_________________
Autori: Prof. univ. dr. Andrei Dobrescu,
Prof. univ. dr. Irina Rădulescu
Abstract
După performanțele notabile din 2020, comerțul global cu bunuri s-a contractat în ultimele luni ale lui 2021 tendință care va continua probabil și în primul trimestru din 2022. Conform liderului global în asigurările de credit Euler Hermes 75% din contracția în volum a comerțului internațional se datorează mai ales deficiențelor de producție, iar 25% este atribuită blocajelor logistice. Euler Hermes, se așteaptă ca întreruperile din lanțurile internaționale de aprovizionare să se mențină la un nivel ridicat până în semestrul II 2022, datorită revenirii epidemiei de Covid-19 la nivel mondial, politicii intense zero-Covid menținută de China și volatilității cererii și ofertei în perioada Anului Nou Chinezesc. La acestea se adaugă nerezolvarea crizei containerelor, tensiunea de la granița ruso-ucrainiană, perturbarea traficului aerian și măsurile protecționiste. Cu toate acestea atât Euler Hermes cât și aproape toți marii jucători de pe piața mondială consideră că creșterea comerțului global va rămâne solidă în 2022 și 2023, cu câștigători clari pe sector și regional. Și prognozele economice referitoare la exporturile României susțin această tendință.
Cuvinte cheie: export, comerț mondial, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, lanțuri de aprovizionare, investiții, legislație.
***
1. Câteva aprecieri privind perspectivele comerțului mondial
Majoritatea analiștilor prognozează o normalizare a comerțului internațional cu mărfuri începând cu semestrul II din 2022, chiar dacă contracția comerțului mondial continuă și în primul trimestru din 202. Prognozele se bazează pe influența mai multor factori și anume:
– Situația cererii
Latura cererii a comerțului global a fost cu mult peste potențial și ar fi posibil să rămână la un nivel ridicat în 2022, trecând treptat printr-o normalizare autoreglată. Această evoluție se explică în primul rând prin stimulentele fiscale ca reacție la Covid-19, care au susținut cererea mai degrabă decât oferta, în special în economiile avansate în care guvernele au implementat sprijin fiscal și monetar echivalent cu aproximativ 25% din PIB. În timp ce acest sprijin este eliminat treptat, politicile fiscale vor rămâne totuși foarte acomodative în SUA, zona euro și China. În plus, economiile gospodăriilor vor continua să susțină cererea de consum până în 2023. Reorientarea cererii gospodăriilor către bunuri (durabile) mai degrabă decât către servicii, în condițiile persistenței blocajelor, se va face într-un ritm lent, chiar și într-un scenariu descendent al focarelor reînnoite de Covid-19.
– Situația stocurilor și a investițiilor
Stocurile au atins nivelurile de dinainte de criză. După reducerea stocurilor la apogeul crizei Covid-19 la începutul anului 2020, producătorii au fost nevoiți să se reaprovizioneze rapid pentru a face față creșterii fără precedent a cererii în economiile avansate (+22% de la minim la vârf). Lipsa de input a fost deosebit de mare în Europa în 2021 și, într-o măsură mai mică, în America de Nord. Toate datele arată că urgența de reaprovizionare a atins în mod clar vârful în ultimele luni din 2021, iar nivelul stocurilor este deja peste mediile pe termen lung anterioare crizei în majoritatea sectoarelor. În special sectoarele electronice, computere, telecomunicații și produse de uz casnic și-au putut crește semnificativ stocurile, în ciuda penuriei de semiconductori. Sectorul auto a reușit, de asemenea, să adune stocuri, deși cu mai puțin succes din cauza dificultăților mai mari de acces la semiconductori și de acumulare a bunurilor produse. În ce privește investițiile, companiile europene par comparativ cu cele din SUA, mai puțin avansate, cu investiții sub nivelurile normale și se bazează mai curând pe rate de utilizare a capacității de producție peste cele normale pentru a răspunde cererii mai mari. Majoritatea sondajelor arată însă că cele mai multe companii au amânat deciziile de investiții în 2021 din cauza blocajelor din lanțul de aprovizionare și a penuriei de inputuri.
