Martín Guzmán
Ministrul economiei în Argentina
Cu siguranță, pandemia de COVID-19 va rămâne în memorie ca unul dintre cele mai dificile episoade ale capitalismului modern. Dar aceasta pune în dificultate diferite țări într-un mod diferit, ceea ce se reflectă în politicile pe care guvernele lor le-au pus în practică. Și nicăieri nu există dificultăți mai mari, așa cum se întâmplă în țările îndatorate.
În Argentina, pandemia a lovit într-o perioadă în care țara nu avea acces la credit. În contextul respectiv, am inițiat și finalizat o restructurare a datoriei naționale, care a testat, pentru prima dată, clauzele acțiunii colective (CAC), care au devenit noul standard de piață în 2014.
În 2016, Argentina recuperase în sfârșit accesul la piețele de credit internațional, după o luptă legislativă îndelungată cu „fondurile vultur” – deținători de obligațiuni care s-au năpustit să cumpere datoria celor aflați în dificultate –, a stat deoparte pe durata procesului de restructurare care a urmat, apoi s-a judecat pentru a fi tratată mai bine decât au fost deținătorii de obligațiuni restructurați. Subliniind eșecurile structurii internaționale de soluționare a crizelor provocate de datoria națională, eforturile Argentinei au pregătit terenul pentru reformă. La sfârșitul anului 2014, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a lansat un proces de creare a unei structuri pentru restructurarea datoriei naționale; în urma susținerii din partea Asociației Piețelor de Capital din 2014, clauzele acțiunii colective au început să oblige minoritatea să se supună deciziilor majorității calificate.
În baza acestei dispense, Argentina a împrumutat circa 42 miliarde de dolari. Dar în 2018, așteptările pieței cu privire la posibilitățile existente s-au schimbat, declanșând o criză monetară profundă, îndelungată, care, în cele din urmă nu a mai putut susține datoria țării în valuta nominală. Argentina a apelat la Fondul Monetar Internațional, care a acordat un împrumut fără precedent, în valoare de 57 miliarde de dolari, bazându-se pe presupunerea că țara se confrunta doar cu o criză temporară de lichidități.
Cu toate acestea, pentru alții era clar că Argentina se confrunta cu o problemămai profundă, una a inconsistenței macroeconomice și a neputinței de a returna datoria. În consecință, atunci când guvernul actual – în care ocup funcția de ministru al economiei – a venit la conducere, în decembrie 2019, am inițiat imediat măsura de restructurare a datoriei naționale, pentru a returna datoria la un nivel care poate fi susținut, facilitând, astfel, o eventuală revenire economică. În acest scop, Congresul Național a autorizat guvernul să utilizeze rezervele de valută ale băncii centrale, pentru a continua să plătească din datorie până la o limită, evitând astfel întârzieri la plată în perioada în care desfășuram restructurarea.
Unul dintre primii pași ai acestui proces a fost conlucrarea cu FMI pentru a defini termenii rambursării sustenabile a datoriei – adică, s-a stabilit valoarea datoriei pe care țara își putea permite să o returneze în mod rezonabil, fără a genera costuri inacceptabile, precum o creștere semnificativă a sărăciei și a șomajului. În acest caz, noi și misiunea Fondului în țară am produs fiecare analize care au fost remarcabil de similare în evaluarea de către aceștia a scutirii care ar fi necesare pentru restabilirea sustenabilității datoriilor.
Apoi am început negocierile oficiale cu deținătorii de obligațiuni ai țării, pe baza evaluărilor efectelor produse de această pandemie. Dar COVID-19 a lovit Argentina la interval de câteva zile, forțând o mobilizare masivă și rapidă, precum și o amplă adaptare din punct de vedere logistic. Procesul de negociere s-a derulat, aproape în întregime, prin Zoom. Iar după câteva luni de discuții intense, Argentina și creditorii săi au ajuns la o înțelegere.
Acordurile negociate vor economisi, pentru Argentina, mai mult de 37 de miliarde de dolari, reprezentând datorie de plată, în decursul următoarei decade, scăzând valoarea ratei medii a cuponului (exprimată în dolari americani) de la aproximativ 7%, până la aproximativ 3%. În plus, datorită activării clauzelor de acțiune colectivă, rata restructurată a datoriei s-a extins de la o rată crescută de acceptare, în procent de 93,5%, la 99% și la 100% pentru stocul de obligațiuni emise înaintea aplicării clauzelor acțiunii colective din 2014.
Aceste procese au generat câteva lecții pentru următoarele restructurări ale datoriei naționale. În primul rând, rolul FMI, fie el pozitiv sau negativ, contează, fără îndoială. Există o recunoaștere generală printre analiști a faptului că Fondul a întârziat și a subminat deseori restructurările, în ultimele patru decenii; de data aceasta, contribuțiile sale au ajutat la restaurarea sustenabilității returnării datoriei.
În al doilea rând, clauzele de acțiune colectivă sporite au fost, cu siguranță de folos, dar acestea nu sunt suficiente. Divergențele de perspective dintre creditori și debitori pot încă determina procese îndelungate de soluționare și, astfel, pot genera consecințe economice și sociale periculoase. Pentru a complementa efectul clauzelor de acțiune colectivă, trebuie să îmbunătățim structura internațională de restructurare a datoriei naționale
(o sarcină preluată de G20 în contextul pandemiei).
În al treilea rând, nici structurile îmbunătățite nu pot depăși probleme nerezolvate ale economiei politice ale unei țări. Creditorii privați își păstrează puterea și pot iniția presiuni intense pentru a-și proteja propriile interese. Eforturile acestora pot fi îndeosebi de eficiente în subminarea eforturilor și legitimității, nu doar ale autorităților guvernamentale, ci chiar și pe cele ale oficialilor FMI.
În concluzie, restructurarea Argentinei pe 2020 a beneficiat de suport extins din partea actorilor globali extrem de influenți. Pe lângă FMI, 150 de academicieni recunoscuți la nivel internațional (inclusiv câțiva laureați ai Premiului Nobel), membri ai G20 și Papa Francisc, cu toții au susținut procesul. A existat și o susținere generală pe plan intern, Congresul Național adoptând rapid două legi, esențiale pentru derularea unei restructurări organizate.
După cum se prezintă situația, este foarte probabil ca pandemia să lase multe alte țări cu datorii dificile, care va trebui să fie soluționate într-un fel care să asigure redresarea economiei. Dar multe dintre aceste țări nu vor avea capacitatea guvernului Argentinei de a asigura un teren propice pentru negocieri. În contextul obișnuit de putere asimetrică, aceste guverne vor fi nevoite să înfrunte cerințele nerezonabile ale creditorilor. Va trebui să se mențină pe poziții pentru a apăra interesele popoarelor pe care le reprezintă. Pentru a le acorda sorți de izbândă, trebuie să implementăm o structură internațională de diminuare a dezechilibrelor de putere economică, care au adus țările îndatorate într-o stare mai jalnică decât cea în care erau.
Martín Guzmán este ministrul economiei în Argentina.
