„MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI NU NUMAI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. ROMÂNIA – ORIZONT 2040”,

dr. ec. Constantin Boștină este președintele Asociației
pentru Studii și Prognoze Economice și Sociale

este un DEMERS ȘTIINȚIFIC desfășurat pe parcursul a 22 dezbateri în perioada 2017 (la împlinirea a 10 ani de la intrarea României în UE) și februarie 2020 (debutul Pandemiei de Coronavirus).

Moto: „55,1% dintre copii români își doresc să plece din țară și să se stabilească peste granițe, în vreme ce o treime dintre aceștia ar dori să-și continue studiile în străinătate”. (Din Raportul Organizației „Salvați copiii”, făcut public la
1 iunie 2023)

DEMERSUL ȘTIINȚIFIC a fost inițiat în anul 2017 (la 10 ani de la intrarea României în UE) de către Asociația de Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), după vizita în România a președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, în parteneriat cu Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Academia de Studii Economice din București (ASE), Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” (INCE) al Academiei Române, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Sisești” (ASAS), România Durabilă, Societatea Academică de Management din România (SAMRO), Asociația Confederațiilor Patronale din România (ACPR), Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR).

DEMERSUL științific s-a desfășurat sub egida Secției de științe economice, juridice și sociologie a Academiei Române și cu sprijinul Băncii Naționale a României.

DEMERSUL științific a fost generat de mediul academic, universitar, de cercetare și reflexie, de mediul de afaceri și financiar-bancar, de societatea civilă, de reprezentanți ai tinerilor antreprenori și întreprinzători, ai studenților și elevilor – generația care vine – și și-a propus să schițeze un set de politici privind evoluția România din punct de vedere economic, social și al educației, în perioada 2020-2040.

La cele 22 dezbateri au participat cu intervenții un număr de 10 membri ai Academiei Române, peste 120 de profesori și alte cadre didactice universitare, cercetători științifici, cca. 300 de antreprenori, patroni din mediul de afaceri, conducători și specialiști din domeniul financiar-bancar, reprezentanți ai tinerilor antreprenori, ai studenților și elevilor.

Contribuțiile tuturor participanților la dezbateri au relevat în primul rând starea actuală a economiei românești, educației și vieții sociale, și, totodată, au evidențiat cu claritate, nevoia unei alte abordări, a evoluțiilor viitoare în domeniile economic, social și de educație în România, în pas cu situația în evidentă schimbare din Europa și în lume.

Acest DEMERS are o importanță cu totul deosebită prin aceea ca la cei peste 30 de ani de la renunțarea la economia planificată, de comandă și la 16 ani de la intrarea în Uniunea Europeană, constatându-se un proces periculos de DESTRUCTURARE a economiei naționale, pune pentru prima dată în atenția factorilor de decizie politică și administrativă, nevoia unui MODEL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ, prin RESTRUCTURAREA și RECONSTRUCȚIA ECONOMIEI NAȚIONALE în ROMÂNIA, din perspectiva anilor 2040.

Concluziile DEMERSULUI – care vor fi actualizate de către ASPES și partenerii săi prin organizarea anuală a unor forumuri economice naționale – se vor pune la dispoziția guvernanților și a tuturor forțelor politice parlamentare care vor manageria ROMÂNIA în perioada 2023-2040.

În acest mod se va permanentiza stimularea mediului academic, universitar, de cercetare, mediului de afaceri și financiar-bancar, a societății civile, a tinerilor antreprenori, studenți și elevi de a rămâne continuu antrenați în dezbateri și propuneri privind creșterea și dezvoltarea economico-socială a României, pentru perfecționarea și adaptarea permanentă la schimbările și evoluțiile viitoare a ideilor principale ale inițiativei: „MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI NU NUMAI ÎN UE. ROMÂNIA – ORIZONT 2040 (MER)”.

Experiența dezbaterilor privind Modelul Economic Românesc, sub egida Secției de Științe Economice, Juridice și sociologice a Academiei Române solicită ca în prezent și în viitor deciziile politice ale guvernanților să se întemeieze pe analize, cercetări și concluzii ale mediului academic, universitar și de afaceri, iar Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani A ACADEMIEI ROMÂNE să fie document de referință și inspirație pentru o bună guvernare.

„MODELUL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI NU NUMAI ÎN UE ROMÂNIA – ORIZONT 2040 (MER)” urmărește să definească, pentru prezent și viitor, politicile principale destinate construirii unei economii naționale românești, ca o economie bazată pe potențialul real uman, material, natural, mineral și financiar al României. O economie bazată pe cunoaștere, pe cercetare și inovare, în concordanță cu interesul național, dar puternic deschisă și ancorată economiei UE și economiei mondiale, ținând seama de noile redefiniri și schimbări esențiale la nivel european și mondial, schimbări fundamentale determinate și de pandemia de COVID-19, de criza economico-financiară la nivel global și de conflictul ruso-ucrainean.

