de Valeriu Ivan,
analist CAPOS
România se află, pentru încă ceva timp, la o răscruce istorică între mediocritate și performanță economică, încercând să își găsească drumul spre modernizare într-o lume tot mai competitivă. În timp ce multe dintre fostele țări comuniste, precum Polonia, Cehia sau Estonia, au reușit să facă pași importanți spre performanță prin politici coerente și investiții strategice, România rămâne blocată într-o serie de deficiențe structurale, care o țin captivă într-o stare de mediocritate. Lipsa unei infrastructuri moderne, un sistem fiscal instabil și o guvernare marcată de inconsistență politică sunt doar câteva dintre principalele obstacolele care împiedică progresul mult așteptat.
Țări precum Slovenia sau Lituania au reușit să adopte politici sustenabile și echitabile, obținând performanțe notabile în reducerea inegalităților sociale și atragerea de investiții străine directe. România, însă, continuă să oscileze între decizii necoordonate și măsuri temporare, perpetuând mediocritatea în domenii esențiale precum sănătatea, educația și protecția socială. Fără un angajament clar față de reformele necesare, decalajul față de țările performante din Uniunea Europeană riscă să crească.
În contextul economic global, România se află într-o poziție incertă, unde lipsa de ambiție riscă să devină o constantă nedorită. Deși există oportunități clare pentru creștere, acestea sunt adesea ratate din cauza lipsei unei viziuni pe termen lung și a incoerenței perpetue. Anul viitor nu promite schimbări majore, sugerând o continuare a aceleiași dinamici lente și ineficiente din anii precedați. Creșterea PIB-ului estimată pentru anul următor rămâne sub potențialul real al României. Investițiile străine directe, elementele esențiale pentru dezvoltarea economică, rămân la un nivel scăzut, ceea ce indică o lipsă de încredere în mediul de afaceri din țară.
Pentru a putea aspira la performanță economică, România trebuie să depășească provocările legate de educație și calificarea forței de muncă, domenii în care persistă o lipsă de performanță cronică. În același timp, inovarea și dezvoltarea tehnologică sunt aproape inexistente în afara câtorva centre izolate, deși acestea reprezintă un motor crucial pentru orice economie modernă. În condițiile în care există un acces facil la fonduri europene, care ar putea susține aceste domenii, absorbția acestora este, de cele mai multe ori, ineficientă.
Totuși, există încă potențial de schimbare. Mărimea țării, accesul la resurse naturale și o poziție geografică ofertantă reprezintă avantaje pentru a deveni un jucător regional important. Pentru a realiza această transformare este necesar ca sectorul privat să primească sprijin consistent, iar guvernul să renunțe la mediocritatea administrației publice, optând pentru digitalizare și eficiență. România trebuie să aspire la performanță în toate domeniile cheie dacă dorește să devină o economie competitivă în Uniunea Europeană și să depășească statutul de „promisiune neîmplinită” pe care îl poartă de prea mult timp.
Vom propune în continuare o perspectivă comparativă sintetică asupra a opt domenii care, în contextul dat, considerăm că sunt relevante pentru atingerea performanței economice.
1. Stabilitate politică și bună guvernare
Danemarca și Germania se bucură de o stabilitate politică ridicată și o guvernare eficientă, ceea ce contribuie semnificativ la succesul lor economic. Stabilitatea politică reprezintă continuitatea și funcționarea coerentă a instituțiilor statului, fără conflicte majore sau schimbări frecvente de direcție a politicilor publice. Stabilitatea politică oferă un mediu previzibil pentru investiții și dezvoltare pe termen lung, fără schimbări bruște de legislație sau politici economice. Buna guvernare înseamnă o administrare publică transparentă și lipsită de corupție, care implementează politici coerente și bine gândite. Aceste țări au sisteme judiciare independente și un cadru legislativ clar care protejează drepturile cetățenilor și ale investitorilor. Stabilitatea politică și buna guvernare creează încredere atât în rândul populației, cât și al mediului de afaceri, atrăgând investiții și contribuind la creșterea economică durabilă.