– Congestiile de transport maritim
Congestiile de transport maritim ar trebui să fie mai puțin acute, pe măsură ce capacitatea de transport crește: comenzile globale pentru nave portcontainere noi au atins niveluri record în ultimele luni, reprezentând 6,4% din flota existentă. În ce privește infrastructura portuară SUA vor cheltui 17 miliarde USD pentru modernizarea porturilor sale. Pe termen scurt, se așteaptă ca costurile de transport să scadă treptat începând din trimestrul IV din 2021, în conformitate cu piețele futures pentru transport maritim, după ce au atins un vârf în septembrie 2021 la niveluri de șase până la șapte ori mai mari decât înainte de criza Covid-19. Totuși, aceste costuri vor rămâne la niveluri ridicate în 2022. Noile comenzi de capacitate de transport în creștere rapidă vor deveni operaționale spre sfârșitul anului 2022, ceea ce ar trebui să ușureze în mod semnificativ blocajele de transport (se estimează că aproximativ 4% din volumul comerțului global este blocat în prezent din cauza constrângerilor de transport). Un alt factor care ar putea ajuta la deblocarea blocajelor de transport maritim este capacitatea portuară. De altfel, adăugarea de nave fără a crește infrastructura pentru a le încărca și descărca ar duce în continuare la congestionări. În ultimul deceniu, atât SUA, cât și Europa au rămas în urmă în ceea ce privește calitatea infrastructurii portuare, care a ratat constant marca „bine dezvoltată și eficientă conform standardelor internaționale” atribuită de Banca Mondială. Europa încă nu are planuri de investiții în infrastructură pe scară largă, menținându-și vulnerabilitatea la șocurile din lanțul de aprovizionare, având în vedere dependența sa de inputurile din străinătate, în special din Asia. „În ce privește dependența de imprumuturi intermediare din străinătate UE este mai expusă riscului în comparație cu SUA din cauza lipsei de investiții în capacități de operare și transport maritim. Spre exemplu, în cazul unei reduceri ipotetice cu 10% a exporturilor chineze în UE de bunuri intermediare (folosite ca materie primă pentru producerea altor bunuri sau materiale ce trebuie prelucrate. pentru producție) sectoarele cel mai puternic afectate din industria europeană vor fi producția de metale (metale de bază și produse fabricate din metal) și sectorul auto (autovehicule, remorci, semiremorci și echipamente de transport). Fără creșteri ale capacității de operare și fără investiții în infrastructura portuară, normalizarea blocajelor de aprovizionare în UE ar putea fi amânată după 2022, deoarece cererea rămâne peste potențial”, explică Ano Kuhanathan, Senior Sector Advisor la Euler Hermes.
– Dintre ceilalți factori care vor contribui la normalizarea comerțului mondial, după primul semestru al anului 2022, pot fi menționați: rezolvarea crizei containerelor, reducerea tensiunilor de la granița Rusiei cu Ucraina, înlăturarea treptată a barierelor protecționiste prin intervenția OCDE (instituție în care va intra în curând și România), ca și măsurile pentru stimularea exporturilor pe care le vor lua multe țări.
