Modelul de redresare al Chinei

Date:

Keyu Jin
Profesor de economie la London School of Economics

După șocul provocat de COVID-19 în primăvara anului 2020, economia Chinei este pe cale de a se redresa. Ratele negative de creștere în ceea ce privește investițiile, activitățile de producție și consumul și-au inversat cursul și s-au deplasat pe trend pozitiv, iar unii indicatori, cum ar fi exporturile, chiar au depășit așteptările, înregistrând, în al treilea trimestru al anului, o rată de creștere pozitivă de peste 10%.

Modul în care o economie se recuperează după un șoc economic determină cât de robustă va fi redresarea sa. În 2009, planul de stimulare al guvernului chinez de 4 trilioane de yuani (605 miliarde de dolari) în urma crizei financiare globale a alimentat un avânt al creditării, care a umflat sectorul bancar din umbră și a adus nivelurile datoriilor, și așa crescânde, la înălțimi alarmante.

Fără îndoială, reacția generală a Chinei a salvat economia și a menținut rate de creștere impresionante. Dar, pe măsură ce investițiile s-au revărsat în proiecte de infrastructură și locuințe și în bilanțurile marilor întreprinderi de stat, s-au creat chiar mai multe denaturări economice decât înainte de criză. Creșterea globală a productivității ar rămâne diminuată pentru următorul deceniu.

De data aceasta, revenirea Chinei se bazează din nou pe un plan amplu de stimulare, împreună cu măsuri de control al virusului, astfel încât activitatea profesională și celelalte activități economice să poată fi reluate. Dar o mare parte din cheltuielile de până acum a venit din sectorul public mai degrabă, decât din întreprinderile private. Mai mult, cifrele recente arată că revenirea post-COVID a Chinei s-a datorat în mare parte investițiilor în infrastructură și locuințe, în timp ce creșterea consumului a fost lentă și este departe de tendința anterioară crizei.

Chiar dacă oamenii își desfășoară în condiții de siguranță viața normală, sectorul serviciilor nu este nici pe departe recuperat cu adevărat. Dintr-un exces de precauție, oamenii economisesc mai mult și ies mai puțin. Această tendință ar putea fi de rău augur nu numai pentru China, ci și pentru restul lumii, deoarece poate fi un indicator a ceea ce li se poate întâmpla altor economii.

Există, de asemenea, cel puțin alte trei motive de îngrijorare. În primul rând, în timp ce cifrele exporturilor din China au depășit așteptările din acest an, acestea ar putea fi dezamăgitoare în anul următor. În 2020, China a acționat ca un „furnizor de ultimă instanță” la nivel mondial, menținând fabricile deschise în timp ce în altă parte acestea erau închise. Și, pentru că o parte a creșterii actuale a Chinei este datorată exporturilor de bunuri critice legate de pandemie către restul lumii (cum ar fi măștile faciale), statisticile sale comerciale pozitive reflectă nu atât o redresare a cererii globale, cât o comutare a producției către China. Acest proces se va inversa ori de câte ori locațiile de producție globale se redeschid și lanțurile de aprovizionare încep să funcționeze din nou.

O a doua preocupare este că redresarea a declanșat o deteriorare structurală mai largă, după ani de reorientare economică departe de exporturi și investiții și către consum. S-au înregistrat unele progrese în acest sens în ultimii ani, dar balanța se înclină acum spre investiții și comerț, întrucât, în procesul de redresare, oferta atrage cererea.

Recuperarea la nivel macro a Chinei maschează astfel provocările de la nivel micro. Începând cu al treilea trimestru al anului 2020, creșterea veniturilor nu și-a revenit, iar venitul disponibil al gospodăriei s-a redus.
Cererea pentru muncitori migranți a fost afectată în mod deosebit și nu a dat semne de recuperare. Iar rata de participare a forței de muncă a rămas diminuată de la scăderea bruscă de la debutul pandemiei.

Al treilea motiv de îngrijorare este că riscurile financiare sunt inevitabile și de această dată provin din economia reală. Bilanțurile corporative vor arăta substanțial mai rău în timp, în special pentru firmele mici și mijlocii.

În prima jumătate a anului 2020, decalajul dintre împrumuturile corporative și economisire a crescut la valori fără precedent, ajungând la peste 10 trilioane de yuani. Acest lucru ar dura cel puțin unu până la doi ani pentru a se rezolva, chiar și în circumstanțe normale. Dacă fluxurile de numerar rămân scăzute pentru o perioadă prelungită, riscurile de creanțe irecuperabile vor crește, în special în sectoarele transporturilor, turismului și ospitalității. Astfel de datorii vor reprezenta amenințări semnificative pentru instituțiile financiare, deoarece calitatea activelor bancare (și, prin urmare, a portofoliilor de credite) se deteriorează.

Din fericire, deși măsurile de redresare pe termen scurt ale guvernului au încetinit progresul reformelor pe termen mai lung, rata de cheltuieli postpandemie este mai vizată decât data trecută și, prin urmare, este puțin probabil să alimenteze o altă bulă de credit. Printre cele mai notabile caracteristici ale acestui pachet se numără accentul pe investițiile în inovație. În numele construirii unei „noi infrastructuri”, guvernul redirecționează resursele din proiecte tradiționale către centre de date, aplicațiile de inteligență artificială și stațiile de încărcare a vehiculelor electrice, sporind investițiile în producție și servicii de înaltă tehnologie cu aproape 10% pe parcursul anului.

Acest lucru sugerează că ar trebui să ne așteptăm la un angajament continuu pentru deschiderea economiei, în special în domeniul serviciilor financiare. Factorii de decizie politică din China recunosc că sistemul financiar intern trebuie să devină mai competitiv și, pe fondul intensificării tensiunilor geopolitice, să fie mai strâns integrat cu instituțiile și corporațiile occidentale.

În cele din urmă, decizia recentă a Chinei de a renunța la un obiectiv național de creștere este o dezvoltare binevenită. Cu o presiune mai scăzută asupra guvernelor locale de a produce cifre ridicate ale PIB-ului, acestea se pot concentra în schimb pe creșterea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea mijloacelor de trai, consolidarea securității alimentare și a energiei și crearea de oportunități pentru întreprinderile mici și mijlocii.

China este cu un deceniu mai înțeleaptă decât atunci când a întâmpinat prima sa provocare economică majoră din era „reformei și deschiderii” de după 1978. După ce s-a maturizat și a devenit mai răbdătoare, este mai puțin tentată să obțină câștiguri pe termen scurt şi mai curând să investească mai mult în crearea de oportunități pentru cetățenii săi, pe termen lung. Redresarea poate fi lentă, dar va urma o cale mai lină și mai sigură decât ruta parcursă ultima dată.


Keyu Jin, profesor de economie la London School of Economics, este un tânăr lider global al Forumului Economic Mondial.

Articolul precedent
Articolul următor

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Reglementarea activităților casnice: Avantaje și provocări practice

de Claudia Sofianu (foto), Partener, liderul departamentului Impozit pe...

BCR lansează o ofertă specială de credit ipotecar cu o dobândă fixă pe trei ani, de la 4,99%

Banca Comercială Română (BCR) lansează o ofertă specială de...

Cum ar putea specialiștii fiscali să utilizeze instrumentele AI: 10 moduri de acțiune

de Andra Cașu, Partener, liderul departamentului Taxe directe, EY...