Își găsesc reflectarea și schimbările majore care se produc pe plan mondial în ceea ce privește regândirea globalizării și a globalismului, reformarea UE, reafirmarea și punerea pe un plan relevant a interesului național:

Fostul președinte al SUA Donald TRUMP: „Viitorul nu aparține globaliștilor, ci patrioților! Viitorul aparține națiunilor suverane și independente!”; „Președintele Joe Biden, printr-un Ordin Executiv, acordă prioritate companiilor și produselor americane în contractele cu Guvernul Federal, încurajând abordarea «Made in America»”; The Economist: „Forța economică a capitalismului de stat chinez rezidă din adaptarea la noua etapă de dezvoltare, ca un nou concept de dezvoltare și un nou model de dezvoltare”; Emanuel MACRON: „să producem mai mult pe teritoriul național”; Angela MERKEL: „Europa să aibă mai multă încredere în sine, să-și ia soarta în propriile mâini, iar Germania trebuie să-și găsească propria cale”; Christine LAGARDE: „UE are nevoie de un alt model de dezvoltare, planurile dedicate revitalizării economice rămân naționale, însă banii care le vor finanța sunt comuni”.

Este evident că pe tot mapamondul se vorbește și se acționează pentru schimbare, pentru un NOU MODEL DE DEZVOLTARE.

Deci și România trebuie să fie în pas cu evoluțiile actuale și viitoare din lume.

Trebuie luate ca un suport motivațional pentru un MODEL ECONOMIC ROMÂNESC și afirmațiile Șefului Reprezentanţei CE în România, Angela Filote, care declara, cu ocazia lansării de către Comisia Europeană a Raportului de țară 2016 pentru România: „România este în topul sărăciei în Uniunea Europeană. Asta mie îmi spune că modelul de creştere actual nu lucrează în interesul cetățeanului, pentru că deşi ţara creşte, cetățeanul rămâne tot mai sărac. Ori acesta nu este un model pe care noi îl încurajăm”.

Practic, mai nimic din creșterea economică remarcabilă din ultimii 20 de ani nu se transferă și către majoritatea românilor. România a urcat pe locurile 20-22 în UE dar românii rămân penultimii europeni la nivel de trai și la calitatea vieții.

Câteva concluzii:

1. Constatăm că România a crescut la unii indicatori de la intrarea în UE, dar practic nu se dezvoltă durabil.
2. Deși România are un potențial uman, teritorial, natural, mineral și agro-alimentar care o situează în primele 10 locuri din Europa, la indicatorii de competitivitate a economiei și la indicatorii calitativi de viață se prezintă periculos de îngrijorător și, astfel România, una din cele mai bogate țări din UE are unul din cele mai scăzute niveluri de trai din Uniunea Europeană.
3. După datele BNR, datoria externă a României a ajuns în ianuarie 2023 la 150 miliarde euro, în condițiile în care la sfârșitul anului 1989 România avea un plus de 1,7 miliarde dolari la balanța de plăți externe și alte câteva miliarde de dolari creanțe externe de încasat.
4. Situația României acum după 33 ani de la lovitura de stat din decembrie 1989 cere o schimbare categorică a modului în care a fost guvernată țara din 1990 și până astăzi.

Guvernările României din perioada 1990-2022 au „reușit” ca după 33 de ani, societatea românească să fie:

Oarecum reformată, dar sărăcită și dezorganizată, fără o economie națională consolidată, cu o industrie și o agricultură care abia acum trebuie puse pe un drum normal de dezvoltare;

Cu instituții publice având importante și mari carențe, un stat capturat de grupurile de interese interne și externe, exploatat de acestea, incapabil să prevină explozia corupției și a sărăciei;

Costul social este apreciabil: pierderea locurilor de muncă, migrația șocantă în Occident, o sărăcie explozivă, dar și grupuri foarte restrânse care afișează o bogăție ostentativă, o populație demoralizată (la ultimele alegeri prezidențiale puțin peste 50% din cetățeni s-au prezentat la vot, iar la cele parlamentare mult sub 50%, mai exact 31,8%), neîncrederea în instituțiile publice; o stare socială sever deteriorată.

Din 1990 și până astăzi România a fost condusă de guverne care au avut în frunte
29 de prim-miniștri sau prim-miniștri interimari, forțele politice principale la guvernare fiind PSD, PNL, UDMR alternativ sau împreună.

Guvernările din perioada 1990-2023 și-au dovedit incapacitatea, situația actuală a României cere o stopare categorică a modului de guvernare și, de aceea trebuie trecut la o GUVERNARE ÎN INTERESUL NAȚIONAL AL POPORULUI ROMÂN, AL CETĂȚEANULUI, NU AL GRUPURILOR DE PUTERE.

Statul român trebuie eliberat din captivitate și repus în poziția sa activă în favoarea poporului român, iar la baza politicilor de stat și de guvernare trebuie obligatoriu să stea CONSTITUȚIA ROMÂNIEI.

O continuare pe mai departe a comportamentului economic din ultimii 33 de ani poate duce România la secătuirea resurselor naturale, minerale și umane, la creșterea gradului de sărăcie, de degradare a stării de sănătate, de instruire și educație a populației.

