de Adrian Codîrlaşu
Vicepreşedinte CFA România
La începutul lunii septembrie au fost publicate datele de evoluție a PIB în prima jumătate a anului. Astfel, în trimestrul I, față de același trimestru al anului anterior, PIB s-a majorat cu 0,8%. Iar dacă ne uităm la evoluția PIB în primul trimestru, comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior, pe date brute (pentru a elimina sezonalitatea), creșterea este de numai 0,7%.
Mergând apoi la datele cu frecvență ridicată, observăm că singura contribuție notabilă la majorarea PIB a fost consumul cu amănuntul de bunuri, care în primele 7 luni ale anului s-a majorat față de aceeași perioadă a anului anterior cu peste 8%. În cazul serviciilor prestate populației s-a înregistrat o scădere de 1,9%, iar acest indicator este pe un tren de încetinire, în luna iulie a înregistrat o scădere de 4,1% față de aceeași lună a anului anterior. Dacă mergem la tranzacțiile între companii, care dau o idee despre evoluția viitoare a tranzacțiilor retail, acestea au încetinit. Astfel, cifra de afaceri în comerțul de bunuri cu ridicata a scăzut în primele 7 luni ale anului cu 0,7% comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior. Aceeași evoluție negativă, care este într-un trend descendent puternic, s-a înregistrat și în privința serviciilor prestate întreprinderilor. Astfel, în primele șapte luni ale anului activitatea a scăzut cu 1,1% fată de aceeași perioadă a anului anterior, însă, în luna iulie, scăderea a fost de 6,8% față de aceeași lună a anului anterior.
Și sectorul construcțiilor a înregistrat o scădere a activității. În primele șapte luni ale anului scăderea a fost de 2,5% față de aceeași perioadă a anului anterior. Activitatea în construcții s-a situat la un nivel relativ rezonabil datorită investițiilor realizate de către sectorul public. Scăderea s-a situat la acest nivel redus datorită investițiilor sectorului public în infrastructură, care au crescut cu 7%. Pe de altă parte, construcțiile rezidențiale s-au redus cu peste 22%, iar cele nerezidențiale au rămas relativ constante.
Producția industrială în primele șapte luni ale anului a înregistrat o scădere de 1,8% comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior, însă scăderea s-a atenuat și în perioada următoare poate intra într-o evoluție stabilă. În sensul acestei potențiale evoluții se înscrie evoluția comenzilor noi din industrie, care în primele șapte luni ale anului s-au majorat cu 1,2%, iar în luna iulie s-a înregistrat chiar o accelerare (de +7,5%) față de aceeași perioadă a anului anterior. Ca urmare, în perioada următoare, componenta de producție industrială poate avea o contribuție neutră (de la negativă) la evoluția economiei.
Din componenta de servicii prestate companiilor, se remarcă în sens negativ evoluția modestă a componentei de servicii IT componentă de servicii care a avut o pondere importantă la evoluția PIB în ultimii ani. Odată cu declanșarea crizei corona, care a dus la necesitatea de muncă remote și de automatizare a activităților, serviciile IT, până în acest an s-au majorat cu valori exprimate în două cifre în fiecare an. Însă, în acest an, creșterea în primele șapte luni a fost de doar 2,3%, și decelerează în continuare. În iulie cu 11% față de aceeași lună a anului anterior. Sectorul de servicii IT este unul dintre primii candidați la implementarea soluțiilor de inteligență artificială generativă, iar companiile mari din tehnologie au început să folosească din ce în ce mai mult aceste soluții. Și au început să facă și concedieri, unele dintre ele pentru prima oară în istorie. În aceste condiții, cererea de forță de muncă în acest sector decelerează și prin urmare această decelerare se observă și pe piața din Romania. În concluzie, probabil în perioada următoare serviciile IT probabil nu vor mai fi un motor de creștere pentru economia românească.
În același timp, dacă analizăm execuția bugetară, deficitul bugetar în primele șapte luni ale anului a fost de peste 4%. Pe final de an deficitul crește mai rapid, iar proiecțiile atât ale Consiliului Fiscal cât și ale Comisiei Europene merg către un deficit bugetar în acest an de peste 7%, chiar spre 8%. Pentru anul 2025, evoluția deficitului bugetar va depinde de măsurile de consolidare fiscale ce vor fi adoptate. Însă, având în vedere că România este în procedură de deficit excesiv, măsuri de ajustare fiscală vor fi adoptate.
În acest context, în anul următor, riscul fiscal este ridicat. Probabil nivelul taxării în economie va crește, iar, probabil, principala majorare de taxe va fi în domeniul TVA. De asemenea, și taxele pe proprietăți imobiliare ar putea fi majorare precum și taxele pe venituri. Automat, o majorare a fiscalității va avea un impact negativ asupra creșterii economice și va conduce la o anumită reducere a puterii de cumpărare. Fie prin majorarea prețurilor (în cazul majorării taxelor indirecte), fie prin reducerea veniturilor (în cazul majorării taxelor pe venit).
De asemenea, din ultimele date privind balanța de plăți publicate de BNR vedem că deficitul de balanță comerciala pentru bunuri și servicii a crescut cu peste 2,9 miliarde euro (aproape 1% din PIB). Deficitul pe partea de bunuri a crescut cu 1,9 miliarde euro, în timp ce, pentru prima dată în ultimii ani, excedentul pe servicii s-a redus cu peste 1 miliard de euro. Dacă se menține ritmul actual, deficitul de cont curent, alimentat de deficitul comercial, va depăși 7% din PIB.