Statele din fostul bloc socialist nu au ajuns la gradul de maturitate al bunei guvernări, dar cea mai mare parte dintre acestea face eforturi de aliniere la aceste standarde: Estonia este recunoscută pentru stabilitatea sa politică și un guvern eficient, cu o guvernare digitalizată, transparentă și lipsită de corupție; Cehia a menținut o stabilitate politică ridicată și un mediu de afaceri predictibil, care atrage investitori străini; Polonia, deși a avut tensiuni politice, a reușit să asigure o guvernare relativ stabilă (în special a instituțiilor) și să atragă investiții semnificative în economie; Slovacia se bucură de stabilitate politică și guvernare eficientă, fapt ce a permis creșterea rapidă a economiei prin investiții străine directe; Slovenia este cunoscută pentru un guvern eficient și stabil, cu o rată scăzută a corupției și politici economice favorabile afacerilor; Lituania se bucură de un guvern stabil și reforme administrative care au îmbunătățit eficiența guvernării și au atras investiții străine.
România se confruntă cu instabilitate politică cronică, cu frecvente schimbări de guverne și politicieni, ceea ce afectează capacitatea țării de a implementa politici economice pe termen lung. Instabilitatea politică descurajează investitorii, care preferă un mediu mai previzibil și stabil (cu respectarea jocului democratic, fără alianțe toxice). În plus, corupția la nivel înalt și birocrația excesivă sunt probleme majore care subminează eficiența guvernării și reduc încrederea cetățenilor și a mediului de afaceri în instituțiile statului. Deși au fost realizate progrese în combaterea corupției, rezultatele sunt adesea reversibile, iar schimbările legislative frecvente complică implementarea reformelor.
România trebuie să își consolideze instituțiile politice și să promoveze stabilitatea guvernamentală prin implementarea unor reforme care să reducă frecvența schimbărilor de politică. Ar fi utilă introducerea unor măsuri de creștere a transparenței în administrația publică și reducerea birocrației prin digitalizarea serviciilor guvernamentale. Combaterea corupției trebuie să fie o prioritate constantă, prin întărirea instituțiilor anticorupție și aplicarea fermă a legii, pentru a crește încrederea cetățenilor în guvern. De asemenea, este esențial să se îmbunătățească mecanismele de monitorizare și sancționare a abuzurilor, asigurându-se că funcționarii publici și liderii politici răspund pentru faptele lor. Aceste măsuri ar contribui la crearea unui mediu politic stabil și responsabil, favorabil dezvoltării economice pe termen lung.
2. Sistem financiar solid și acces la capital
Luxemburg și Țările de Jos (fostă Olanda) sunt recunoscute pentru sistemele lor financiare puternice, bine reglementate și cu acces ușor la capital. Luxemburg, de exemplu, este un centru financiar major, atrăgând investitori și fonduri de investiții din întreaga lume datorită stabilității sale financiare și reglementărilor favorabile. Țările de Jos sunt cunoscute pentru accesibilitatea creditelor pentru companii și antreprenori, prin intermediul unui sistem bancar eficient și a unei piețe de capital dezvoltate. Aceste state oferă atât sprijin pentru startup-uri, cât și acces la finanțare pentru companiile mari, ceea ce contribuie la dezvoltarea economică pe termen lung. Sistemul financiar solid și accesul facil la finanțare sunt esențiale pentru stimularea inovației, a creșterii economice și a stabilității macroeconomice. În rândul țărilor din fostul bloc socialist, se remarcă la acest capitol: Estonia este recunoscută pentru un sistem financiar digitalizat, eficient și sigur, care sprijină antreprenoriatul și investițiile străine; Cehia are un sistem bancar stabil, cu acces facil la credite și un sector financiar bine reglementat; Polonia unde companiile au acces ușor la finanțare prin relații facile cu băncile sau din piețele de capital.