Din perspectiva schimbărilor radicale care trebuie să intervină în politicile economice, sociale și educative pentru o dezvoltare durabilă și progres economico-social real ale României, prezentul și viitorul cer un nou concept de abordare politică în care să primeze interesul național al românilor.

O relansare a economiei României prilejuită de parcurgerea celui de al doilea deceniu de integrare în Uniunea Europeană nu se poate face fără o restructurare profundă, fără conceperea și punerea cu maximă urgență în practică a unui model economic românesc care să răspundă în primul rând nevoilor de dezvoltare a țării noastre, dar și să utilizeze la maximum avantajele integrării europene și cooperării economice mondiale.

Modelul economic românesc în Uniunea Europeană și nu numai în UE, trebuie să pună capăt DECONSTRUCȚIEI ROMÂNIEI din ultimii 33 de ani și să înceapă o nouă etapă, 2023-2040, a RECONSTRUCȚIEI ECONOMIEI ROMÂNIEI.

NEVOIA UNUI MODEL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI NU NUMAI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. ROMÂNIA – ORIZONT 2040

 Acum omenirea întreagă se află într-o mare dificultate și într-o derută, chiar derivă cvasitotală generată de PANDEMIA GLOBALĂ DE CORONAVIRUS, de conflictul militar aparent între Rusia și Ucraina, dar în realitate între Rusia și țările NATO pe teritoriul Ucrainei, de începutul unei crize mondiale majore economice, financiare, de sănătate și educație și de reconsiderare a politicilor de globalizare.

Într-o asemenea evoluție, România va trebui să folosească această perioadă ca pe o oportunitate pentru a-și construi un model economic românesc în Uniunea Europeană și nu numai în UE plecând de la o mai bună valorificare a potențialului său uman, natural, energetic, mineral și financiar, în primul rând în interes național.

Problema unui nou model de creștere economică este de actualitate și pentru Uniunea Europeană însăși.

Președintele Consiliului European, Charles Michael în scrisoarea de invitație la Summitul celor 27 de șefi de state din 10-11 martie 2022 de la Versailles menționa că: „în a doua zi a reuniunii, respectiv 11 martie 2022 va fi luat în discuție noul model de creștere și investiții al Uniunii Europene”.

În context, Emmanuel Macron, președintele Franței care urma să fie la Versailles gazda reuniunii celor 27 de șefi de stat UE din 10-11 martie 2022 declara: „Europa noastră trebuie să fie o Europă care să producă și să creeze bogăție, să se afle în vârful inovației, să-i apere sistemul social și să se afle în centrul Agendei Climatice” și ca la Summitul european din 10-11 martie 2022, „UE va adopta un nou model de creștere economică”.

Iată de ce în context România trebuie să crească și să se dezvolte economic, prin propria inovație, prin punerea cât mai bună în valoare a potențialului său național în interesul propriului popor, dar și prin politica de convergență a UE.

Problema unui model propriu de dezvoltare a României vine din istorie, dar în prezent se cere a fi rezolvată mai mult ca oricând.

Dominați de un paradox secular: „România – săraca țară bogată” și de cunoscuta zicere: „Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă în poartă” gânditorii, liderii luminați ai României au fost mereu preocupați de „un model de dezvoltare economic românesc”.

Pot fi amintite aici abordările lui Rădulescu-Motru, prelegerile lui Nae Ionescu dar și politicile promovate de liderii istorici ai liberalilor încă de la începutul secolului al XX-lea: „Prin noi înșine”.

Trebuie să fim corecți cu realitatea istorică și să amintim în acest context al modelului economic românesc și politicile promovate după anii 1960, prin contestarea de către guvernul României de atunci, a planului VALEV în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) dominat de URSS.

 DE CE ESTE NEVOIE ACUM DE UN MODEL ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ?

Răspunsul poate fi găsit dacă încercăm să descifrăm situația actuală a României, la
16 ani de la intrarea în Uniunea Europeană.

Date strategice:

• România este pe locul 6 în UE după populație și locul 8 după suprafață, locul 14 după PIB;
• România are resurse de gaze naturale care o situează pe primele două locuri în UE, dar importăm îngrășăminte pentru agricultură;
• România are 90% independență energetică, dar prețul de referință la gazele naturale se calculează după Viena;
• România ocupă poziția a 8-a în Europa la construcția de autovehicule;
• România deține locul 1 în UE la rezervele de aur, dar în prezent nu se scoate nimic pentru rezerva statului;
• România ocupa locul
  5 în UE ca suprafață agricolă, dar realizează numai 3,8% din producția agricolă a UE;
• România are un potențial agro-alimentar care o situează pe primele zece locuri în UE, iar la unele produse agricole de bază chiar pe locurile 1 sau 2, cum ar fi producția de porumb, grâu, floarea-soarelui etc., dar importăm pâine congelată, carne și alte produse agro-alimentare pentru că exportăm materie primă, România fiind al treilea mare exportator de cereale din UE;
• România are circa 60% din rezervele de apa potabilă și ne situăm pe primul loc la potențialul geotermal al UE.