Practic, din aceste evoluții rezultă că impulsul fiscal, care a condus la un deficit bugetar nesustenabil, care se îndreaptă către un nivel de 8% din PIB, nu a generat decât o supraîncălzire a consumului, însă o creștere economică extrem de redusă – probabil în jur de 1% din PIB. În schimb a generat o majorare substanțială a deficitului comercial, care nu contribuie la creșterea economică.
Practic, la impulsul fiscal, manifestat prin majorarea salariilor în sectorul public, oferta locală nu a răspuns, ci cererea suplimentară s-a echilibrat cu oferta prin importuri. Practic, România s-a împrumutat ca să consume bunuri din import.
La toți acești factori locali, se adaugă încetinirea economiei Uniunii Europene. În ultimele 7 trimestre, economia zonei euro a înregistrat rate de creștere extrem de reduse (cea mai ridicată, de 0,3%, fiind înregistrată în primul trimestru al anului curent). În același ritm evoluează și economia Germaniei, care, în ultimele 4 trimestre a înregistrat de scăderi ale PIB și apoi o stagnare.
Prin urmare, economia Uniunii Europene va înregistra și în următorul an o evoluție modestă, evoluție care se va transpune, în privința evoluției economiei românești, într-un impact negativ, având în vedere că Uniunea Europeană este principalul partener comercial al României.
Astfel, din cauza acestor factori enumerați mai sus, economia românească va crește sub potențial în 2025. Deși scenariul de bază rămâne creșterea economică, riscul de recesiune s-a majorat.
Rata inflației va continua procesul dezinflaționist și, probabil, vom încheia anul cu o rată a inflației în jur de 4,5%. Însă principalul risc asupra ratei inflației îl constituie politica fiscală – și anume, probabilitatea, extrem de ridicată, ca în anul 2025 nivelul de taxare să fie majorat.
n cazul în care se vor majora taxele indirecte (cum este TVA-ul), această majorarea va conduce la un șoc asupra ratei inflației. Astfel, în situația în care, de exemplu, TVA se va majora cu 2 puncte, rata inflației ar putea ajunge, la începutul anului următor, la o valoare în jur de 6%. Însă, ulterior, procesul dezinflaționist va fi reluat, iar rata inflației se va reîntoarce către 4% la finalul anului.
Un factor care a condus la o reducere ușoară de competitivitate a economiei românești este și cursul de schimb. Din 2016, cursul de schimb real efectiv a rămas relativ constant, având un impact neutru asupra competitivității, leul depreciindu-se anual în ritm cu diferențialul de inflație dintre România și zona euro. Însă, odată cu criza energetică, în contextul în care România este importator net de energie, cursul de schimb a fost utilizat ca ancoră antiinflaționistă și a rămas relativ constant comparativ cu euro. Însă, diferențialul de inflație dintre România și zona euro a condus la aprecierea în termeni reali a leului. Astfel, dacă ne uităm la cursul real efectiv dintre România și țările zonei euro (principalul partener comercial al României), aprecierea în termeni reali a leului în ultimii 2 ani (2022 și 2023) a fost în jur de 6,5%. Aceasta valoare de apreciere în termeni reali a leului este însă printre cele mai reduse dintre țările din Europa Centrală și de Est. Probabil că, odată cu reducerea ratei inflației, cursul EUR/RON își va relua mișcarea de urmărire a diferențialului de inflație și astfel va reveni la efectul neutru asupra competitivității externe a României. Însă România prezintă și oportunități, care pot susține creșterea economică în anii următori.
România este atractivă pentru investitorii străini prin prisma taxării reduse a capitalului și a salariilor reduse. Fapt remarcat și de către OCDE în rapoartele sale de analiză a evoluției României. România are una dintre cele mai reduse rate de impozit pe profit din Uniunea Europeană și de asemenea unele dintre cele mai reduse niveluri ale salariilor din Uniunea Europeană. Salariile, deși s-au majorat in termeni reali, cât și mai ales în euro (în contextul stabilității cursului de schimb EUR/RON), rămân unele dintre cele mai reduse din Uniunea Europeană. Însă o atitudine de discriminare față de companiile străine precum și modificări bruște ale fiscalității, pe lângă faptul că reprezintă bariere în procesul de aderare la OCDE, pot face mai prudenți investitorii străini care investesc in România.
O altă oportunitate a României este accesul la fondurile PNRR precum și la fondurile de coeziune acordate de Uniunea Europeană care facilitează investițiile atât în infrastructură (care este absolut necesară pentru orice alt tip de investiții ulterioare), cât și în alte sectoare, cum sunt energia și agricultura. Astfel, până în anul 2027, România poate accesa în jur de 75 de miliarde euro, sau peste 3% din PIB în fiecare an. Aceasta este o oportunitate unică de dezvoltare a economiei românești, oportunitate cu care România nu se va mai întâlni. PNRR este unic și nu va mai fi reluat, iar având în vedere convergența rapidă a României către media Uniunii, precum și faptul că Uniunea se va extinde cu Ucraina, Moldova și probabil țări din Balcani, lucru care va consuma o mare parte din bugetul viitor de coeziune, fondurile alocate României probabil vor scădea substanțial începând cu anul 2028. Pe lângă fondurile alocate care, așa cum menționează și agențiile de rating, contribuie la menținerea ratingului recomandat investițiilor, mai sunt și reformele asumate de România, reforme care, dacă sunt aplicate, vor contribui la dezvoltarea economiei românești.
Adrian Codîrlașu este vicepreședintele CFA Romania, fost președinte al CFA România şi al Asociației Analiștilor Financiari-Bancari din România. De asemenea, Adrian Codirlașu a ocupat poziția de economist senior în cadrul departamentului de cercetare al Băncii Naționale a României pentru aproape 6 ani.