„Din toate aceste motive, estimăm că creșterea comerțului internațional va ajunge la +5,4% în 2022 și +4% în 2023 (după +8,3% în 2021), apoi va reveni treptat la nivelul normal anterior crizei. Totuși, această creștere susținută riscă să vină cu prețul dezechilibrelor globale tot mai mari, tendință aplicabilă și balanței comerciale a României. Statele Unite, de exemplu, ar urma să înregistreze un deficit comercial record în 2022-2023 (-1.300 miliarde USD), spre deosebire de China, care va vedea excedentul comercial atingând o medie de +760 miliarde USD. În același timp, zona euro ar putea înregistra un excedent comercial peste media din ultimii ani, de ordinul a +330 de miliarde USD”, explică Françoise Huang, economist responsabil pentru Asia-Pacific la Euler Hermes. Potrivit aceleiași Euler Hermes, energia, electronica, o mare parte din utilaje și echipamente sunt sectoarele care vor beneficia cel mai mult de pe urma creșterii comerțului mondial în următorii doi ani . Totuși, sectorul auto va fi cel care se va descurca bine în 2023 datorită numărului mare de lucrări restante și investițiilor mai mici din 2021. La nivel regional, Asia-Pacific va continua să înregistreze cele mai mari câștiguri de export în anii următori, cu peste + 3.000 de miliarde EUR cumulat în perioada 2021-2023.
– Tendința de creștere a prețului materiilor prime s-ar putea să fie de durată datorită cererii ridicate pentru reconstituirea stocurilor și a unui deceniu de neglijare a investițiilor în infrastructuri, ca și a calității lor de mijloc de acoperire a inflației. În ce privește inflația, aceasta nu va putea influența decât în mică măsură evoluția creșterii exporturilor. Conform opiniei președintei Băncii Centrale Europene (BCE), Christine Lagarde, creșterea inflației în statele membre ale UE va dura mai mult decât se prevedea, dar va fi temporară înregistrându-se o scădere de la mijlocul anului 2022. Desigur creșterea prețurilor la energie ar putea reduce puterea de cumpărare în perioada următoare, încetinind ritmul redresării și ducând la scăderea substanțială a profiturilor exportatorilor, dar influențând în mai mică măsură creșterea exporturilor care va depinde mai mult de evoluția cererii, ca și de competitivitaea ofertanților. În ce privește România BNR prognozează o înrăutățire suplimentară a perspectivei inflației pentru prima parte a lui 2022 Ulterior însă, inflația va cunoaște o ajustare descrescătoare relativ alertă, revenind în trimestrul III 2023 în interiorul intervalului țintei de 2% -3%, pe fondul unor ample efecte de bază, precum și în condițiile creșterii probabil mult mai lente a excedentului de cerere agregată. Conform opiniei unor analiști creșterea inflației poate fi considerată un element pozitiv întrucât reduce ponderea datoriei și oferă statelor membre UE o marjă de manevră, cel puțin pe termen scurt.
Există însă și alte obstacole. Ca urmare a perturbărilor actuale din lanțurile de aprovizionare din întreaga lume există riscuri de relocalizare sau nearshoring (proces de transfer a unor segmente de business altor companii). De asemenea, se estimează că protecționismul care a atins un maxim istoric în 2021, deși în scădere, va rămâne totuși la un nivel ridicat și în 2022, în principal sub forma unor bariere comerciale netarifare (cote de import și export, subvenționarea producției naționale, politici industriale etc.). Într-un studiu recent sunt evidențiate și repercusiunile negative ale blocării avioanelor, asupra comerțului. Potrivit acestui studiu 27% din comerțul mondial cu bunuri intermediare generice și 40% din comerțul mondial cu bunuri intermediare specifice tranzitează pe calea aerului. Prin urmare, efectele transportului aerian sunt cele mai notabile în centrul lanțurilor valorice. În cazul Chinei aceste dificultăți se vor traduce în eforturile guvernului de a reduce presiunile legate de logistica internațională și problemele lanțului de aprovizionare. Rămâne de văzut care dintre ele. Și Beijingul va trebui să se ocupe de partenerii săi comerciali care au aceleași preocupări.