Deși România actuală are un asemenea potențial uman, teritorial, natural, agro-alimentar și mineral, la indicatorii de competitivitate a economiei și la indicatorii calitativi de viață se prezintă îngrijorător astfel:

• România în UE se situează pe locul 26 la PIB pe locuitor, deci pe penultimul loc;
• România pe locul 26 la speranța de viață;
• România are cea mai mare rată a sărăciei din UE (40% din săracii UE trăiesc în România), are o rată a abandonului școlar de peste 20% și peste 40% din populație este în analfabetism sau analfabetism funcțional;
• România are cea mai mare rată a mortalității infantile din UE;
• România este pe ultimul loc 27 în UE la cheltuielile cu știința și cercetarea pentru dezvoltare; este printre țările cu cel mai mare deficit comercial;
• România, una dintre cele mai bogate țări ale Uniunii Europene, are unul dintre cele mai scăzute niveluri de trai din UE;
• Avuția unui român este de 10 ori mai mică decât media europeană.

Acest tablou dur, dar real arată clar că, chiar dacă intrarea în UE a fost o bună oportunitate și că locul României trebuie să fie în continuare în acest club economic, prezentul și viitorul țării noastre reclamă urgent o schimbare radicală a raportului dintre potențialul real al României și nivelul de dezvoltare exprimat prin indicatorii calitativi de viață pentru cetățenii ei.

CE ESTE DE FĂCUT?

 ROMÂNIA ARE NEVOIE de politici de mai bună promovare, protejare și punere în valoare a potențialului său în interes național, în contextul marilor probleme create de PANDEMIE, dar şi de criza economică şi financiară și de conflictul Rusia – Ucraina, după care în mod cert lumea economică, dar și cea geopolitică va fi cu totul alta.

În această situație, europeană dar și mondială, deosebit de complexă și încă imprevizibilă datorată PANDEMIEI și crizelor economică și militară, România trebuie să acționeze în așa fel încât să folosească evoluțiile care vor urma ca pe o OPORTUNITATE ISTORICĂ atât pentru a nu repeta greșelile trecutului, dar mai ales pentru a-și reconstrui viitorul și a ajunge în rândul națiunilor europene pe o poziție conformă potențialului său.

România, începând de azi, dar mai ales de mâine și după mâine, din perspectiva anilor 2040 trebuie să se dezvolte după un MODEL ECONOMIC ROMÂNESC.

Această schimbare nu se poate face decât având un STAT puternic, nu ca administrator, ci un STAT cu politici de reglementare și supraveghere în interes național, deschis în același timp unei cooperări externe numai în condiții reciproc avantajoase.

Politicile promovate de Parlamentul și de Guvernele României în cadrul MODELULUI ECONOMIC ROMÂNESC ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI NU NUMAI ÎN UE trebuie să asigure:

– un model economic românesc, bazat nu pe consum, ci pe investiții productive, pentru dezvoltarea producției de bunuri și servicii interne, cu un grad înalt de plusvaloare, care să pună în valoare, prin prelucrare superioară în țară, resursele naturale și minerale proprii;

– o analiză SWOT realistă a situației actuale a României din punct de vedere economic, social și managerial, să plece de la înlăturarea punctelor slabe și să dezvolte punctele tari în avantajul național, să țină seama de amenințări și să folosească oportunitățile existente în plan național, dar și internațional;

– o analiză profundă a potențialului real al resurselor naturale, minerale, energetice, de mediu, umane și financiare ale României și să asigure punerea lor în valoare prin prelucrarea primară, secundară și terțiară în primul rând în țară;

– construirea modelului economic în funcție de tendințele economice, tehnologice, educative, sociale și de mediu în lume, în UE și în țările vecine;

– să fie în consens și să-și asimileze progresele tehnologice din economia europeană și economia mondială;

– reducerea până la eliminarea exportului de materii prime, realizând prelucrarea lor în țară, prin eforul propriu sau în colaborare internațională prin crearea de societăți mixte cu investitori străini, producând în țară produse finite, prin dezvoltarea lanțurilor de producție succesive;

– încurajarea prin politici economice adecvate și dezvoltarea capitalismului românesc de stat și privat; acolo unde este mai eficient să promoveze înființarea de societăți mixte cu investitori străini care să vină cu tehnologii înalte și cu finanțări, dar și cu piața externă;

– dezvoltarea și consolidarea sistemului bancar cu capital românesc, prin atragerea resurselor bănești ale populației din țară și ale românilor din străinătate pentru investiții și reducerea împrumuturilor financiare externe;

– dezvoltarea finanțării economiei prin piața de capital;

– dezvoltarea acelor industrii ale prezentului și viitorului în România bazate pe tehnologii ale anilor 2040: robotizare, digitalizare, IT, IA, nanotehnologii, biotehnologii etc.;

– o puternică dezvoltare a IMM-urilor, izvor de creare și consolidare a capitalismului privat românesc și care să asigure stabilizarea forței de muncă în țară, reducând migrația;

– pe măsura consolidării capitalismului românesc să se stimuleze promovarea și internaționalizarea lui și pe alte piețe externe;

– construirea în Romania, a unei economii moderne, cu cetățeni care să aibă o educație și instruire la cerințele prezentului și viitorului și cu o stare de sănătate a populației la standardele moderne;

– reconstrucția economiei prin restructurare, bazată pe inovare, pe coordonarea pe orizontală și pe verticală a lanțurilor de producție, aprovizionare și desfacere în plan național, printr-o politică de planificare economică, dar și bugetară multianuală, într-o concepție de deschidere și colaborare europeană și internațională, evident în primul rând în interes național.

