Inegalitatea veniturilor

Date:

de Andrei-Florin Creţu
extras din cartea sa  „Income inequality in Romania:
a comprehensive assessment”

 

Distribuția veniturilor la nivel global este unul dintre cele mai importante și de actualitate subiecte în rândul economiștilor, decidenților de politici macroeconomice, dar și pentru fiecare persoană în parte, fiecare individ fiind afectat într-o măsură mai mică sau mai mare de către acest fenomen. Este cert faptul că statele lumii au o economie mai prosperă în momentul actual decât în urmă cu câteva decenii, însă este aceasta și una mai egală decât în trecut? Studiile empirice neagă acest lucru. În prezent, conform datelor furnizate de către Banca Mondială, cele mai puternice două economii ale lumii, Statele Unite ale Americii și China dețin un PIB cumulat care reprezintă 36% din PIB-ul global. Dacă se lărgește spectrul statelor incluse, primele cinci economii produc mai mult de jumătate din PIB-ul mondial, primele 10 cuantifică 66% din acesta, iar primele 20 de state din punct de vedere economic au un PIB însumat care înglobează 80% din toată producția internă brută globală. Din punct de vedere al celui mai utilizat indicator al bunăstării (i.e., PIB/capita), discrepanțele sunt, de asemenea, evidente. Spre exemplu, micul stat european, Luxemburg, are un produs intern brut per capita de peste 100.000 dolari, în timp ce Somalia raportează doar 131 dolari pe cap de locuitor. Însă diferențele nu se limitează doar la un nivel comparativ între state, dar și în interiorul acestora, la nivelul unităților administrativ-teritoriale.


Un indicator des folosit în studierea inegalității economice este coeficientul Gini. Acesta măsoară cât de mult deviază distribuția veniturilor indivizilor/gospodăriilor din interiorul unui stat față de o distribuție perfectă a veniturilor. Astfel, un indicator Gini mai mic este preferat unei valori superioare. Măsurând indicatorul Gini la nivel regional, s-a observat că Europa înregistrează valoarea minimă (32), în timp ce inegalitatea veniturilor este accentuată în America Centrală, America de Sud, precum și sudul Africii (valori ale Gini de peste 50). Alte măsuri ale inegalității includ: diferențele salariale în funcție de activitatea profesională și de sex, distribuția veniturilor pe cvintile, decile sau percentile, curba Lorenz, raportul 20/20, raportul 10/10, raportul între câștigurile decilelor, raportul Palma, indicele Hoover, indicele Theil etc.

Conform datelor statistice, România înregistra la finalul anului 2015 al doilea cel mai mare coeficient Gini la nivelul UE (37,4), aflându-se la mică distanță de Lituania (37,9) și fiind în creștere față de nivelul înregistrat în 2010 (33,5). Mai mult, curba Lorenz în cazul României este departe de a fi pe aceeași linie ca prima bisectoare, care ar arăta o distribuție perfectă a veniturilor, așa cum se poate vedea în figura de mai jos. Astfel, decila 10, adică cele mai bogate 10% gospodării ale României dețin aproximativ 20% din venitul național, pe când decila 1, adică cele mai sărace 10% gospodării, dețin doar 5% din venitul național. Un alt indicator cu o aplicabilitate practică ridicată este tranziția decilelor. Acesta arată câte procente din populație avansează către o decilă superioară într-o perioadă de un an și câte procente ajung la o decilă inferioară, în aceeași perioadă de timp. Calculând tranziția netă a decilelor ca diferență între cei care avansează o decilă și cei care ajung peste un an să fie încadrați într-o decilă inferioară, se observă, cu o excepție în cazul decilei 2, că toate aceste valori sunt negative în cazul României. Acest lucru înseamnă că mai mulți oameni ajung anual să fie încadrați într-o decilă inferioară, în comparație cu cei are trec la decila următoare. Menținându-se acest trend, distribuția veniturilor va deveni din ce în ce mai inegală, astfel că din ce în ce mai puțini oameni vor ajunge să dețină din ce în ce mai mult din venitul național.

Ceea ce este mai grav este că inegalitatea veniturilor îi afectează cel mai mult pe cei săraci. O statistică îngrijorătoare oferită de către Institutul Național de Statistică arată că aproximativ 25% din rândul populației este parte a ratei sărăciei relative naționale. Rata sărăciei relative este definită ca ponderea persoanelor din gospodăriile care au un venit disponibil pe adult mai mic decât nivelul pragului de sărăcie, definit anual. În România, în anul 2014, nivelul pragului de sărăcie era de 5.823 lei. Coroborând rezultatele, se extrage concluzia că 25% dintre români, adică aproape 5 milioane de persoane, au un venit disponibil anual mai mic decât 5.823 lei, ceea ce înseamnă că 5 milioane de persoane au un venit disponibil zilnic mai mic de 16 lei. Mai mult decât atât, aproximativ 22% din populație este încadrată în rândul ratei deprivării materiale din punct de vedere economic, ceea ce înseamnă că nu își permit una din următoarele: achitarea la timp, fără restanțe, a unor utilități și a altor obligații curente, plata unei vacanțe de o săptămână pe an, departe de casă, consumul de carne, pui, pește (sau alt echivalent de proteină) cel puțin o dată la două zile, asigurarea plății unei încălziri adecvate a locuinței, posibilitatea de a face față, cu resursele proprii, unor cheltuieli neprevăzute, echivalente cu 1/12 din valoarea pragului național de sărăcie.ECONOMISTUL MACRO – Inegalitatea-veniturilor-revista-Economistul (1)-2
În prezent, este cert că România este unul dintre cele mai inegale state din Europa. În următoarele decenii însă, România va fi puternic afectată de schimbările demografice. Va crește considerabil ponderea populației vârstnice în total, iar migrația, rata scăzută a fertilității, sporul natural negativ, precum și alți factori vor conduce statul nostru către 14,5 milioane de locuitori in 2080, conform previziunilor Eurostat. Toate aceste schimbări structurale vor avea un impact negativ asupra inegalității veniturilor, accentuând distribuția inegală a câștigurilor în interiorul României. Tocmai din aceste motive trebuie implementate măsuri cât mai rapid pentru a se limita perpetuarea acestui fenomen care ne afectează pe fiecare dintre noi.


Articolul este extras din lucrarea „Income inequality in Romania: a comprehensive assessment”, autor Andrei-Florin Creţu, care a câştigat premiul Costin Murgescu pentru cercetare în economie în anul 2016. Anul acesta se desfăşoară ediţia a şasea a concursului. Concursul este destinat studenţilor români, masteranzi și doctoranzi, înscriși la o universitate din România sau din străinătate, la diferite specializări (științe economice, sociale, politice sau științe exacte). Înscrierile sunt aşteptate până la data de 10 iulie.
Prin organizarea acestui concurs Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare dorește să ofere o șansă de afirmare tinerilor români care cercetează evoluțiile socio-economice și politice contemporane, indiferent carei școli de gândire aparțin, și să îi promoveze în rândul specialiștilor de valoare.

 

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Universitatea Româno-Americană: parteneriat cu mediul de afaceri și o nouă metodă de admitere

Universitatea Româno-Americană continuă să se distingă prin angajamentul său...