Sistemul financiar din România este relativ stabil, dar accesul la capital pentru companii mici și mijlocii (IMM-uri) rămâne limitat. Băncile sunt reticente în acordarea creditelor către IMM-uri, în special celor din sectoare percepute ca având un risc ridicat. În plus, costurile ridicate ale creditării și cerințele stricte de colateral fac dificilă accesarea capitalului pentru mulți antreprenori. Piața de capital din România este subdezvoltată, iar Bursa de Valori București nu joacă încă un rol important în finanțarea companiilor, așa cum se întâmplă în alte țări din UE. Fondurile europene pentru dezvoltarea IMM-urilor sunt disponibile, dar absorbția lor este scăzută din cauza birocrației și a dificultăților în accesarea acestora.
România ar trebui să îmbunătățească accesul la finanțare pentru IMM-uri prin încurajarea băncilor să ofere credite cu costuri mai reduse și prin crearea unor programe de garantare a împrumuturilor. Este necesar să se dezvolte piața de capital și să se facă pași concreți pentru a atrage mai multe companii să se listeze la Bursa de Valori București. Guvernul ar putea introduce măsuri pentru simplificarea accesului la fonduri europene și pentru crearea unor programe dedicate finanțării startup-urilor și IMM-urilor inovatoare. De asemenea, este esențială îmbunătățirea reglementărilor care să atragă investitori străini și să creeze un mediu fiscal predictibil și stabil. Investițiile în educația financiară a antreprenorilor și IMM-urilor ar facilita utilizarea eficientă a capitalului disponibil.
3. Infrastructură
Ţări precum Germania și Franța au infrastructuri bine dezvoltate, cu rețele extinse de autostrăzi, căi ferate moderne și porturi eficiente care facilitează comerțul intern și internațional. Din fostul bloc comunist, Polonia a investit masiv în extinderea rețelei de autostrăzi și modernizarea infrastructurii feroviare, devenind un nod important de transport în Europa Centrală; Cehia, cu o rețea extinsă de drumuri și căi ferate moderne, beneficiază de o infrastructură bine conectată la restul Europei; Slovenia are o infrastructură bine întreținută și modernizată, facilitând transportul și comerțul prin conexiunea sa cu Austria și Italia.
O infrastructură performantă nu înseamnă doar drumuri și poduri de calitate, ci și acces la internet de mare viteză și soluții de mobilitate urbană durabilă. Transportul rapid și fiabil, inclusiv sistemele feroviare de mare viteză, ajută la creșterea eficienței economice și la reducerea costurilor de tranzacționare. De asemenea, infrastructura ecologică, cum ar fi rețelele extinse de piste de biciclete și vehiculele electrice, joacă un rol esențial în reducerea emisiilor de carbon. Investițiile continue în întreținerea și modernizarea infrastructurii contribuie la competitivitatea pe termen lung a unei economii.
Infrastructura din România rămâne una dintre cele mai mari provocări pentru dezvoltarea economică. Deși s-au făcut progrese în ultimii ani, țara are încă un deficit semnificativ în ceea ce privește rețeaua de autostrăzi, în special în regiunile mai puțin dezvoltate. România are aproximativ 1.000 de kilometri de autostrăzi, mult sub media Uniunii Europene, și întârzieri în finalizarea proiectelor mari de infrastructură, cum ar fi autostrada Sibiu-Pitești, esențială pentru legătura dintre Transilvania și sudul țării. Căile ferate sunt învechite și nu permit viteze mari, ceea ce limitează competitivitatea transportului feroviar. În plus, portul Constanța, care are un potențial imens, este păstrat într-o zonă lipsită de performanțe și nu este suficient de modernizat pentru a putea concura cu alte porturi importante din Europa. Birocrația, corupția și planificarea incoerentă sunt factori care au întârziat proiectele majore și au contribuit la o infrastructură subdezvoltată. În ceea ce privește infrastructura digitală, deși internetul urban este unul dintre cele mai rapide din lume, zonele rurale sunt adesea lipsite de acces la internet de mare viteză.