Ținta unor asemenea politici economice, sociale și de educație trebuie să fie:

Reconstruirea unei economii naționale a României corespunzătoare potențialului real al țării și satisfăcătoare pentru un nivel de viață al românilor la nivelul mediei europene;

Asigurarea independenței și securității energetice, precum și a independenței și securității alimentare a populației României;

Relansarea unui sistem
instructiv-educativ și a unei stări de sănătate a populației României la nivelul mediei europene.

Punerea în practică a unor asemenea politici economice, sociale și de educație nu se poate face la parametrii optimi decât dacă se va trece și la o serie de măsuri de reorganizarea a managementului politic, organizatoric și guvernamental-administrativ în România, respectiv:

1. PARLAMENTUL care să legifereze în domeniile economic, social și educativ numai în baza Constituției României și a reglementărilor Uniunii Europene.

În toate cazurile în care primează reglementările europene să fie însă protejat interesul național și beneficiul tuturor cetățenilor români.

Parlamentul – Senatul și Camera Deputaților să aibă un număr de maxim 300-350 parlamentari.

2. GUVERN suplu și eficient

NOTĂ: În prezent România are 20 de ministere, în timp ce Franța are 16 ministere, iar Germania 17 ministere.

– România are în prezent peste 200 de secretari de stat sau funcții cu rang de secretar de stat, ceea ce nu se întâmplă în nici o țară din UE.

– Reducerea numărului de ministere la maximum 15, nu 20 cum sunt în prezent, printr-o regrupare a atribuțiilor pe domenii de activitate și mai bună adaptare la nevoile și interesele naționale ale României; nu ministere pentru anumiți politicieni;

– Un singur minister al Economiei, care să includă și actualul Minister al Energiei și Ministerul Antreprenoriatului și Turismului;

– Se poate gândi și varianta cu un Minister al Economiei și Finanțelor, astfel ca întreaga activitate economică la nivel național și teritorial să fie concepută unitar, iar finanțele să poată fi alocate și urmărite în finalizare în funcție de interesele economiei reale;

– Ministerul Sportului să preia și problemele tineretului și să funcționeze ca Minister al Tineretului și Sportului;

– Ministerul Familiei să treacă la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale;

– Ministerul Afacerilor Externe să preia și comerțul exterior și cooperarea economică internațională, dezvoltându-se puternic diplomația economică.

– Reorganizarea și reducerea agențiilor centrale pe diferite domenii de activitate;

Într-o asemenea organizare mai suplă și mai eficientă se pot concepe și coordona mai bine activitățile economice, se reduce substanțial personalul funcționăresc și administrativ, se reduc cheltuielile financiare neproductive.

În acest fel se poate reduce personalul funcționăresc la nivel central cu circa 30%.

3. Reorganizarea administrativ-teritorială a României

România anilor 2020-2040 nu mai poate fi bine administrată cu o organizare administrativ-teritorială făcută în anul 1968, când erau alte condiții istorice;

În noua organizare administrativ-teritorială se va menține denumirea de județ pentru a nu fi nevoie de modificarea Constituției, dar se va face reducerea numărului actual de județe la 15.

De altfel, istoric vorbind, unitatea administrativ-teritorială în România a fost județul, nu regiunea.

Această reducere să fie făcută prin regruparea județelor, corespunzător locațiilor de Curți de Apel și stabilirea centrului fiecărui județ în localitatea urbană unde funcționează Curțile de Apel, astfel:

Propunere: Gruparea județelor în funcție de sediile Curților de Apel
NOTA: în România funcționează în prezent un număr de 15 Curți de Apel Civile.

Avantajul grupării județelor prin reducerea la 15, este determinat și de faptul că deja există un flux al populației funcțional către Curțile de Apel, pe zonele de interes juridic și, totodată, prin menținerea denumirii de JUDEȚ, nu trebuie apelat la modificarea Constituției.

Efectul major al unei asemenea reorganizări, ar determina o reducere a decalajelor economice și sociale actuale dintre județele mai dezvoltate și cele mai sărace, prin crearea unor structuri administrative mai puternice și mai echilibrate.

Totodată, se creează condiții de a descentraliza deciziile administrative de la nivel central către teritoriu, ar crește responsabilitatea autorităților locale pentru dezvoltarea teritorială; s-ar reduce numărul de salariați bugetari din unitățile administrativ-teritoriale cu cel puțin 40% și, totodată, ar scădea birocrația.