2. Perspectivele exportului firmelor din România
În analiza perspectivelor exportului firmelor din România trebuie plecat de la observația că datorită orientării aparatului său de export, mai mult către industrie decât către servicii, România nu este protejată de perturbările actuale ale lanțurilor de aprovizionare la scară globală. Ca urmare, prognozele făcute asupra creșterii exporturilor au un grad ridicat de relativitate. Economia românească va creşte în următorii doi ani cu procente de 4,6% în 2022 şi 5,3% în 2023, urmând ca avansul să încetinească în 2024 când este prevăzută o majorare a PIB de 5%, estimează Ministerul Finanţelor Publice (MFP) în „Strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2022-2024”. Exporturile şi importurile de bunuri şi servicii vor înregistra ritmuri de creştere, în termeni reali, cu o medie anuală de 5,7%, respectiv 7,1%, exportul net* negativ având efect nefavorabil asupra creşterii economice, dar acest efect va diminua treptat, se menţionează în strategie. Creşterea mai accentuată a importurilor de bunuri se datorează unei majorări mai accelerate a achiziţiilor de bunuri intermediare, în corelare cu evoluţia aşteptată a producţiei industriale şi accelerarea activităţii de construcţii.
În primele 11 luni ale anului trecut, ponderi importante în structura exporturilor şi importurilor au fost deţinute de două grupe de produse: maşini şi echipamente de transport (45,2% la export şi 35,3% la import) şi alte produse manufacturate (30,6% la export şi 30,0% la import).
Valoarea schimburilor intra-UE27 de bunuri în perioada 1 ianuarie – 30 noiembrie 2021 a fost de 49,638 miliarde euro la expedieri şi de 65,013 miliarde euro la introduceri, reprezentând 72,8% din total exporturi şi 72,6% din total importuri.
Valoarea schimburilor extra-UE27 de bunuri în aceeaşi perioadă a fost de 18,527 miliarde euro la exporturi şi de 24,522 miliarde euro la importuri, reprezentând 27,2% din total exporturi şi 27,4% din total importuri. Deficitul balanţei comerciale (FOB/CIF) a României s-a ridicat la 21,369 miliarde euro, în primele 11 luni ale anului 2021, în creştere cu 4,929 miliarde euro faţă de acelaşi interval din 2020, relevă datele Institutului Naţional de Statistică (INS). În ceea ce privește cursul de schimb, nu vor fi înregistrate creșteri semnificative, după opinia unor analiști, întrucât Banca Națională practică o flotare controlată. Astfel, este de așteptat ca în primele luni ale anului 2022, cursul să treacă de 5 lei pentru un euro, urmând a rămâne sub 5,05 lei/euro până la final de 2022. Această evoluție nu va veni în sprijinul exporturilor, dar va oferi exportatorilor o siguranță în ce privește costurile pentru ofertele cu termene de livrare până la un an.
3. Factori de creștere a exporturilor
Conform unui raport al Comisiei Europene (CE) din 2020 riscurile la adresa creșterii exporturilor României se referă atât la costuri, cât și la factori de altă natură. Astfel, CE consideră creșterea salariilor ca un factor de risc pentru evoluția exporturilor. Creșterea costurilor cu forța de muncă s-a mai atenuat, spune CE, dar rămâne printre cele mai ridicate din UE. Creșterile salariale continuă să fie mai mari decât creșterile efective ale productivității, inclusiv în sectoarele integrate în lanțurile valorice globale și deschise schimburilor comerciale internaționale. Acestă abordare a CE nu ni se pare sustenabilă. Este adevărat că au avut loc creșteri salariale, dar totuși nivelul salariilor din România rămâne printre cele mai scăzute din UE, influențând în foarte mică măsură competitivitatea prețurilor de export. Pe de altă parte, în analizele pe care le face, CE ia în considerare scumpirile generalizate care afectează grav puterea de cumpărare determinând creșteri salariale, numai în cazul statelor membre puternic industrializate, dar nu și în cazul statelor emergente ale UE. Dacă se dorește o analiză comparativă a acestei situații în România față de alte state membre ar trebui să se plece de la raportul salarii/prețuri. Probabil CE a considerat că stăm mai bine decât Germania la acest indicator. În ce privește productivitatea, majoritatea livrărilor extra și intracomunitare se fac de către companii multinaționale care nu credem că ar trebui învățate cum e cu productivitatea. Un alt factor considerat de CE ca o piedică în calea creșterii exporturilor este calitatea slabă a infrastructurii. Într-adevăr CE are parțial dreptate deoarece trebuie ținut cont că majoritatea exporturilor (livrări în afara UE) se efectuează pe cale maritimă, iar CE nu se referă la infrastructura portuară. Alte obstacole privind creșterea exporturilor semnalate de CE se referă la: schimbarea bruscă a apetitului global pentru risc în contextul unei normalizări continue a politicii monetare, precum și apariția unor tensiuni comerciale care pot duce la scăderea cererii externe. Totuși acești factori nu depind de România și afectează în egală măsură toate statele membre ale UE. CE avertizează că dacă riscurile menționate se concretizează, ele vor avea un impact negativ asupra investițiilor și a exporturilor.(Raportul de țară din 2020 al Comisiei Europene privind România, Bruxelles, 26.2.2020 SWD 2020, 522 final).