România trebuie să îmbunătățească urgent absorbția fondurilor europene pentru infrastructură, asigurându-se că acestea sunt utilizate eficient și că proiectele sunt finalizate la timp. O soluție ar fi un parteneriat mai strâns cu sectorul privat prin concesiuni sau parteneriate public-private, pentru a atrage investiții suplimentare în proiecte mari, cum ar fi autostrăzile și căile ferate. Reducerea birocrației și combaterea corupției în sectorul construcțiilor ar accelera implementarea proiectelor majore. În plus, o focalizare pe infrastructura digitală și ecologică, inclusiv rețelele de internet rural și dezvoltarea transportului electric, ar ajuta la reducerea disparităților dintre regiunile țării. Modernizarea portului Constanța și legătura acestuia cu piețele internaționale printr-o infrastructură rutieră și feroviară complementară ar putea transforma România într-un hub logistic important.
4. Politică fiscală stabilă și echilibrată
Țările de Jos și Suedia sunt recunoscute pentru politicile lor fiscale stabile și echilibrate. Aceste state oferă un mediu de afaceri previzibil, cu taxe moderate, dar eficient colectate, care permit investiții publice semnificative în infrastructură și servicii sociale. Performanță în acest domeniu au reușit să obțină și: Estonia, care este recunoscută pentru un sistem fiscal foarte simplificat, cu o cotă unică de impozitare și un proces eficient de colectare a taxelor, susținând stabilitatea bugetară; Cehia, cu un sistem fiscal bine reglementat și stabil, care a permis atragerea de investiții străine; Polonia, cu politici fiscale care au stimulat economia printr-o combinație ingenioasă de impozite moderate și investiții strategice în infrastructură și educație.
O politică fiscală eficientă trebuie să balanseze nevoia de venituri guvernamentale cu stimularea economiei prin impozite echitabile și reguli fiscale transparente și cât mai stabile. Stabilitatea politică și fiscală se dovedește esențială pentru a atrage și păstra investitorii străini și, deloc de neglijat, pentru a promova antreprenoriatul local.
Politica fiscală a României a trecut prin multiple schimbări, uneori imprevizibile, care au afectat mediul de afaceri și au redus încrederea investitorilor. România are una dintre cele mai mici cote de impozitare pe venit și profit din UE, la 16%, ceea ce o face atractivă pentru investitori, dar colectarea eficientă a taxelor rămâne o problemă majoră. Evaziunea fiscală este ridicată, mai ales în sectoare precum agricultură și construcții, iar administrația fiscală este considerată greoaie, ineficientă și coruptă. Politica de TVA a fost adesea schimbată pentru unele produse, ceea ce a sporit incertitudinea. În plus, deficitul bugetar constant a fost o provocare pentru Guvern, care a fost nevoit să recurgă la măsuri temporare, cum ar fi majorarea accizelor și introducerea unor impozite/taxe suplimentare (în special pentru combustibili). Această instabilitate afectează planificarea financiară pe termen lung a companiilor și împiedică dezvoltarea durabilă a economiei. Cei mai mulți analiști ai economiei sunt de acord că România trebuie să îmbunătățească colectarea veniturilor fiscale și să reducă evaziunea pentru a-și echilibra bugetul și a putea face investiții semnificative.
România ar trebui să introducă reforme fiscale care să simplifice procesul de colectare a taxelor și să reducă evaziunea, în special prin digitalizarea administrației fiscale. De asemenea, este necesară o mai mare predictibilitate în ceea ce privește politica fiscală, prin stabilirea unor reguli clare și transparente care să nu fie schimbate frecvent. Ar trebui să se pună un accent mai mare pe colectarea taxelor indirecte, cum ar fi TVA-ul, unde rata de neîncasare este semnificativă. O politică de impozitare progresivă ar putea fi o soluție pentru creșterea veniturilor guvernamentale, fără a afecta prea mult categoriile vulnerabile, însă poate genera o migrare a unor venituri impozabile considerabile către alte state sau forme mascate de salarizare. Totodată, combaterea corupției în administrația fiscală și îmbunătățirea colaborării cu mediul de afaceri ar contribui la o mai bună conformitate fiscală.
