Din tigrul Balcanilor, cu o economie în plin avânt alimentată din belșug cu investițiii străine potențate de afluxul de credite ieftine, Turcia a devenit copilul-problemă care dă bătăi de cap Uniunii Europene și nu numai. În ultimii ani creșterea medie a PIB-ului a fost de 5,5% anual. Cu un PIB de peste 800 de miliarde de dolari, țara este între primele 20 de economii ale lumii. Investițiile directe au crescut de la 20 miliarde dolari în 2001 la peste 200 miliarde în 2013. Prețul caselor a crescut cu peste 50% începând cu finalul anului 2009 iar PIB-ul pe cap de locuitor s-a triplat față de anul 2003.

Însă dacă guvernul condus de Tayyip Erdogan era lăudat pentru capacitatea de a atrage investiții străine din Europa dar și din China și Rusia, în prezent tocmai volatilitatea ridicată și alunecarea pe panta naționalismului, populismului și autotarismului cresc riscul intrării într-o nouă recesiune.

Pentru Turcia, un importator net de energie, revenirea prețului petrolului în zona de 50 de dolari pe baril are un impact negativ asupra finanțelor țării. Deficitul de cont curent este prognozat să crească la 4,6% din PIB. Acest deficit și dependența de finanțarea din străinătate fac ca economia Turciei să fie vulnerabilă la creșterea dobânzilor de către Fed.

Neo-otomanismul lui Erdogan

Șeful misiunii FMI în Turcia, Antonio Spilimbergo, explică reziliența economică la factorii negativi, dar și riscul unei recesiuni în perioada imediat următoare: „în primul rând a contat ieftinirea petrolului, ceea ce a însemnat că economiile făcute cu combustibili au permis achiziția de alte produse. În al doilea rând, multe dintre economiile populației erau în valută. Acestea s-au apreciat odată cu deprecierea lirei turcești și au susținut consumul intern. În al treilea rând a continuat expansiunea creditului, chiar dacă într-un ritm mai redus. Al patrulea factor a fost numărul mare de refugiați care a contribuit la creșterea cererii de consum. Cel de al cincilea factor au fost dobânzile relativ reduse. În final, consumatorii s-au grăbit să achiziționeze produse de folosință îndelungată, în special mașini, de frica unei deprecieri accentuate a monedei naționale și o majorare a prețurilor”. Consumul este impulsionat și datorită majorării cu 30% a salariului minim de la începutul acestui an.

Ambițiile președintelui Erdogan, pe care mulți îl acuză că dorește să renunțe la statutul laic al statului și să preia autoritar conducerea țării, pune Turcia într-o situație vulnerabilă: politic, economic și regional. Noul premier numit de el acum o lună, Binali Yildirim, a anunțat că „cea mai importantă sarcină” a sa este să transforme țara dintr-un sistem parlamentar într-unul prezidențial. Erdogan a devenit în 2014 primul președinte ales în mod direct de electorat, după ce 11 ani a ocupat funcția de prim-ministru.

Partidul de guvernământ, Justiție și Dezvoltare – AKP – a recâștigat majoritatea parlamentară în noiembrie anul trecut apăsând pedala naționalismului și a tendinței de readucere a preceptelor islamice în conducerea statului.

Graba de a concentra tot mai mult puterea ridică mari semne de întrebare cu privire la viitorul Turciei. Instituțiile fundamentale și statul de drept se erodează pe măsură ce separarea puterilor este anihilată. Opoziția este adusă la tăcere, libertatea presei îngrădită, iar directivele sale trebuie transpuse în viață necondiționat. Reformele structurale care trebuiau să atragă investiții masive și să crească valoarea adăugată din economie au fost suspendate. Pe fondul fugii capitalului de pe piețele emergente, Turcia nu mai poate să atragă fluxuri de bani ieftini, mai ales când Erdogan cere reducerea dobânzilor, iar Fed-ul este pe cale să facă noi majorări ale dobânzii-cheie.

Relații tensionate cu Germania și UE

Relațiile cu UE, principala sursă de investiții străine și principalul partener comercial sunt tot mai glaciale. Acordul privind readmiterea refugiaților contra liberalizarea regimului vizelor pentru cetățenii turci pare tot mai dificil de pus în practică. Mai ales după ce Germania a recunoscut măsurile luate contra armenilor din timpul Primului Război Mondial ca genocid.

Cancelarul german, Angela Merkel, se pregătește pentru următoarea confruntare cu președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, după ce ambasadorul turc la Berlin a fost rechemat în țară pentru consultări.