Lăsând la o parte recomandările CE, probabil similare, cu unele excepții, pentru toate statele membre și nemembre ale UE să analizăm în continuare căile reale de creștere a exporturilor firmelor din România. Este adevărat că CE oferă tot sprijinul pentru implementarea reformelor care să eficientizeze economia și implicit exporturile, iar soluțiile propuse sunt deja cunoscute și chiar aplicate în toate statele membre. Astfel, CE propune măsuri pentru atragerea investițiilor străine, îmbunătățirea legislației privind obținerea aprobărilor și efectuarea controalelor, o politică fiscală prietenoasă. În ce privește România cu toate că există o legislație corespuzătoare și declarativ se fac eforturi pentru atragerea investițiilor străine, totuși aceste eforturi sunt de multe ori obstrucționate atât din interior, cât și din exterior. Astfel, realitatea arată că există șanse reduse de a atrage investiții pentru export din SUA sau din statele membre ale UE, iar singurii investitori potențiali sunt cei din unele țări din Asia și Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, atitudinea autorităților față de acești investitori potențiali, creează obstacole nejustificate și nu utilizează aceleași criterii ca și în cazul investitorilor europeni sau americani. Pe de altă parte, nu este sprijinit suficient nici capitalul autohton să investească în România în producția pentru export. Există preocuparea Ministerului Finanțelor Publice pentru finanțarea exportatorilor prin programul IMM Invest prin care statul suportă o parte din credite și dobânzile aferente. Este adevărat că acest program a venit în sprijinul antreprenorilor mici și mijlocii; totuși, puțini dintre aceștia sunt și exportatori, majoritatea exportatorilor fiind intermediari, iar pe de altă parte, nu există nici sprijin suficient din partea factorilor care ar trebui să se implice în susținerea exporturilor (bănci, societăți de asigurare a creditelor de export etc). Spre exemplu, în activitatea de export se folosesc credite furnizor sau cumpărător, obținute prin băncile finanțatoare, care presupun proceduri specifice de acordare și garantare și de care, din păcate, exportatorii noștri nu beneficiază. Agențiile de asigurare a creditelor acordate de exportatorii din țările dezvoltate (cum sunt Euler Hermes, Coface, Eximbank etc), nu sprijină și exportatorii români, chiar dacă au birouri și în România. Nici băncile străine din România nu acceptă aceleași condiții de plată la export ca în țările dezvoltate (acreditive cu clauză roșie sau back to back, scontarea, sau forfetarea cambiilor, factoringul etc). De asemenea, este greu de crezut că antreprenorii români să fie tentați să investească în producția de export, în condițiile unui nivel de profit de maximum 5% pe an, suportând dobânzi de 8% pe an sau chiar mai mari la creditele primite. Până când nu se vor reglementa aceste probleme sunt șanse destul de mici să crească într-un ritm alert atât exporturile, cât și investițiile străine pentru export.