5. Forță de muncă calificată și educație performantă
Ţările nordice, precum Finlanda și Suedia, se remarcă de mult timp printr-un sistem educațional de înaltă calitate, care pune accent pe inovație și pe pregătirea pentru o piață a muncii în continuă schimbare. Educația gratuită și accesul egal la resurse contribuie la formarea unei forțe de muncă bine pregătite și adaptabile. Aceste țări investesc masiv în formarea profesională continuă, iar programele lor educaționale sunt aliniate la cerințele pieței muncii moderne, inclusiv în domenii de vârf, cum ar fi tehnologia și sustenabilitatea. Un astfel de model permite o tranziție rapidă a forței de muncă către noile industrii emergente. De asemenea, politicile de sprijin pentru recalificare sunt bine dezvoltate, permițând angajaților să-și schimbe cariera fără dificultăți majore. Performanțe bune pentru țările foste comuniste înregistrează:Polonia, cu un sistem educațional bine dezvoltat, cu accent pe STEM (științe, tehnologie, inginerie și matematică) și o forță de muncă bine calificată; Estonia, care a dezvoltat un sistem educațional orientat către inovație și digitalizare, producând o forță de muncă înalt calificată, ce poate accesa domenii generatoare de valoare adăugată sporită; Cehia, unde educația tehnică și profesională este bine integrată în sistemul educațional, formând specialiști în diverse industrii.
Sistemul educațional din România se confruntă cu provocări majore, inclusiv subfinanțare, infrastructură inadecvată și o lipsă de reforme adaptate nevoilor actuale ale societății și pieței muncii. În mediul rural, calitatea educației este mult inferioară față de cel urban, din cauza lipsei resurselor și a profesorilor bine pregătiți. De asemenea, România se confruntă cu o migrație semnificativă a tinerilor bine educați către țări din Occident, cunoscută sub numele de «exodul creierelor», ceea ce diminuează semnificativ capacitatea de inovare a economiei. În sistemul universitar, există un decalaj între ceea ce învață studenții și nevoile reale ale pieței muncii, iar învățământul profesional este subdezvoltat. Deși există câteva domenii de excelență, cum ar fi IT-ul, multe alte sectoare suferă din cauza lipsei de forță de muncă calificată.
România trebuie să aloce mai multe resurse pentru educație și formare profesională, inclusiv prin atragerea fondurilor europene. Primul pas ar putea fi modernizarea sistemului de învățământ, renunțarea la modelul „magister dixit” și la obligarea copiilor de a reda la virgulă texte și chiar matematică. Stimularea gândirii critice, a gândirii creative poate ajuta mai mult viitorii adulți decât o iluzorie creștere a capacității de memorare. Ar trebui să investească în modernizarea infrastructurii școlare, mai ales în zonele rurale, pentru a reduce inegalitățile în accesul la educație, odată cu soluții inteligente de acces pentru acei copii la profesori ce pot oferi învățământ de calitate. De asemenea, programele de educație trebuie adaptate la cerințele societății moderne și ale pieței muncii actuale, prin introducerea unor cursuri practice și colaborarea strânsă cu sectorul privat. Sprijinirea învățământului dual și a programelor de recalificare ar putea ajuta la rezolvarea deficitului de forță de muncă ceva mai calificată. Totodată, ar fi utilă existența unor politici care să încurajeze tinerii să rămână în țară, inclusiv prin oferirea unor oportunități de carieră și salarii competitive și, nu în ultimul rând, prin exemple în care meritocrația învinge carnetul de partid.