Ar determina creșterea rolului administrației centrale în ceea ce privește legiferarea și reglementarea în problemele majore ale administrării țării și mutarea multor atribuții la nivel județean, cu efecte de creștere a responsabilității factorilor teritoriali în gospodărirea potențialului local de dezvoltare economico-socială.

Odată cu reorganizarea județelor, trebuie realizată și reorganizarea comunelor și orașelor, în așa fel încât nici-o comună să nu fie sub
5.000 locuitori și nici un oraș sub 15.000 locuitori.

4. Descentralizarea deciziilor

De la nivel național către Unitățile Administrativ-Teritoriale (UAT-uri) (județe, municipii, orașe, comune) odată cu creșterea responsabilității organelor teritoriale pentru conceperea și realizarea politicilor de dezvoltare în teritoriu.

5. Reducerea cu cel puțin 30-40% a personalului administrativ și funcționăresc la nivel central și teritorial prin reducerea numărului de ministere, prin reorganizarea administrativ-teritorială, prin introducerea digitalizării și reorganizarea unor atribuții în administrarea națională și teritorială.

– în acest fel se vor reduce cu cel puțin 30% cheltuielile administrative.

România are în prezent mai mult personal funcționăresc decât Germania.

6. Personalul administrativ și funcționăresc

La nivel central și teritorial să fie angajat numai prin concurs, iar din 5 în 5 ani să parcurgă scurte programe de actualizare a pregătirii, după care să fie testat pentru menținerea pe post.

La SNSPA, în cadrul Facultății de Administrație Publică, să funcționeze o secție specială, cu cursuri de zi și fără frecvență, de pregătire pentru funcții de potențiali prefecți, președinți de consilii județene, primari de municipii, orașe și comune. Nu au parcurs aceste cursuri nu pot candida și nu pot ocupa asemenea funcții.

7. Trecerea la planificarea dezvoltării economic-o sociale prin elaborarea unor planuri și strategii pe perioadă de  5 ani, așa cum se procedează în Uniunea Europeană.

• reconstruirea unei economii naționale a României sub controlul capitalului de stat și privat românesc și a antreprenorilor români.

8. Înființarea autorității naționale de prognoză și planificare în subordinea Parlamentului în locul actualei Comisii Naționale de Strategie și Prognoză, care este subordonată Guvernului.

9. Planurile de investiții și de dezvoltare să fie pe 5 ani, să fie aprobate de Parlament și să fie obligatorii pentru Guverne indiferent de compoziția lor politică și de schimbările de guverne intervenite între alegerile parlamentare.
   

10. Politicile bugetare să fie elaborate pe o perioadă de 7 ani, cu defalcare anuală, așa cum se procedează și în Uniunea Europeană.

11. Actuala Agenție Națională pentru Resurse Minerale să fie transformată în Autoritatea Națională pentru Resurse Naturale și Minerale și să fie subordonată direct Parlamentului, NU Guvernului.

Resursele naturale și minerale ale României trebuie folosite conform Constituției României, art.135 alin. 2 litera d: „Statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național”.

– să se actualizeze, printr-o cartografiere națională făcută de Autoritatea Națională pentru Resurse Naturale și Minerale, datele privind resursele naturale și minerale, inclusiv să se termine procesul de cadastrare a terenurilor agricole;

– interzicerea exportului de materii prime de bază: petrol, gaz metan, cărbune, diferite minereuri feroase și neferoase, cuprifere, aurifere, grâu, porumb, floarea-soarelui, rapiță și să se elaboreze un program național de prelucrare primară, secundară, terțiară, etc. în țară cu investitori români sau străini prin PARTENERIATUL PUBLIC-PRIVAT sau să se înființeze societăți mixte de producție, în care totdeauna partea română (stat sau privat) să dețină cel puțin 51%;

– interzicerea vânzării de terenuri agricole și păduri la străini;

– conceperea unui program de industrializare a României: societăți care să extragă și să prelucreze în țară materiile prime, pentru a diminua la maximum importul de bunuri pentru investiții sau pentru consum casnic și a reduce deficitul comercial. 

12. Independența și securitatea energetică a României

– menținerea în stare de funcționare a centralelor electrice pe cărbune și pe gaze naturale și închiderea lor sau trecerea în conservare numai pe măsura creării de noi capacități din surse regenerabile: hidro, eolian, fotovoltaice, biomasă, hidrogen etc.;

– terminarea și punerea în funcțiune a unor capacități de producție a energiei electrice, în prezent abandonate: Tarnița-hidro, Jiu-hidro, Iernut-gaze, etc.;

– investiții pentru creșterea producției de gaze naturale de la Caragele și extragerea din Marea Neagră. 