În ce privește legislația Uniunea Europeană a adoptat o serie de măsuri în contextul pandemiei, pentru deblocarea și repornirea comerțului în cadrul pieței unice. Și în privința exporturilor, s-au aplicat unele facilități și simplificări ale legislației în domeniul vamal, precum:
– suspendarea executării unei decizii vamale care implică plata de taxe la import sau la export;
– amânarea invalidării declarației vamale pentru export sau a declarației de reexport;
– prelungirea termenului pentru reexportul mărfurilor în regim de admitere temporară.
De asemenea, UE a flexibilizat legislația care permite asigurarea creditelor la export pe termen scurt, dacă se justifică necesitatea. La rândul lor, o serie de state membre au adoptat măsuri în sprijinul exportatorilor. Astfel:
– Austria – a introdus o linie de credit pentru companiile exportatoare în valoare de 10 % (companii mari) sau 15 % (IMM) din vânzările lor la export, cu o limită de 60 de milioane de Euro pe client.
– Letonia – a pus la dispoziția companiilor garanții de export.
– Cehia – sprijină exportatorii cu mai mult de 250 de angajați afectați de pandemie prin garanții la împrumuturi, printr-un fond în valoare de 147 milioane de euro.
– Marea Britanie – a acordat sprijin exportatorilor britanici care au relații cu China.
– Portugalia – a decis că, în cazul expozițiilor și târgurilor internaționale anulate, cheltuielile de participare suportate de companiile care desfășoară activități de export vor continua să fie eligibile în cadrul sistemelor de stimulare.
– Spania – a creat o linie de garanții de 2 miliarde de euro pentru companiile exportatoare și restructurarea creditelor exploatațiilor agricole afectate de secetă. Pentru faza a doua a crizei, pachetul de sprijin adoptat de guvernul Spaniei cuprinde și o linie de asigurări de stat în valoare tot de două miliarde de Euro destinate companiilor exportatoare.
În 2020 CE a adoptat o strategie specifică în favoarea IMM-urilor, care vizează simplificarea formalităților. administrative și sprijin în încheierea afacerilor în interiorul și în afara pieței unice. Ca măsuri de susținere a competitivității IMM-urilor cu activitate de export, CE propune:
-Dezvoltarea de strategii în favoarea IMM-urilor și a creșterii regionale.
-Îmbunătățirea standardelor de management în IMM-uri.
-Conceperea de mecanisme și instrumente de finanțare pentru dezvoltarea unui ecosistem pentru start-upuri și digitalizarea IMM-urilor.
-Elaborarea unui plan de acțiune pentru susținerea competitivității industriilor creative.
Conform CE formalitățile administrative și procedurile cronofage fac activitățile comerciale costisitoare și nesigure. După părerea CE, îmbunătățirea legislației constă în a defini și evalua politicile și legislația națională într-o manieră transparentă pe baza elementelor probatorii, ca și în a elabora politici ținând cont de punctul de vedere al persoanelor fizice, întreprinderilor și al altor părți implicate. Obiectivul este de a reduce birocrația pentru întreprinderi, în special simplificând legislația în materie de aprobări pentru investiții și aplicând mecanisme de control simplificate și bazate pe combaterea riscurilor. O mai bună evaluare a incidenței noii legislații ar trebui să îmbunătățească climatul de afaceri și să stimuleze investițiile. Este importantă revigorarea activității economice în toate sectoarele, cu precădere pentru IMM-uri, pentru a garanta o redresare durabilă.
Companiile multinaționale din România au fost și ele serios afectate de pandemie, atât la nivelul producției, cât și la nivelul comercializării și exportului produselor proprii. Multe dintre acestea, pentru a nu închide activitatea, s-au reorientat către alte piețe sau către alte activități unde ofertele lor erau competitive. Deși piața din România se confruntă cu un lanț de falimente o bună parte dintre antreprenorii români declară că întrevăd oportunități și consideră că pandemia este un moment bun pentru a cuceri alte piețe străine, în contextul în care Uniunea Europeană începe să susțină scurtarea lanțurilor de producție, iar mulți parteneri doresc să-și diversifice sursele de aprovizionare. Trebuie apreciat optimismul lor.