6. Comerț internațional și integrare în lanțurile de aprovizionare globale
Germania și Polonia au reușit să se integreze eficient în lanțurile globale de aprovizionare, devenind huburi industriale și logistice importante în Europa. Germania este recunoscută pentru exporturile sale industriale, în special în domenii precum mașini și echipamente, și colaborează strâns cu partenerii din întreaga lume. Polonia, pe de altă parte, a devenit un important nod logistic și de producție datorită poziției sale geografice și investițiilor în infrastructură. Ambele țări au strategii clare de promovare a comerțului internațional și au reușit să atragă investiții străine directe (ISD) masive care sprijină dezvoltarea economică. Accesul liber la piețele UE și integrarea în lanțurile de aprovizionare globale le oferă o poziție economică puternică și o creștere constantă a PIB-ului. În afară de Polonia, care s-a detașat la acest capitol, alte țări din fostul bloc socialist fac eforturi de integrare: Cehia este recunoscută pentru exporturile sale de mașini și echipamente industriale, beneficiind de o infrastructură dezvoltată și parteneriate puternice cu economiile mari din Europa; Ungaria a reușit integrarea în lanțurile globale și este vizibilă mai ales în sectorul auto și al echipamentelor electronice, exporturile fiind o componentă majoră a economiei sale; Slovacia este unul dintre cei mai mari producători de automobile pe cap de locuitor din lume, datorită investițiilor străine în sectorul auto și conectării sale la lanțurile de aprovizionare internaționale; Slovenia are un sector de export bine dezvoltat, fiind implicată în lanțurile globale de aprovizionare pentru produse chimice, farmaceutice și echipamente industriale.
România are potențialul de a deveni un jucător important în lanțurile globale de aprovizionare, datorită poziției sale geografice, însă dezvoltarea comerțului internațional este limitată de problemele structurale. România exportă în principal produse cu valoare adăugată redusă, cum ar fi materii prime și produse agricole, ceea ce limitează beneficiile economice. Infrastructura deficitară, în special cea rutieră și feroviară, îngreunează dezvoltarea legăturilor comerciale eficiente. Deși portul Constanța are un potențial uriaș, el nu este suficient de bine conectat la rețelele europene de transport și logistică, ceea ce îl face subutilizat (dacă este ignorat comerțul datorat Ucrainei). România a reușit să atragă investiții străine directe, dar acestea sunt în mare parte concentrate în sectoare cu valoare adăugată mică, cum ar fi asamblarea de componente auto. În plus, instabilitatea politică și fiscală, precum și modul de raportare a decidenților locali la nevoile investitorilor afectează capacitatea țării de a atrage și păstra investitori străini relevanți pe termen lung.
România ar trebui să investească masiv în infrastructura rutieră, feroviară și portuară, pentru a îmbunătăți conexiunile comerciale și logistice cu piețele europene și globale. De asemenea, ar fi util să se dezvolte politici care să sprijine producția de bunuri cu valoare adăugată mare și să promoveze exporturile acestor produse. O strategie națională de promovare a comerțului internațional și un sistem de intelligence economic funcțional, ar putea ajuta companiile românești să intre pe noi piețe. România ar trebui, de asemenea, să îmbunătățească sprijinul pentru investițiile străine directe, oferind stimulente pentru companiile care doresc să investească în sectoare de înaltă tehnologie și inovative. În plus, promovarea colaborării dintre companiile locale și corporațiile multinaționale ar ajuta la integrarea României în lanțurile globale de aprovizionare.
7. Guvernanța corporativă și managementul eficient al companiilor de stat
Guvernanța corporativă și managementul eficient al companiilor de stat traduseîntr-un management transparent și profesionist, care îmbunătățește performanțele companiilor de stat, asigurând competitivitate și sustenabilitate pe termen lung. Țări precum Suedia, Germania, Danemarca și Polonia sunt exemple pozitive de guvernanță corporativă în întreprinderile publice. Aceste țări pun accent pe criterii clare de selecție a conducerii și pe stabilirea unor indicatori de performanță riguroși, însoțiți de o monitorizare transparentă a activității. Managementul acestor companii este depolitizat, orientat către rezultate economice și responsabilizat pentru performanțele atinse. În aceste state, companiile publice contribuie semnificativ la economia națională și nu sunt văzute ca povară pentru bugetul public.
