Daniel Apostol
Director editorial ECONOMISTUL
De aproape trei ani omenirea trăiește cu sufletul la gură, sperând că ziua de mâine va fi mai bună decât cea de azi. Pandemia de COVID-19 ne aruncase într-o mare de incertitudine și în criză economică. Dar invadarea Ucrainei provoacă semnificative perturbări economice la nivel global, alimentând o inflație care se păstrează la cote foarte amenințătoare. Iar teama de război nu ne-a părăsit. Zilele senine par îndepărtate pe măsură ce „orizonturile” se întunecă din ce în ce mai mult.
Potrivit recentului sondaj „Chief Economists Outlook” al Forumului Economic Mondial (WEF), lumea se află într-un punct de „pericol economic semnificativ”. Raportul revine cu o predicție a Băncii Mondiale conform căreia 2022 este unul dintre cei mai grei ani pentru sărăcia globală de la începutul secolului. Temerile de recesiune cresc pretutindeni. Potrivit WEF, așteptările pentru creșterea economică au fost reduse în întreaga lume, 64% dintre analiști considerând că o recesiune globală este „oarecum probabilă”. Aproape 90% dintre economiștii chestionați se așteaptă ca creșterea în Europa să fie slabă sau foarte slabă, din cauza războiului din Ucraina, a inflației mari și a amenințărilor la adresa aprovizionării cu energie. Iar previziunile de creștere sunt de așteptat să fie mai proaste anul viitor, pe tot continentul.
Economiștii-șefi chestionați sunt „aproape unanimi” că salariile nu vor putea ține pasul cu creșterea prețurilor anul acesta și nici în 2023, iar amenințarea la adresa standardelor de viață de bază va crește riscul de perturbare a societății. Aproape 80% dintre respondenți spun că se așteaptă ca tulburările sociale să fie declanșate în țările cu venituri mici, prin creșterea costurilor. Raportul WEF subliniază că instabilitatea politică globală este acum la cel mai ridicat nivel de la criza financiară din 2008.
În același timp, într-un raport intermediar separat, OCDE concluzionează că perspectivele pentru economia globală s-au „întunecat” și acest lucru a fost exacerbat de decizia Rusiei de a lansa acțiuni militare în Ucraina. Economia mondială plătește un preț mare pentru războiul de agresiune neprovocat, nejustificat și ilegal al Rusiei împotriva Ucrainei. Războiul trage în jos creșterea economică și pune presiune suplimentară asupra prețurilor, mai ales la alimente și energie. Potrivit raportului din septembrie al OCDE, creșterea economică va rămâne scăzută în a doua jumătate a anului 2022 și va încetini în continuare în 2023.
Economia mondială încetinește mai mult decât se anticipa. PIB-ul global a stagnat în al doilea trimestru al anului 2022, iar producția a scăzut în economiile G20. Inflația ridicată persistă mult mai mult decât se aștepta, iar perspectivele economice globale nu sunt senine de loc. Pe 10 octombrie, la Washington, D.C., începea reuniunea anuală a Fondului Monetar Internațional (FMI) și a Consiliului Guvernatorilor Grupului Băncii Mondiale (BM), ocazie cu care bancheri centrali, miniștri ai finanțelor, directori din sectorul privat, lideri ai societății civile și profesori universitari au discutat perspectivele economice mondiale, eradicarea sărăciei, dezvoltarea economică și eficacitatea ajutoarelor financiare. Ediția de anul acesta a avut loc în timp ce lumea se confruntă cu cea mai bruscă încetinire a activității economice din ultimii 80 de ani și cu o accelerare a inflației ieșită mult de sub „radarul” macroeconomiștilor. Criza alimentară și energetică, războiul din Ucraina, impactul negativ continuu al COVID-19, schimbările climatice și agravarea sărăciei amenință traiul a miliarde de oameni și afectează cele mai vulnerabile pături ale societății în ceea ce analiștii FMI consideră a fi o adevărată „eră a volatilității”. Provocarea este mare pentru cei doi șefi ai marilor instituții financiare globale, Kristalina Georgieva – directorul general al FMI – și David Malpass – președinte al Băncii Mondiale, care recunosc acum că toate prognozele inițiale cu privire la caracterul tranzitoriu al inflației s-au dovedit false, iar creșterea prețurilor și recesiunea rămân amenințările principale pentru economiile lumii.
De altfel, într-un preambul al reuniunii anuale, directorul general al Fondului Monetar Internațional, Kristalina Georgieva, declarase la Universitatea Georgetown că FMI își reduce din nou previziunile privind creșterea economică globală în 2023: „este mai probabil ca lucrurile să se înrăutățească înainte de a se îmbunătăți”, spunea Georgieva, adăugând că invazia rusă a Ucrainei a schimbat dramatic perspectiva FMI asupra economiei.