Reacția oficialilor de la Ankara este deosebit de acidă, ceea ce pune în pericol acordul încheiat între UE și Turcia pentru stoparea afluxului de imigranți. Cooperarea Turciei, care ar trebui să-i rețină pe emigranți și în plus să accepte și reîntoarcerea unui număr important dintre cei care au ajuns deja în Europa, este vitală pentru viitorul politic al lui Merkel, care se confruntă cu o pierdere masivă de popularitate pe fondul cifrei-record de anul trecut al celor care au cerut azil în Germania.

„Rezoluția Bundestagului o pune pe Merkel într-o situație foarte dificilă în raport cu Erdogan”, a declarat Carsten Nikel, analist politic din Bruxelles pentru Bloomberg. Momentul votului – parte a „unui meci prelungit de poker” dintre Europa și Turcia – este inoportun „și nu este de natură de a face lucrurile mai ușoare”, a mai spus el.

„Turcia nu are nicio problemă cu așa-numitul genocid armean” a declarat recent Erdogan la Izmir. „Ne simțim confortabil cu acest subiect. Dacă totuși se dorește să se joace astfel, acest lucru va afecta relațiile viitoare: diplomatice, comerciale, politice, militare – și suntem de asemenea două state membre ale NATO”, a subliniat președintele turc.

Declarația Parlamentului cuprinde regretul Germaniei că în timpul Primului Război Mondial guvernul imperial nu a întreprins nicio măsură pentru a opri crimele înfăptuite de aliații otomani împotriva poporului armean, cu toate că fuseseră primite informații despre aceste atrocități. Turcia a recunoscut oficial crimele și deportările care au început în luna aprilie 1915, dar respinge etichetarea acestora ca genocid și le pune pe seama stării de război.

Eșecul previzibil al „Erdoganomics”

Subliniind fragilitatea acordului pe tema refugiaților, Erdogan a amenințat că va denunța angajamentul Turciei de a primi înapoi emigranții care au invadat anul trecut Europa, dacă UE nu va accepta liberalizarea vizelor pentru cetățenii turci. Pentru Merkel care a susținut acest acord, ridicarea vizelor ar putea însemna un aflux de refugiați kurzi, cărora Ankara le-a declarat război.

Cu SUA, relațiile se înrăutățesc în ciuda faptului că Turcia este un aliat tradițional în regiune și țară membră NATO. Mai mult, Turcia deține a doua armată ca număr de militari din NATO – 350.000 de soldați – și este contrapondere la puterea militară a Rusiei la Marea Neagră. Erdogan a solicitat SUA să înceteze înarmarea și antrenarea kurzilor din Siria și Irak, care reprezintă o amenințare la stabilitatea statului turc. Însă aceștia sunt deosebit de eficienți în anihilarea Statului Islamic, astfel că SUA nu a luat în seamă interesele regionale ale Turciei.

Tim Ash, economist la Nomura, specialist în regiunea Orientului Mijlociu, este de părere că „Turcia se transformă într-un model asiatic de dezvoltare cu un lider autoritar, puternic, unde deciziile sunt luate de președinte și un grup restrâns de consultanți. Pericolul constă în slăbiciunea mecansimului de control al factorului de decizie și calitatea slabă a actului de guvernare. Rezultă de aici politici eronate pentru dezvoltare și efecte negative pe termen lung în special”.

Schimbarea premierului Davutoglu semnifică și schimbarea politicii economice, mai ales că în prezent Erdogan controlează integral AKP. Davutoglu și vicepremierul pentru economie, Mehmet Simsek, erau adepții politicilor economice clasice care puneau accent pe disciplina bugetară și reformele structurale menite să câștige încrederea piețelor de capital. De cealaltă parte, Erdogan, împreună cu consilierii săi, mizează pe rate de dobândă reduse care ar micșora inflația și contribuie la creșterea economică.

Acest concept economic, denumit „Erdoganomics”, se bazează pe obținerea creșterii economice bazată pe dezvoltarea infrastructurii, investiții în sectorul de construcții și consumul intern. „Erdogan și susținătorii săi pot atribui cei 14 ani de succese politicii înțelepte promovate de AKP. Din punct de vedere al rezultatelor în alegeri, ar putea să aibă dreptate. Dar miracolul economic al AKP are foarte puțin de a face cu Erdogan. În realitate adoptarea politicilor netradiționale a afectat în sens negativ economia și încrederea piețelor de capital și financiare”, a scris Ash referitor la evoluția economiei turcești din ultima perioadă.

Erdogan despre Uniunea Europeană

Europa are nevoie de Turcia, nu invers

„Uniunea Europeană are nevoie de Turcia mai mult decât are nevoie Turcia de Uniunea Europeană”, a spus el pe 19 aprilie la un post de televiziune. Însă numărul susținătorilor săi pe scena internațională este tot mai mic: relațiile cu Rusia sunt practic înghețate, iar președintele SUA, Barack Obama, l-a criticat pentru restrângerea libertății presei.

