Întrebat fiind cu privire la cum va arăta economia românească în 2023, domnul Adrian Vasilescu – un senior al lumii financiare românești și al comentariilor și analizelor macroeconomice – a răspuns cu tâlc că el este bun doar la a face „profeții despre trecut și amintiri din viitor”. Preiau aici ideea din a doua parte a răspunsului său și încerc ca, pe baza a ceea ce ne amintim că s-a întâmplat în 2022, să vedem ce ne putem spune că s-ar putea întâmpla în 2023. Cert este că 2022 a luat sfârșit cu o etichetă nefastă lipită în frunte: un „an haotic”.
Anul 2022 începuse cu o suită de amenințări la adresa economiei globale care, odată cu parcurgerea lunilor din an, au depășit cele mai pesimiste enunțuri inițiale, agravând și accentuând șocurile produse pe mai multe planuri și în mai multe sectoare: în economia globală, în relațiile geopolitice mondiale, în piețele financiare, în piața muncii și la nivelul profund al fiecărei societăți. Am început anul 2023 cu foarte multe întrebări fără răspuns, mai multe chiar decât anul trecut. Nu am scăpat încă de pandemie, ba chiar impactul economic al acesteia este încă prezent în piețele de producție din toată lumea, în valoarea produselor și în distribuția lor în piețele de desfacere ale lumii.
prima amenințare fusese impactul pandemiei de COVID-19, care înghețase lanțurile de aprovizionare și pusese frână brutală creșterii economice globale. Dar de pandemie nu am scăpat încă: ba chiar, potrivit unui studiu al Universității din Hong Kong și citat de presă, încetarea bruscă a politicii „zero Covid” în China ar putea duce la un milion de decese, pe măsură ce virusul pătrunde în profunzimea acestei țări. Impactul economic al pandemiei nu a ajuns deloc la bilanț, este încă prezent în piețele de producție din toată lumea, în valoarea produselor și în distribuția lor în piețele de desfacere ale lumii. COVID-19 este încă printre noi, va fi și în 2023 și la fel va fi și impactul său economic.