Ca propuneri concrete de măsuri pentru creșterea exporturilor pot fi menționate:
– Intervenția statului
La ora actuală atât companiile transnaționale, cât și IMM-urile exportatoare au nevoie de sprijinul statului. Acest sprijin trebuie orientat în direcția compensării pierderilor, nefiind suficiente doar amânările la plata obligațiilor financiare. În orice caz trebuie să se renunțe la măsuri greu de înțeles folosite până acum de autorități. Aici poate fi dată ca exemplu negativ blocarea în anii trecuți a producției și exportului de îngrășăminte când pe piața internațională cererea era în creștere. Astfel, un antreprenor român, în loc să fie apreciat pentru faptul că a reușit efectuarea exportului pe piețe greu accesibile, chiar dacă acest lucru s-a realizat prin înțelegeri privind aprovizionarea la costuri preferențiale, s-a ales cu o măsura punitivă din partea autorităților, care a dus și la închiderea fabricii. Un alt caz este cel al producătorului și exportatorului de aluminiu Alro Slatina, unde neintervenția statului care controlează producția de energie, vitală pentru Alro, duce la sistarea producției urmată de concedieri masive și neonorarea contractelor de export. În aceste condiții este lesne de înțeles reținerea altor producători pentru export, cum este, de exemplu Azomureș de a proceda la înțelegeri cu furnizorii de gaz metan pentru prețuri preferențiale. Alte firme concurente, inclusiv din UE, practică astfel de politici agreate și chiar sprijinite de autorități. În cazul României cea mai la îndemână soluție o constituie plafonarea temporară a prețurilor la gaz metan și energie electrică la nivelul anului 2020 și planificarea unor creșteri de preț eșalonate pentru perioada 2022-2024 doar în cazul în care pe piața internațională prețurile acestor utilități nu își revin la nivele rezonabile. Edificator în privința intervenției statului este cazul despăgubirilor acordate de guvern exportatorilor de soia din SUA. Există, desigur și alte soluții pentru sprijinirea firmelor care produc pentru export și anume: accesul la credite cu dobândă modică rambursabile pe termen lung, sau acceptarea unor acorduri preferențiale între aceste firme și producătorii de gaz și energie. Aplicarea unor astfel de soluții este însă problematică în condițiile legislației actuale. Prin comparație, în era comunistă când legislația interzicea reducerea prețurilor la export s-au găsit soluții pentru realizarea exporturilor. Cu atât mai mult pot fi găsite soluții în prezent.
– Controale simplificate, adaptate situației actuale
În ce privește efectuarea controalelor, cei care solicită restituirea TVA sunt supuși în prealabil, în majoritatea cazurilor, unui control de fond din partea autorității fiscale, ceea ce blochează de multe ori activitatea exportatorilor respectivi, mai ales că sunt urmate de sancțiuni mai mult sau mai puțin justificate. S-ar recomanda efectuarea controalelor după restituirea TVA, cum, de altfel este prevăzut și în legislație. Un rol important revine și Consiliului Concurenței care ar trebui să aplice criterii diferențiate de apreciere în cazul procedurilor antidumping, măcar până la terminarea efectelor pandemiei și a revenirii la niveluri normale a prețurilor energiei și gazului metan. Evaluarea prețurilor pentru produsele exportate ar trebui, de exemplu, să plece de la costurile compensate ale mărfurilor românești similare cu cele ale mărfurilor concurente la care pierderile înregistrate sunt subvenționate de autorități sub diferite forme.
– Sprijin din partea rețelei externe
Deși România are o rețea destul de extinsă de reprezentanți comerciali în străinătate, foarte puțini dintre aceștia oferă informații utile exportatorilor români, în special IMM-urilor. Trebuie să se renunțe la ideea din anii 90 ca reprezentanțele comerciale din străinătate să se ocupe doar de imaginea României, iar rolul promovării exporturilor să revină doar operatorilor economici prin deschiderea de birouri comerciale în țările de interes. Cu siguranță se impune o selecție riguroasă, pe criterii profesionale a celor trimiși la birourile comerciale sau ambasadele României și eficientizarea activității acestora.
