Întrebat fiind cu privire la cum va arăta economia românească în 2023, domnul Adrian Vasilescu – un senior al lumii financiare românești și al comentariilor și analizelor macroeconomice – a răspuns cu tâlc că el este bun doar la a face „profeții despre trecut și amintiri din viitor”. Preiau aici ideea din a doua parte a răspunsului său și încerc ca, pe baza a ceea ce ne amintim că s-a întâmplat în 2022, să vedem ce ne putem spune că s-ar putea întâmpla în 2023. Cert este că 2022 a luat sfârșit cu o etichetă nefastă lipită în frunte: un „an haotic”.
Anul 2022 începuse cu o suită de amenințări la adresa economiei globale care, odată cu parcurgerea lunilor din an, au depășit cele mai pesimiste enunțuri inițiale, agravând și accentuând șocurile produse pe mai multe planuri și în mai multe sectoare: în economia globală, în relațiile geopolitice mondiale, în piețele financiare, în piața muncii și la nivelul profund al fiecărei societăți. Am început anul 2023 cu foarte multe întrebări fără răspuns, mai multe chiar decât anul trecut. Nu am scăpat încă de pandemie, ba chiar impactul economic al acesteia este încă prezent în piețele de producție din toată lumea, în valoarea produselor și în distribuția lor în piețele de desfacere ale lumii.
prima amenințare fusese impactul pandemiei de COVID-19, care înghețase lanțurile de aprovizionare și pusese frână brutală creșterii economice globale. Dar de pandemie nu am scăpat încă: ba chiar, potrivit unui studiu al Universității din Hong Kong și citat de presă, încetarea bruscă a politicii „zero Covid” în China ar putea duce la un milion de decese, pe măsură ce virusul pătrunde în profunzimea acestei țări. Impactul economic al pandemiei nu a ajuns deloc la bilanț, este încă prezent în piețele de producție din toată lumea, în valoarea produselor și în distribuția lor în piețele de desfacere ale lumii. COVID-19 este încă printre noi, va fi și în 2023 și la fel va fi și impactul său economic.
A doua amenințare fusese inflația. Și iată că inflația rămâne o mare amenințare și pentru 2023. România a importat o rată de creștere a prețurilor care a depășit cu mult previziunile de la începutul lui 2022, iar invazia rusă în Ucraina și impactul acesteia pe piața europeană a energiei au aruncat inflația ca din praștie. Probabil că tot anul 2023 vom vedea cum creșterea prețurilor va eroda semnificativ puterea de cumpărare a populației și firmelor. O domolire semnificativă a vitezei de creștere a prețurilor și o întoarcere către o rată a inflației scăzută, în jurul a 2-3 procente – cu care eram obișnuiți să trăim înainte de război și înainte chiar de pandemie –, nu cred că sunt posibile în timp scurt (sub 10-12 luni) și atât timp cât războiul din Ucraina va continua să pună presiune pe economia lumii.
A treia amenințare este recesiunea în care ar putea cădea cele mai importante motoare ale economiei globale. Temerile de recesiune cresc pretutindeni și mai ales în Europa, acolo unde economiile-motor al UE dau semne de gripaj. După cum știm, FMI proiectează o creștere economică slabă în întreaga lume în 2023, având drept cauze de bază tocmai
efectele continue ale COVID-ului, războiul din Ucraina și inflația ridicată (și înăsprirea politicilor băncilor centrale). Urmează un an cu încercări grele pentru economia reală și aici va trebui să urmărim în ce măsură sectorul productiv și cel al serviciilor vor reuși să mențină locurile de muncă și să asigure venituri competitive angajaților lor. Cât privește sectorul agricol, acesta rămâne, ca de obicei, mai mult la voia Domnului. În 2023, este posibil să observăm o încetinire semnificativă a ritmului economic (probabil în jurul de 2% din PIB), dar problema mai mare este să nu cumva să experimentăm și o cădere semnificativă a consumului, pe fondul galopului inflaționist, al scumpirii banilor împrumutați de la instituțiile de credit, al scăderii puterii de cumpărare și al tendinței gospodăriilor și firmelor de a-și diminua cheltuielile.
Și piețele financiare sunt extrem de sensibile în fața amenințărilor enunțate mai sus. Modul în care investitorii reacționează la vulnerabilitățile economiei globale și în scopul diminuării riscurilor la care este aceasta expusă s-a văzut în mișcările piețelor financiare din 2022. În urmă cu câteva luni creșterea inflației era încă privită de mulți drept o piedică ușoară în calea altfel lină către redresarea economică și ieșirea din pandemia de COVID-19. A fost o presupunere prostească și naivă.
Vedem astăzi cum inflația s-a transformat într-un nor întunecat și amenințător, care s-ar putea transforma în orice moment într-o furtună perfectă ce ar spulbera deopotrivă economiile firmelor și ale populației și ar adânci și mai mult datoriile private și publice. Economia globală continuă să se confrunte cu provocări abrupte, accentuate de invadarea Ucrainei, de criza costului vieții cauzată de presiunile inflaționiste persistente și în creștere și de încetinirea ritmului economic din China.
