se organiza. Printre altele, legiuitorii trebuie să impună sancțiuni mai aspre angajatorilor care se răzbună pe lucrători pentru activitatea sindicală; trebuie să ajute noile sindicate să obțină un contract, interzicând angajatorilor să întârzie procesul; și trebuie să interzică companiilor să înlocuiască definitiv lucrătorii greviști. Speranța pentru o nouă eră pentru munca organizată constă în activismul tinerilor și în reforma legislației muncii, nu în tehnologie.