– Competențe lărgite acordate de UE
Și UE trebuie să se implice efectiv în evitarea colapsului multor exportatori. Asta înseamnă să accepte competențe lărgite pentru statele membre în sprijinul exportatorilor, cel puțin până la revenirea economiei mondiale. Un rol mai activ în această privință ar trebui să-l aibă europarlamentarii noștri, în general bine pregătiți profesional, care să nu se limiteze doar în a aproba cu entuziasm orice propunere a instituțiilor UE indiferent dacă avantajează sau nu România. Soluția ar fi un efort de armonizare a poziției cu cea a parlamentarilor din alte state membre în sprijinul intereselor naționale.
– Asigurarea forței de muncă pentru producția de export
Un factor important pentru creșterea exporturilor îl constituie și asigurarea forței de muncă pentru producătorii de mărfuri destinate exportului. Din evaluările Ministerului Muncii și Protecției Sociale, oferta de locuri de muncă din partea tuturor angajatorilor se ridică la aproximativ 480.000, iar cererea din partea oamenilor care doresc să se angajeze este de aproximativ 200.000. Pentru a sprijini angajatorii să acopere această lipsă a forței de muncă, Guvernul a majorat pentru 2022 numărul de avize acordate muncitorilor străini la 100.000 de lucrători. Acest lucru nu înseamnă că 100.000 de lucrători vor veni în România, ci că se dă posibilitatea tuturor angajatorilor din țară să apeleze la resursă umană din străinătate, dacă nu găsesc angajați români, astfel încât afacerile lor să nu intre în blocaj. Este o decizie economică firească, pe care au adoptat-o și alte țări, pentru că prioritatea o reprezintă dezvoltarea economică. Desigur că pe piață acționează o serie de firme de mediere, dar s-ar impune și o implicare mai activă a Ministerului Muncii și a ambasadelor României din țările furnizoare de personal calificat. Este necesară o cooperare mai strânsă a acestor instituții cu angajatorii români care să poată primi informațiile necesare în timp util.
În concluzie redresarea economiilor și creșterea exporturilor statelor membre, inclusiv ale României, vor continua, cu toate amenințările de criză din partea unor analiști economici. Blocajele la nivelul ofertei și creșterea prețurilor la energie, alături de perspectiva inflației pot doar încetini ritmul acestei redresări. În același timp, însă, conform aprecierii Băncii Centrale Europene, dacă economia revine mai repede la întregul său potențial, presiunile asupra prețurilor inclusiv a celor de export ar putea să crească, ceea ce ar reprezenta un pas important către revenirea la normalitate.
________________
* Exportul net se referă la diferența dintre valoarea totală a exporturilor unei țări și valoarea totală a importurilor. Exportul net este utilizat pentru a calcula PIB-ul unei țări. Cu alte cuvinte, exporturile nete ale unei țări sunt egale cu suma pe care cetățenii din alte țări o cheltuie pe bunurile / serviciile din țara mamă minus suma pe care cetățenii din țara mamă o cheltuie pe bunuri / servicii produse în alte țări De exemplu, dacă străinii importă bunuri și servicii de 70 de miliarde de euro din România și românii cumpără bunuri și servicii de 60 de miliarde de euro din alte țări, exportul net este pozitiv + 10 miliarde de euro.
Bibliografie
Ana Boata, Françoise Huang, Ano Kuhanathan, Euler Hermes, Global Trade Report – Battling out of supply-chain disruption, www.eulerhermes.com, 09 December 2021.
Ministerul Finanţelor Publice (MFP), Strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2022-2024, www.mfinante.gov.ro
Raportul de țară din 2020 al Comisiei Europene privind România, Bruxelles, 26.2.2020 SWD 2020, 522 final.