13. Promovarea unui program de investiții pentru dezvoltarea industriei în România

– industrii cu dezvoltare posibilă care să se bazeze pe resursele interne de materii prime, cum ar fi:

– prelucrarea lemnului, inclusiv noi capacități de producție mobilă și alte produse finite din lemn;

– noi capacități de producție de țesături, confecții, tricotaje și încălțăminte;

– fabrici de sticlă, ceramică, porțelan și materiale de construcții;

– unități producătoare de mijloace de transport: autobuze, troleibuze, tramvaie, locomotive, vagoane;

– tractoare și alte mașini agricole;

– unități de producție din domeniul industriei alimentare: ulei, zahăr, conserve de legume, fructe și de carne, de băuturi alcoolice și nealcoolice;

– Lansarea unui program economic special integrat: agricultură, industrie alimentară și mașini și utilaje pentru agricultură și industria alimentară

– unități de industrie chimică și petrochimică;

– acordarea unei priorități sporite dezvoltării, inovării și inovațiilor pentru dezvoltarea întregii industrii pe baza tehnologiilor avansate: automatizare, robotizare, inteligență artificială, biotehnologii, nanotehnologii, etc.;

– introducerea digitalizării în administrația centrală și locală, în economie, sănătate, etc.;

– promovarea politicilor de susținere a inteligenței artificiale în limitele de utilitate a IA;

– promovarea tehnologiilor industriale performante și a produselor cu valoarea adăugată mare;

– încurajarea și stimularea producției naționale pentru bunurile de consum industrial și a bunurilor de consum casnic sub marca „FABRICAT ÎN ROMÂNIA”.

14. Relansarea și fortificarea IMM-URILOR

– investiții locale de lucrări publice pentru IMM-urile din teritoriu;

(infrastructura rutieră, trasee de utilități – gaz, energie electrică, alimentare cu apă, depozitare și prelucrare de produse agricole legume, fructe, lapte, brânzeturi).

– înființarea unei BĂNCI DE CREDIT ȘI INVESTIȚII PENTRU IMM-uri, cu capital mixt: de stat și capital al IMM-urilor. 

– politici fiscale de încurajare a IMM-urilor.

15. Independența și securitatea agro-alimentară.Reconstrucția unei industrii de colectare-depozitare și prelucrare a materiilor prime:

Legume, fructe, carne, lapte, etc., tot timpul anului din producție românească, prin investiții locale în depozite, unități de talie mică și medie în fiecare județ, prin încurajarea gospodăriilor individuale, a asociațiilor sau a cooperativelor de agricultori și zootehniști în vederea producerii hranei populației în țară și reducerii masive a importurilor, inclusiv reducerea deficitului balanței comerciale.

– finalizarea procesului de cadastrare a terenurilor agricole și a zonelor intravilane;

– realizarea unui program de irigare a 2,5-3 milioane de hectare în perioada 2025-2030;

– finalizarea lucrărilor la Canalul de irigații Siret-Dunăre și a Canalului de navigație și irigații București-Dunăre.

16. Acordarea unei atenții sporite activității din zona montană:

– sprijinirea activității agricole specifice zonei montane, sprijinirea activităților de împădurire, dezvoltarea unor activități locale de prelucrare a lemnului în cherestea, mobilă și alte produse din lemn, de prelucrare a fructelor de pădure, de dezvoltare a creșterii bovinelor, ovinelor și caprinelor și de prelucrare a cărnii și laptelui.

– crearea unui grup de școli profesionale de agricultură montană cu ferme didactice agroturistice și de dezvoltare a exploatațiilor montane familiale sau cooperatiste.

– un sistem de organizare a cooperativelor unice în zonele montane cu rol de producție și colectare a materiilor prime (lapte, carne, fructe etc.) și puse pe piață ca „produse montane ecologice”.

17. Program special pentru ridicarea gradului calitativ al turismului prin îmbunătățirea infrastructurii rutiere și de cale ferată, prin acordarea de facilități antreprenorilor din turism;

– realizarea unor criterii calitative obligatorii de funcționare a stațiunilor și unităților de cazare și masă;

– înființarea unor școli profesionale HORECA;

– acordarea de facilități investiționale și fiscale pentru dezvoltarea agroturismului în toată țara;

– un program național cu finanțare de la GUVERN pentru turismul balnear, ca una din măsurile necesare pentru sănătatea populației;

– revitalizarea stațiunii balneo-climaterice HERCULANE și a altor stațiuni balneo-climatice;

Turismul și cu deosebire turismul balnear, să fie sprijinit să devină una din principalele activități economice și de sănătate în România.

Turismul să devină politică de stat și să constituie împreună cu industria națională, agricultura și industria alimentară unul din pilonii de bază ai economiei României.

18. Realizarea unui plan realist de dezvoltare a infrastructurii rutiere (autostrăzi și drumuri județene) și a rețelei de cale ferată care să asigure legături între toate zonele României și suport pentru dezvoltarea echilibrată a teritoriului național. 
    

19. Realizarea unor politici susținute la nivel național pentru gospodărirea și dezvoltarea urbană și rurală: proiecte arhitecturale, moderne, cu circulație rutieră urbană și rurală fluentă, cu emisii reduse de noxe, cu infrastructură energetică modernă, canalizare pentru scurgerea apelor și poluare minimă.
    