În România, aplicarea OUG 109/2011, privind guvernanța corporativă a companiilor de stat, a fost întâmpinată cu dificultăți, în principal din cauza numirilor politizate în funcțiile de conducere. Politizarea excesivă a managementului reduce drastic eficiența companiilor publice, care devin adesea simple extensii ale intereselor politice sau particulare. Exemple recente relevate de Comisia Europeană, cum ar fi cele din coordonarea AMPIP, arată cum numirile netransparente și lipsa de competență managerială afectează grav activitatea acestor întreprinderi. Deși OUG 109/2011 a fost creată pentru a introduce criterii profesionale și evaluări de performanță pentru conducerea companiilor de stat, în practică aceste principii sunt adesea ignorate. Mediul corporativ al companiilor de stat continuă să fie dominat de un management funcționăresc, unde accentul cade pe conformarea la proceduri birocratice și nu pe eficiență economică. În multe cazuri, companiile de stat nu sunt conduse ca entități comerciale, ci ca instituții publice, ceea ce reduce capacitatea de inovare și dezvoltare pe termen lung.
Pentru a îmbunătăți guvernanța corporativă și performanța companiilor de stat, România trebuie să depolitizeze complet managementul acestor întreprinderi, aplicând în mod strict criteriile de competență profesională. O reformă profundă a procesului de selecție a conducerii este necesară, cu accent pe evaluarea performanțelor și responsabilizarea echipelor de management. Totodată, independența în funcționare a acestor companii este vitală. Digitalizarea și simplificarea proceselor administrative ar putea contribui la reducerea birocrației și la o mai bună monitorizare a performanței companiilor. România ar trebui să se inspire din modelele de succes din Europa, adoptând practici de transparență și evaluare continuă a rezultatelor. O guvernanță corporativă eficientă ar transforma companiile de stat din entități ineficiente în motoare de creștere economică, capabile să contribuie activ la dezvoltarea economiei naționale.
8. Dezvoltarea sectorului privat și sprijinirea antreprenoriatului
Dezvoltarea sectorului privat și sprijinirea antreprenoriatului sunt activități esențiale pentru o economie dinamică și inovatoare. Țări precum Estonia, Polonia, Cehia și Slovenia oferă medii favorabile pentru antreprenoriat, cu reglementări simple, acces facil la finanțare și un sprijin constant din partea statului pentru startup-uri și IMM-uri. În Estonia, de exemplu, digitalizarea masivă a serviciilor guvernamentale a redus barierele pentru înființarea și dezvoltarea companiilor. Polonia și Cehia au dezvoltat strategii naționale care sprijină antreprenoriatul prin intermediul incubatoarelor, fondurilor de investiții și a unor sisteme fiscale favorabile. Aceste țări au înțeles importanța sprijinirii IMM-urilor și startup-urilor pentru diversificarea economiei și crearea de locuri de muncă.
În România, mediul antreprenorial este încă afectat de birocrație excesivă, instabilitate fiscală și acces limitat la finanțare pentru companiile mici și mijlocii. Deși există inițiative guvernamentale pentru sprijinirea antreprenoriatului, acestea sunt fragmentate și nu ajung adesea la antreprenorii din zonele rurale sau la cei care nu au acces la rețele de finanțare. Accesul la capital rămâne o provocare majoră, în special pentru startup-uri și IMM-uri, deoarece băncile sunt reticente în a oferi credite fără garanții solide. Fondurile europene, deși disponibile, sunt dificil de accesat din cauza birocrației și a complexității procedurilor. România nu are o strategie coerentă pentru dezvoltarea antreprenoriatului și nu reușește să sprijine suficient inovarea în sectorul privat. În plus, infrastructura digitală pentru sprijinirea antreprenoriatului în afara marilor orașe este slab dezvoltată, iar reglementările fiscale sunt deseori imprevizibile, ceea ce descurajează investițiile pe termen lung.
