Annalena Baerbock
Ministrul Afacerilor Externe al Germaniei
Cum am putea fi optimiști în privința anului 2023? Pe măsură ce ne apropiem de noul an, un război devastator se dezlănțuie pe continentul european. Războiul de agresiune al Rusiei a provocat o rană devastatoare, care se extinde cu mult dincolo de granițele Europei, exacerbând criza alimentară și energetică în mari părți din Africa, Orientul Mijlociu și Asia. Mai mult de 800 milioane de bărbați, femei și copii merg la culcare flămânzi în fiecare noapte. Urgența climatică adâncește această durere, stârnind conflicte în întreaga lume și răpindu-le oamenilor pământul, casele și securitatea.
Cum putem fi optimiști în astfel de vremuri înfricoșătoare, pline de incertitudine? Cred cu tărie că, în calitate de lideri mondiali responsabili, nu avem altă opțiune decât să înfruntăm anul viitor cu un sentiment ferm de încredere că putem produce schimbarea pentru a îmbunătăți viața oamenilor. Nu în ciuda acestei „furtuni perfecte” de crize – ci din cauza ei.
Nelson Mandela a descris cândva momentele în care credința sa în umanitate a fost pusă la încercare, dar totuși nu și-a pierdut speranța. „Parte din a fi optimist este să îți ții capul îndreptat spre soare, și picioarele mergând înainte” – acestea au fost cuvintele sale.
Să privim înainte și să rămânem pe drumul cel bun, încrezători în ceea ce putem realiza dacă rămânem uniți – acest lucru ar trebui, în opinia mea, să ne ghideze în noul an. Și nu spun acest lucru dintr-o poziție de speranță naivă. Spun acest lucru cu încrederea unui ministru de externe care a învățat în multe – adesea dificile – situații din ultimele 12 luni cât de mult putem realiza, dacă lăsăm solidaritatea și umanitatea să ne ghideze acțiunile și dacă ne apărăm credințele.
Exact așa am răspuns la războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei – uniți, în Europa, peste Atlantic și peste tot în lume – cu poziția noastră clară împotriva inumanității războiului, cu sprijinul nostru pentru Ucraina, cu sancțiuni împotriva mașinii de război a Rusiei și cu investiții în securitatea noastră.
Această remarcabilă unitate nu a fost un dat. Mai mult de 140 de state s-au exprimat împotriva agresiunii Rusiei la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite din martie – de la nord la sud, de la est la vest – toate diferite în istoria, politica și culturile noastre. Ceea ce ne unește este o cauză comună – să facem ceea ce așteaptă cetățenii noștri de la noi: să afirmăm cât se poate de clar faptul că, în situații de nedreptate, nu vom fi neutri. Vom fi de partea dreptății – dreptate pentru femeia violată în Bucea, pentru dirijorul de orchestră împușcat în Herson și pentru copilul forțat să plece din casa sa din estul Ucrainei.
Pentru că noi am putea fi în locul lor și ei ar putea fi în locul nostru. Și pentru că, dacă ar fi să trecem cu vederea acest război de agresiune, nimeni, nicăieri, nu ar putea dormi liniștit în timp ce trăiește cu teama că ar putea fi atacat de un vecin mai mare.
Puterea noastră stă în unitatea noastră. Uniți pentru umanitate – această convingere profundă îmi dă încredere pentru anul care urmează.
Pentru aceasta, trebuie să învățăm să ascultăm cu atenție. Aceasta este o altă lecție crucială pe care am învățat-o în ultimele luni – nu doar cu privire la partenerii noștri din Europa, ci și din Africa, Asia, America Latină și Orientul Apropiat și Mijlociu.
Când am discutat despre războiul Rusiei cu mulți dintre acești parteneri, am auzit adesea următorul punct de vedere: „Vreți să fim alături de voi acum că există un război în Europa. Dar voi unde erați în ultimii ani când noi ne aflam în mijlocul unui conflict?”
Înțeleg aceste preocupări. Și cred cu adevărat că ar trebui să fim dispuși să punem la îndoială în mod critic propriile noastre acțiuni și anteriorul nostru angajament la nivel mondial. De asemenea, ar trebui să ascultăm cu atenție atunci când partenerii noștri ne spun cât de dificil este să reducă dependența de Rusia – fie militar, politic sau economic. Aceasta este o provocare imensă. În Germania, vedem cum costurile depășirii dependenței noastre reprezintă o povară financiară pentru cetățenii noștri. Pentru mulți parteneri, problemele sunt și mai mari și, pentru ei, crearea unor scuturi de protecție de mai multe miliarde de euro este pur și simplu imposibilă.
Partenerii noștri trebuie să știe că se pot baza pe noi. Un coleg de la Ministerul de Externe mi-a spus recent: „Avem nevoie de parteneri dedicați, nu de parteneri care vor doar să ne facă pe plac”. Acesta ar trebui să fie principiul nostru călăuzitor.
