Se împlinesc trei decenii de la marile mutații geopolitice care au schimbat configurația politică, economică, militară etc. a planetei și raporturile de forță între marile centre de putere – Statele Unite, China, Rusia, Uniunea Europeană –, dar care au modificat – uneori radical – și patternul raporturilor dintre state și grupări de state la nivel continental, regional, bilateral sau național. Starea lumii este acum una de agitație, neliniște și tensiune. Un climat aparent deloc propice coexistenței, înțelegerii și conlucrării între state. Este tot mai dificil să speri astăzi la dialog, la armonizarea pozițiilor, la compromisuri rezonabile și afaceri reciproc avantajoase când încordarea și încrâncenarea, ponegrirea și înfierarea, boicotul și sancțiunile au intrat în banalul cotidian al vieții internaționale. Climatul tensionat al momentului, nesiguranța și crizele, conflictele clasice sau hibride, inclusiv armate, frânează eforturile de normalizare a situației internaționale și instaurare a unui climat global stabil și previzibil. O complexă dinamică pune în mișcare evoluția vieții internaționale, aflată azi în permanentă căutare a unui echilibru stabil, cu perspective de dezvoltare pașnică și prosperă. Din păcate, așteptările și speranțele care au izbucnit nestăvilit după marile schimbări de acum trei decenii nu și-au găsit împlinirea la nivelul dorinței cvasigeneral împărtășite, iar atmosfera internațională, care părea să se detensioneze și să devină mai prielnică încrederii și conlucrării, s-a complicat și încordat într-o măsură tot mai mare, cu tendința de a se reașeza parcă pe făgașul steril și riscant al războiului rece de trist renume.
Într-un asemenea context de mare complexitate, labilitate și nesiguranță participă și România la viața internațională. În activitatea sa externă, țară noastră pornește de la programul de guvernare aprobat de Parlamentul României la instituirea primului guvern al coaliției PSD-ALDE, document care stabilește ca prioritate absolută creșterea profilului României ca țară membră a UE și a NATO. Un al doilea element fundamental, dezvoltarea parteneriatului strategic cu SUA, prezintă la rândul său o importanță esențială, în principal din punctul de vedere al garantării securității și al apărării, dar și sub raport economic, al colaborării în domeniul educației, noilor tehnologii etc. Ca membru al NATO și partener strategic al SUA, România susține necesitatea întăririi procesului de adaptare a Alianței prin măsuri destinate consolidării apărării pe flancul estic, respectiv prezența aliată înaintată din România și din regiunea Mării Negre, precum și în regiunea Poloniei și statelor baltice. Poziția României este, în această privință, una de abordare unitară, coerentă pe întregul flanc estic, de la Marea Baltică la Marea Neagră, ca o condiție esențială pentru gestionarea eficientă a provocărilor în creștere la adresa mediului de securitate regională. Cronicizarea crizei ucrainene, intensificarea activităților militare în spațiul aerian al Marii Negre continuă să afecteze stabilitatea regiunii și fac necesară asigurarea unei prezențe consistente a navelor aliate în Marea Neagră, precum și stabilirea unor structuri militare de comandă și control cât mai eficiente chiar în regiunea noastră. Liderii României reafirmă constant că țara noastră va continua să fie un aliat de încredere în NATO, un promotor al valorilor comune împărtășite de membrii Alianței și al consolidării sale în continuare și un pilon de stabilitate și securitate în regiunea Mării Negre.
În același timp, trebuie subliniat în mod deosebit faptul – nu atât de evident pus în lumină uneori, inclusiv la nivel oficial – că în viziunea României, un element fundamental al politicii sale externe este deschiderea pentru relațiile cu țări din afara UE și NATO.
În viziunea de ansamblu a României, apartenența la NATO, parteneriatul strategic cu SUA și deschiderea către state din afara arealului euroatlantic sunt cele trei elemente fundamentale destinate să asigure creșterea profilului României în Europa și în lume.