România ar trebui să adopte o strategie națională coerentă de sprijin pentru antreprenoriat, care să includă simplificarea legislației și reducerea birocrației pentru companiile mici și mijlocii. O soluție ar fi digitalizarea completă a serviciilor guvernamentale pentru mediul de afaceri, urmând modelul Estoniei, pentru a facilita înființarea și gestionarea companiilor. De asemenea, România ar putea îmbunătăți accesul la finanțare prin crearea unor fonduri de garantare a creditelor pentru IMM-uri și prin sprijinirea parteneriatelor public-private. Fondurile europene ar trebui să fie mai accesibile pentru antreprenori, prin simplificarea procedurilor de aplicare și îmbunătățirea asistenței tehnice pentru beneficiari. Educația antreprenorială ar trebui să fie integrată în sistemul de învățământ pentru a încuraja tinerii să își deschidă afaceri proprii. România ar putea, de asemenea, să creeze incubatoare și acceleratoare de afaceri în toate regiunile, sprijinind dezvoltarea startup-urilor inovatoare și oferindu-le acces la resurse și expertiză. În final, crearea unui cadru fiscal predictibil, cu reduceri de taxe pentru afacerile mici, ar putea stimula în mod semnificativ creșterea sectorului privat.
România se află într-o poziție în care tranziția de la mediocritate la performanță trebuie să devină o prioritate națională. Dezvoltarea infrastructurii, îmbunătățirea guvernării și sprijinirea antreprenoriatului nu mai pot fi amânate dacă se dorește o economie robustă, rezilientă și competitivă. Situația actuală, marcată de ineficiență și decalaje majore față de țările din regiune, nu mai poate fi tolerată într-o Uniune Europeană care avansează rapid. Pe măsură ce alte state foste comuniste fac pași decisivi spre modernizare, România trebuie să își regândească strategiile pentru a evita prăpastia dintre performanțele economice dorite și realitatea curentă.
Politicile fiscale instabile, accesul limitat la capital și o forță de muncă insuficient calificată reprezintă bariere care împiedică progresul economic. România are resursele necesare pentru a ieși din această mediocritate, cu condiția ca fondurile europene să fie folosite eficient și investițiile să fie direcționate către sectoare strategice. Performanța economică poate fi atinsă doar prin reforme structurale profunde și angajamente pe termen lung. De asemenea, trebuie să existe o colaborare mai strânsă între guvern, sectorul privat și mediul academic pentru a stimula inovația și dezvoltarea tehnologică.
România are nevoie urgentă de un model economic coerent, care să ofere direcție clară și stabilitate pe termen lung. În absența unui astfel de model, economia rămâne vulnerabilă la schimbările politice frecvente și la lipsa de continuitate a politicilor economice. Un model economic bine structurat ar permite concentrarea resurselor și investițiilor în sectoare strategice, precum infrastructura, educația și inovația. Coerența în politicile fiscale, sociale și economice este esențială pentru atragerea investitorilor și pentru dezvoltarea unui sector privat puternic. Un plan clar ar ajuta la evitarea măsurilor reactive și a politicilor de criză, oferind în schimb o viziune pe termen lung pentru creștere economică sustenabilă. România nu își mai poate permite să oscileze între măsuri temporare și soluții incomplete. Este timpul pentru o strategie economică solidă, capabilă să asigure dezvoltare durabilă și echitate socială. Un model economic coerent va stimula încrederea în economie și va oferi stabilitate pentru toți actorii implicați, de la cetățeni la mediul de afaceri.
România trebuie să își depășească tendințele de stagnare și să își definească clar obiectivele pentru a atinge nivelul de performanță așteptat de cetățenii săi. Transformarea economică necesită voință politică, disciplină în implementare și un angajament de a depăși starea de mediocritate care a caracterizat prea mult timp deciziile politice și economice. Dezvoltarea economică nu este o chestiune de oportunitate, ci o necesitate pentru viitorul țării, iar performanța poate fi atinsă doar printr-un efort coordonat și susținut. România are potențialul de a se ridica la nivelul țărilor performante din Uniunea Europeană, dar pentru aceasta trebuie să renunțe la practicile actuale și să adopte un model economic potrivit caracteristicilor sale și o strategie clară și orientată spre dezvoltare.