 Nu faceți presiuni asupra Turciei în legătură cu terorismul

„UE spune «schimbați legea anti-terorism în schimbul vizelor», a spus Erdogan la începului lunii mai, referindu-se la una dintre condițiile impuse de UE pentru liberalizarea regimului vizelor pentru cetățenii turci. „Mă scuzați, dar noi mergem pe calea noastră și voi pe a voastră”, a declarat el la doar câteva ore după demisia premierului pro-european, care negociase acordul cu UE referitor la readmiterea emigranților.

 Europa este cea care are probleme

„În primul rând, ne așteptăm ca UE să schimbe legislația care sprijină terorismul”, a declarat Erdogan, criticând Bruxelles-ului pentru că a permis activiștilor din Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) să-și instaleze corturile lângă Consiliul Europei în martie. „Statele europene continuă să fie un refugiu pentru partidele afiliate la grupări teroriste. Este o comedie macabră ca UE să ne critice pentru definiția terorismului”, a mai spus el.

 UE impune tot mai multe condiții pentru liberalizarea regimului vizelor

„UE a stabilit 72 de criterii. Aceste cerințe acum au fost anunțate. Criteriile acestea nu au existat dinainte”, a spus el pe 10 mai, referitor la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească Turcia pentru obținerea liberalizării regimului vizelor cu UE. Dar este o problemă: Erdogan era premier când aceste criterii au fost negociate.

 Europa are mai multă grijă de balene decât de refugiați

„Rușine occidentalilor care se arată foarte sensibili la așa-numitele libertăți, drepturi și legi când se discută despre căsătoriile homosexuale departe de femeile, copiii din Siria și de nevinonații care au nevoie de ajutor”, a spus Erdogan pe 13 mai. Și a continuat: „Rușine celor care nu sunt sensibili față de femeile și copiii care vin la ei pentru ajutor. Rușine celor care refuză să se arate sensibili față de cei 23 de milioane de sirieni, așa cum sunt față de balene, delfini și broaște țestoase”.

 Emigranții – monedă de schimb între UE și Turcia

„Putem oricând deschide porțile spre Grecia și Bulgaria și să-i îmbarcăm pe refugiați în autobuze spre Europa. Cum vă veți descurca cu un nou val de refugiați dacă nu încheiați un acord? O să-i omorâți?” Conform relatărilor dintr-un ziar grecesc, asta este ceea ce le-a spus Erdogan oficialilor UE în noiembrie 2015. Guvernul de la Ankara nu a negat aceste afirmații, pentru ca ulterior chiar președintele turc să confirme și să spună că este „mândru” de luarea de poziție.

Europenii au două fețe

„Toți care se plâng de refugiați sunt oameni cu două fețe și ipocriți”, a spus Erdogan într-o emisiune televizată în martie, inclusiv „aceia care nu au acceptat instaurarea unei zone interzise zborurilor și a zonei curățate de teroare în Siria”. Liderul turc este supărat pe oficialii europeni care nu au intervenit în nord-estul Siriei pentru interzicerea zborurilor aviației militare a guvernului Assad și susținerea rebelilor. El susține că o asemenea măsură ar fi condus la prevenirea crizei refugiaților.

Și declarațiile pro-UE ale lui Erdogan…

…să cooperăm

„Pentru a menține sub control emigrația ilegală, Europa și Turcia trebuie să acționeze împreună pentru a crea mecanisme legale, precum înțelegerea din martie 2016, pentru reamplasarea refugiaților sirieni”, a declarat într-un interviu pentru „The Guardian”. „Prin răsplătirea refugiaților care au respectat legea și demonstrația clară că imigranții ilegali vor fi trimiși înapoi în Turcia, îi putem convinge pe imigranți să nu-și mai riște viața pe mare”.

 Aderarea la UE este importantă

„Statutul de membru al Uniunii Europene este un țel strategic pentru Turcia, va fi sursă de stabilitate și inspirație pentru regiune,” a spus el într-o declarație cu ocazia Zilei Europei pe 9 mai. „Sper ca liberalizarea regimului vizelor va fi o compensație pentru frustrarea rezultată din așteptarea de mai bine de 50 de ani la porțile UE și va accelera procesul de aderare al Turciei la UE”. Această declarație a fost făcută la doar câteva zile după ce a anunțat că nu va modifica legile anti-teroriste.

Selecția a fost făcută de către publicația „Politico” preluând citate din presa internațională. Dacă luăm în calcul cele 200 de procese pentru defăimare îndreptate împotriva oponenților, îngrădirea libertărții de exprimare și introducerea preceptelor islamiste în politica de stat, avem imaginea unei posibile dictaturi în devenire în zona de interes imediat a României, ceea ce este cu adevărat foarte îngrijorător.

DISTRIBUIȚI