20. Stoparea descreșterii demografice a populației și un program special pentru stabilizarea forței de muncă în România

– politici speciale de încurajare a nașterilor în România: sprijin financiar pentru familiile cu 3 și mai mult de 3 copii, concedii de peste 1 an plătite cu salariul de încadrare pentru creșterea copiilor, acordarea de locuințe cu chirii modice prin ANL pentru familiile cu mai mult de 2 copii, practicarea activităților cu munca la domiciliu pentru mamele cu copii mai mulți, etc.

21. Program național pentru cuprinderea în învățământ a tuturor copiilor de vârstă școlară

– crearea de condiții astfel încât copii să nu părăsească școala înainte de a termina
8 clase;

– dezvoltarea sistemului de învățământ dual;

– dezvoltarea sistemului de școli profesionale pentru pregătirea de meseriași;

– învățământul superior legat mai mult de nevoile economiei din România.

22. Program special de îmbunătățire a stării de sănătate a populației

– construirea unui sistem de organizare a activității de educație și prevenție sanitară și medicală a populației;

– construirea unor spitale zonale dotate cu tehnică și asistență medicală la nivel european;

– înființarea în fiecare comună a unor unități sanitare pentru asistența medicală a locuitorilor;

– elaborarea unei legislații unitare pentru serviciile de Dezvoltare-Dezinsecție-Dezinfecție (D.D.D.) cu măsuri clare la nivel național și teritorial pentru sănătatea profilactică a populației;

– creșterea rolului medicului de familie în activitatea de prevenție medicală a populației.

23. O Românie verde într-o Europă verde. Gestiunea apei și a mediului în românia. Încălzirea populației, în principal cu resurse locale: lemn, gaze naturale, energie fotovoltaică, ape geotermale, etc.

– colectarea și valorificarea deșeurilor;

– promovarea economiei circulare;

– programe anuale de împăduriri și de depoluare a apelor.

24. Finanțarea dezvoltării României din resurse financiare, bancare și nebancare românești. bugetare multianuală

– crearea unei Bănci de dezvoltare și investiții, a unei Bănci Agricole și a unei Bănci pentru IMM-uri, cu capital majoritar românesc;

– dezvoltarea pieței de capital ca principală sursă de finanțare a economiei;

– stimularea populației și a societăților comerciale dar și a românilor care lucrează în străinătate să devină acționari în băncile noi pentru agricultură, în IMM-uri și în societățile comerciale de stat;

– adoptarea unor măsuri de convingere și cointeresare a românilor care au bani depuși în străinătate să vină cu ei în țară și să-i investească în România în condiții avantajoase reglementate printr-o amnistie fiscală. 

25. Un sistem mai corect de impozitare

– reducerea impozitării muncii și creșterea impozitării capitalului;

– introducerea impozitării progresive;

– impozitarea corectă a veniturilor societăților multinaționale la locul de producere, respectiv în România;

– introducerea impozitului pe avere:
a) până la 500.000 lei, impozit de 1 la mie, numai pentru evidență și rol fiscal;
b) peste 500.000 lei impozit în cote progresive care să asigure și o politică de solidaritate socială;
c) introducerea supraimpozitării profiturilor mari. 

26. Repoziționarea parteneriatului economic în UE și în lume în noul context european și internațional

– promovarea în cadrul UE a interesului economic național și dezvoltarea relațiilor în cadrul UE numai în condiții reciproc avantajoase;

– să fie analizate toate contractele de privatizare și în toate cazurile în care nu s-au respectat clauzele să fie anulate, cu recuperarea daunelor aduse statului român;

– lărgirea relațiilor de comerț exterior și cooperarea economică cu țări din Orientul Apropiat, din Orientul Îndepărtat (China, Japonia, Coreea de Sud), Africa, America Latină);

– elaborarea unui program special de activități economice și cooperare România-Republica Moldova, pentru dezvoltarea unui spațiu economic comun România-Republica Moldova.

27. Un program special de activități în rândul elevilor, studenților și tineretului, pentru ai atrage și sprijini activitatea de RECONSTRUCȚIE A ROMÂNIEI – care de fapt reprezintă viitorul lor aici ACASĂ LA EI, nu plecarea în străinătate.

În acest mod să fie motivați să vină la vot. 

28. Promovarea unei politici externe active și de colaborare economică internațională cu toate statele și mai ales cu toate statele vecine, pe principiul bunei colaborări și a interesului reciproc avantajos.

– dezvoltarea colaborării economice cu zone din afara Uniunii Europene: China, India, Japonia, Africa, Orientul Apropiat, America Latină;

– profesionalizarea și recalibrarea diplomației economice internaționale. Implicarea Camerei de Industrie și Comerț în promovarea unei diplomații economice adecvate în plan internațional și internaționalizarea activității companiilor românești;

– abandonată actuala politică externă de subordonarea față de unele state din Uniunea Europeană, dar și de pe alte continente;

– protejarea și întărirea suveranității statale a României.

Dr. ec. Constantin Boștină este președintele Asociației pentru Studii și Prognoze Economice și Sociale,  vicepreședinte al Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER), director general al revistei ECONOMISTUL, membru – expert al Consiliului Consultativ pentru Dezvoltare Durabilă a României – Strategia ONU 2030, de pe lângă Guvernul României