Este România discriminată de agențiile de rating?

Date:

Ratingurile de țară ale României nu au excelat niciodată. Nici în termeni absoluți, nici în termeni relativi în comparație cu alte țări din regiune. În aceste condiții, au fost destule voci care în diferite momente au întrebat dacă nu cumva România este discriminată de către agențiile de rating. O temă care văd că este reluată astăzi. (http://www.zf.ro/profesii/reevaluarea-romaniei-curaj-standard-poor-s-fitch-si-moody-s-17391036)
Să amintim faptul că, în prezent, ratingul României pentru datoria în valută pe termen lung este BBB minus atât de la Standard & Poor’s, cât şi de la Fitch, în timp ce ratingul agenției Moody’s este Baa3. O primă constatare aici: pentru toate cele trei agenții de rating cu notorietate maximă în lume, România este la limita inferioară a „investment grade”, adică a categoriei recomandate pentru investiții. În această categorie România se află alături de Ungaria şi, în evaluarea S&P, alături şi de Bulgaria.
Dar este România discriminată de toate trei agențiile la unison prin plasarea ei pe cea mai de jos poziție investment grade? Ar merita ea să fie urcată pe scara ratingurilor, astfel încât să ajungă alături de Polonia, doar două trepte mai sus conform S&P?
Făcând prin absurd abstracție de cei zece ani de dezvoltare care separă România de Polonia, diferență nerecuperată în niciun moment din ultimele două decenii, România tot ar înregistra în ochii agențiilor de rating un handicap semnificativ în raport cu o țară precum Polonia. Şi acesta nu este legat de gazele lacrimogene folosite recent în Piața Victoriei, așa cum sugera recent un articol din ZF. (http://www.zf.ro/opinii/analistii-externi-agentiile-rating-pietele-iubesc-deloc-guvernarea-psd-crestere-economica-romaniei-taxata-ar-urma-criza-gazele-piata-victoriei-puternice-datele-economice-17445996)


Așa cum spun în articolul „O veste bună pentru politicienii iliberali”, standardele democratice nu intră în criteriile agențiilor de rating. Mult mai importante sunt stabilitatea şi predictibilitatea economică. Ceea ce mă duce la unghiul de abordare pe care vreau să vi-l propun pentru a înțelege circumspecția agențiilor de rating în ce privește România.
Tabelul de mai jos arată istoricul rating-urilor României, Ungariei şi Poloniei din ultimii douăzeci de ani așa cum au fost evaluate de Standard & Poor’s.

46-55 Macro-2
Dacă veți număra, veți constata că ratingul României a fost modificat în ultimii douăzeci de ani de 9 ori, al Ungariei de 11 ori, pe când al Poloniei de doar 6 ori. Aceasta este, iată, o primă măsură a constanței şi predictibilității politicilor economice. Lucrurile devin şi mai nuanțate dacă numărăm de câte ori a trecut fiecare țară granița dintre investment grade şi non-investment grade. România a traversat de două ori perioade când nu era recomandată investițiilor, Ungaria o dată, iar Polonia niciodată. Această statistică reflectă în mare parte politicile economice de tip „stop and go” ale României şi inconsecvența deciziilor economice, care a necesitat ajustări repetate ale ratingurilor din partea agențiilor specializate. Cele mai mari rate de creștere din Europa sunt irelevante pentru ele atâta vreme cât știu că nu sunt sustenabile.
Acesta este pasivul cu care România se prezintă astăzi în fața agențiilor de rating, care cunosc foarte bine limitele politicilor economice actuale. Spre deosebire de politicienii romani care promovează cu obstinație poza la moment a economiei, agențiile de rating au profesioniști suficient de sofisticați ca să știe că evoluțiile economice în dinamica lor sunt cele mai importante. Iar evoluțiile prezente nu le dau niciun motiv să fie optimiști în ce privește viitorul.
În aceste condiții, circumspecția lor este explicabilă, iar încadrarea ratingului României la două trepte sub Polonia, alături de Ungaria, devine justificată. Continuu să rămân uimit când văd cu câtă naivitate își imaginează mulți dintre decidenții români că gafele din trecut pot fi șterse cu buretele, astfel încât comunitatea financiară internațională să considere România o țară fără pată. Lucrurile nu stau nicidecum așa şi erorile trecutului vor avea nevoie de cel puțin un deceniu de guvernanță economică excelentă pentru a fi estompate. România până acum nu a livrat așa ceva pentru a aspira la o resetare a imaginii sale.
Până la urmă îndemnul la curaj nu ar trebui adresat agențiilor de rating, ci celor care ar trebui să schimbe politicile economice pentru a deveni mai convingătoare şi mai sustenabile.

 

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Provocările Fiscale în Sectorul Petrolului și Gazelor Naturale din România

de Tănase Stamule decanul Facultății de Administrarea...

Sectorul turistic se așteaptă la un 2024 puternic 

Turismul internațional este așteptat să recupereze în 2024 pe...

HIDROELECTRICA: Barajului Izvorul Muntelui – în perfectă siguranță după seism

În data de 28 martie 2024, în regiunea Moldova,...

Prevenirea fraudei: investiție-cheie pentru succesul businessului

de Denisa Simion (foto), Manager, Consultanță Financiară, Servicii Corporate...