Mesajul nostru clar este că nu întoarcem spatele lumii pentru că există un război în vecinătatea noastră. Dimpotrivă, vedem cum acest război provoacă suferință pe tot globul, deoarece Rusia a limitat accesul la exporturile de cereale ale Ucrainei și a răspândit minciuni despre cine este de vină pentru penurie.
Răspunsul nostru a fost cel mai eficient atunci când a fost cel mai unit. ONU, împreună cu partenerii noștri turci, a negociat redeschiderea porturilor ucrainene de cereale. G7, care reunește democrații puternice din punct de vedere economic, a angajat peste
14 miliarde de dolari până în iunie 2022 pentru a-i ajuta pe cei ce aveau cea mai mare nevoie, iar Germania rămâne al doilea cel mai mare donator umanitar la nivel mondial. Această solidaritate îmi dă încredere. Dar nu este suficient.
Programul Alimentar Mondial a trebuit să reducă rațiile alimentare pentru Yemen, Somalia și Sahel. Fiecare porție tăiată înseamnă un copil flămând. Și dacă îți vezi fiul sau fiica murind de foame, nu poți lupta pentru democrație, drepturi sau libertate. De aceea, intrând în anul ce urmează, nu trebuie să șovăim în a ne sprijini reciproc.
În același timp, ne vom mobiliza partenerii pentru a aborda una dintre cele mai grave cauze care stau la baza crizei alimentare: urgența climatică. Pentru milioane de oameni din întreaga lume, această criză este o amenințare concretă pentru viața lor. Am auzit de la femeile din nordul Mali cum seceta le distruge recoltele, îi determină pe agricultori să-și părăsească casele și exacerbează conflictele asupra terenurilor și resurselor. În Palau, un pescar m-a dus pe plaja locală, arătându-mi cum creșterea nivelului mării îi poate înghiți casa în mai puțin de zece ani, lăsându-l fără locuință, siguranță și mijloace de trai. Criza climatică dăunează, ucide și dislocă. Este o amenințare directă la adresa vieții umane.
În calitate de țări industrializate care poartă în mare parte vina pentru această criză, avem o responsabilitate specială de a contribui la atenuarea acesteia, de a reduce emisiile și de a menține eforturile pentru obiectivul de 1,5° Celsius. Pentru că fiecare zecime de grad mai puțin în încălzirea globală înseamnă furtuni, inundații și secete mai moderate – și, prin urmare, mai multă securitate.
Ne unim forțele pentru a ne ajuta partenerii să facă față daunelor climatice care nu mai pot fi inversate. Germania nu investește doar în parteneriate, tratate și angajamente privind schimbările climatice, ci și în proiecte care oferă soluții pe teren: pentru a ajuta fermierii din Africa de Vest să construiască sisteme de irigare durabile și pentru a asigura comunităților din Africa de Sud care depind de extracția cărbunelui oportunități alternative de a-și câștiga existența. Ajutăm Costa Rica să producă hidrogen verde pentru a reduce emisiile din industrie și transport. În lupta împotriva crizei climatice, forța noastră stă în solidaritate.
În situațiile de urgență climatică, precum și în alte conflicte și crize, cei mai vulnerabili sunt cei care suferă cel mai mult: femeile, copiii, persoanele în vârstă și grupurile marginalizate. Cred cu tărie că drepturile femeilor sunt un etalon pentru starea societăților noastre. În regimurile autocratice, aceste drepturi sunt primele care dispar. Iar dacă acest lucru se întâmplă, este un semn că ceea ce va urma va fi și mai rău. Cea mai mare teamă a regimurilor autocratice o reprezintă momentul în care femeile se fac auzite.
Dacă jumătate din populație este suprimată, nici o societate sau economie nu poate prospera. De aceea, pentru guvernul meu, o politică externă feministă care promovează drepturile egale ale fiecăruia dintre noi în societățile noastre este o problemă esențială de securitate. Aceasta va ocupa un loc important în strategia de securitate națională pe care o elaborăm în prezent.
„Femeile sunt primele victime ale războiului, dar numai ele dețin cheia unică către pace”. Acestea au fost cuvintele activistei congoleze pentru drepturile omului Julienne Lusenge.
„Dacă femeile nu sunt în siguranță, nimeni nu este în siguranță“, mi-au spus curajoasele femei din Ucraina.
„Femei, viață, libertate”, au scandat femeile din Iran. Răsunând în întreaga lume, cântecul lor este un imn al curajului.
Ceea ce îmi dă putere pentru anul 2023 sunt astfel de femei curajoase, indiferent că sunt din Congo, Iran, Afganistan sau Ucraina.
Cântecul lor este imnul nostru. Curajul lor este etalonul nostru. Cauza lor este chemarea noastră – nu numai să fim încrezători, ci să acționăm cu îndrăzneală, uniți pentru umanitate.
Annalena Baerbock este ministrul Afacerilor Externe al Germaniei.
©Project Syndicate 2023