Economia este astăzi guvernată de o puternică incertitudine: a accelerat deja creșterea prețurilor și – pe cale de consecință – a urcat și ratele dobânzilor și a agravat creșterea volatilității pe piețele de mărfuri și pe piețele financiare. Există tulburări majore pe piețele cripto, riscurile cibernetice proliferează, iar impactul schimbărilor climatice (dacă mai pasă vreunui guvern de chestiunea asta) continuă să se facă simțit pe tot globul. Condițiile economice globale s-au înrăutățit, perspectiva macroeconomică este neclară pentru multe state, iar inflația ridicată pare a deveni un regim de lucru pe termen lung foarte posibil. Economia reală și populația vor trebui să facă față unor riscuri cumulate la adresa stabilității lor financiare, riscuri izvorâte tocmai din incertitudinea care guvernează perspectiva economică. Șocurile din piața energiei energetice, inflația galopantă și tensiunile geopolitice persistente forțează reglementatorii de piețe financiare să fie cât mai atenți la asigurarea stabilității macroeconomice și financiare.
Autoritățile de reglementare și băncile centrale se concentrează acum pe creșterea rezistenței piețelor financiare oriunde este posibil; din ce în ce mai des și din ce în ce mai mult se aude – în mod absolut firesc – nevoia de politici naționale protecționiste și intervenții de reglementare macroprudențiale. Băncile centrale au încercat să răspundă atacului inflației scumpind costul banilor (crescând ratele dobânzilor). Dar, așa cum arăta un recent raport al FMI, factorii politici au nevoie de mână fermă în decizii și mai ferme de protejare a economiilor țărilor lor, în timp ce norii de furtună se adună peste economia globală. Compromisurile politice pentru a aborda criza costului vieții au devenit mai dificile pe măsură ce riscurile negative rămân ridicate: potrivit analizei FMI, riscul de calibrare greșită a politicii monetare, fiscale sau financiare a crescut brusc pe fondul incertitudinii ridicate și al fragilității economice tot mai mari.
Autoritățile de reglementare naționale și globale monitorizează cu atenție gama largă de provocări potențiale la adresa stabilității financiare, în timp ce statele încep să-și pună în aplicare strategiile de redresare. Speranța lor este de a reconstrui o anumită marjă de manevră a politicii macroprudențiale acolo unde este fezabil în contextul condițiilor economice interne. Dar unii comentatori sunt de părere că, deși coordonarea eforturilor între diversele organisme supranaționale este esențială pentru succesul în abordarea riscurilor la adresa stabilității financiare globale, există unele indicii că acest lucru poate să nu fie atât de simplu. Condițiile din fiecare mediu geopolitic și economic național impun din ce în ce mai mult măsuri de protecție specifice.
Și în anul 2023 bursele vor fi un barometru care va reflecta furtunile din piețele financiare internaționale sau locale. Autoritatea de Supraveghere Financiară va fi și mai fermă în activitatea sa de supraveghere și control a entităților care activează pe piața de capital, cea a asigurărilor și piața pensiilor private, tocmai pentru a reuși să identifice din timp toate riscurile și vulnerabilitățile la care sunt expuși banii investitorilor și ai cetățenilor participanți la aceste piețe. Continuă de altfel și activitatea de aliniere și modernizare a cadrului de reglementare la noile condiții care definesc sau care influențează piețele financiare. Se impune o și mai mare responsabilizare a administratorilor fondurilor de investiții și de
pensii private, pentru a preîntâmpina evenimente neplăcute ce pot afecta conturile investitorilor de retail sau ale participanților la diferitele scheme de pensii private. Piața asigurărilor trebuie să continue consolidarea, diversificarea și echilibrarea sa, pentru ca să poată oferi consumatorilor produse și servicii cât mai competitive.
O notă de ușor optimism vine din modul în care guvernul a construit proiecția bugetară pentru anul următor, cu o generoasă alocare către sectorul investițiilor; sigur, trebuie să și vedem că proiecția bugetară va fi reflectată cât mai fidel de execuția bugetară, altfel spus să vedem că investițiile programate pentru 2023 vor prinde cu adevărat viață. Apoi, optimismul poate fi susținut și de speranța că în 2023 se va putea vedea și efectul benefic al descărcării fondurilor din PNRR în diversele proiecte înaintate de guvernul României către Comisia Europeană.
Dar să nu uităm că în vecinătate vuiește încă glasul armelor, bombardamentele răpesc viețile unor oameni nevinovați, iar gerul iernii cuprinde o întreagă regiune care se macină sub șenilele tancurilor. Războiul din Ucraina rămâne, astfel, o amenințare-cheie pentru economia zonei dar și pentru economia globală, în timp ce instabilitatea politică globală atinge cel mai ridicat nivel din ultimii 12 ani. Potrivit analiștilor, impactul economic al conflictului a atins apogeul la mijlocul lui 2022 și de atunci încoace continuă să aducă daune semnificative și o va face și mai mult dacă, în loc de un acord de pace, anul 2023 va consemna o escaladare a războiului.
Ca să sumarizez, reamintesc aici declarația directorului general al Fondului Monetar Internațional, Kristalina Georgieva, cu privire la economia lumii în 2023:
„Este mai probabil ca lucrurile să se înrăutățească înainte de a se îmbunătăți”.
Cum scriam la început, un an haotic a luat sfârșit, un an plin de incertitudini a început. Și lumea parcă simte nevoia de repaus – stare în care orice activitate este temporar întreruptă și care are rolul de a reface capacitatea de muncă. Dar nu cred că va fi deloc așa.
Anul 2023 va fi probabil o și mai mare provocare pentru economia autohtonă, cum va fi și pentru economia globală.