Economia traversează „o perioadă de fragilitate istorică” în care cresc riscurile de recesiune. Războiul din Ucraina a condus la creșterea prețurilor alimentelor și energiei la nivel global – în unele locuri exponențial –, în timp ce pandemia de Covid-19 încă în curs și înrăutățirea condițiilor climatice exacerbează alte crize, cum ar fi nivelurile ridicate ale datoriei deținute de țările cu venituri mai mici. Proiecțiile FMI sunt din ce în ce mai sumbre, pe măsură ce băncile centrale din întreaga lume majorează ratele dobânzilor în speranța de a controla creșterea inflației. Dar, așa cum chiar Georgieva a menționat, înăsprirea prea mult, prea rapidă a politicii monetare – și sincronizată între țări – ar putea împinge multe economii într-o recesiune prelungită. Și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a semnalat că economia globală va avea o scădere a producției de 2,8 trilioane de dolari în 2023, din cauza războiului. Perspectiva este întunecată, șocuri multiple, printre care războiul dus fără sens în Ucraina, au schimbat complet tabloul economic. În acest tablou, departe de a fi tranzitorie, inflația a devenit mai persistentă, mai „încăpățânată” decât se aștepta și va rămâne cu noi pentru o vreme.
În plus, după cei doi ani pandemici extrem de dificili, ne apropiem de închiderea unui an și mai greu și iar avem dureri de cap cu privire la anul următor. Și anul acesta și anul viitor rămânem sub amenințarea unui complex de crize și de deficite. În primul rând ne amenință „deficitele gemene: deficitul bugetar și deficitul de cont curent. Vin apoi deficitul de productivitate, deficitul de forță de muncă, deficitul de infrastructură, deficitul de speranță de viață (la pachet cu deficitul de sănătate a forței de muncă). Pe deasupra tuturor și la originea sistemică a tuturor deficitelor enumerate, stă deficitul de încredere (despre care am mai scris cu alte ocazii) care patronează relația dintre guverne și cetățeni. Și e greu de crezut că într-un an cu multiple crize economice, toate patronate de criza inflaționistă în care „costul energiei este costul costurilor” (după cum spunea președintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu) guvernul nostru și alte guverne ale lumii vor avea multe căi de ieșire.
Vine iarna și întreaga economie este amenințată cu „înghețul”. Gerul se va lăsa mai ales peste economiile populației, peste resursele financiare ale firmelor și peste bugetele publice. Europa este prinsă într-o dificilă cursă contracronometru pentru a-și asigura resursele necesare trecerii iernii, în timp ce Rusia ne închide robinetul. Prețurile gazelor naturale în Europa erau în septembrie de aproximativ 10 ori mai mari decât media ultimului deceniu și de 10 ori mai crescute decât în Statele Unite. Dacă rușii opresc gazul către occident, europenii vor fi forțați să se bazeze și mai mult pe importurile de gaz natural lichefiat (GNL) de la furnizori precum Statele Unite. Cererea este mare (mai ales cea asiatică), iar asta face ca GNL să fie mai scump decât gazul rusesc. Gazprom amenință că întrerupe complet gazul către Europa, Kremlinul pedepsind astfel occidentul pentru sancțiunile impuse ca răspuns la invazia Ucrainei de către Putin.
Revista Time scria că atunci când Rusia va întrerupe gazul „consecințele europene vor fi masive, iar consecințele economice globale ar putea fi tragice”. Potrivit FMI, o întrerupere completă a gazelor naturale din Rusia ar putea scădea PIB-ul cu până la 6% în țări precum Ungaria, Slovacia și Cehia. Lovită de un val inflaționist fără precedent, o bună parte din populație va trebui să aleagă între a avea căldură în casă sau a avea hrană pe masă. O analiză a Foreign Policy, arată că nu avem idee cât de rea este criza energetică a Europei. Prețurile foarte mari aduc groază în rândul populației, blochează industriile, dar bagă panică și în politicieni. Liderii UE încearcă să reducă criză financiară prin intervenții de urgență, inclusiv raționalizarea masivă a energiei. Dar Politico scrie că necazurile energetice ale Europei alimentează populismul. La reuniunea UE, „consensul a rămas evaziv și solidaritatea a rămas insuficientă”. Discordia este amplificată de o sporită anxietate cu privire la consecințele economice și politice ale crizei. Așa cum scria expertul Anders Åslund, „creșterea vertiginoasă a prețurilor la energie este un dezastru pentru economia europeană și pentru politicienii săi. Însă, având în vedere cât de nesăbuite au fost politicile energetice europene, durerea economică pe care le-au provocat nu ar trebui să surprindă pe nimeni”. Iarna sigur nu va mai surprinde pe nimeni, dar „gerul economic” ce se va lăsa va îngheța cu siguranță o bună parte din banii populației și creșterea economică a continentului.
Pentru acoperirea nevoii de finanțare într-o astfel de criză, statul se împrumută, iar banii scumpi luați azi pentru plata salariilor și pensiilor majorate vor costa viața și stabilitatea financiară a generației viitoare. Că vrea, că nu vrea, guvernul rămâne încă o dată captiv unui model economic depășit de vremuri, iar vremurile pe care le trăim sunt din ce în ce mai dificile. Statul este prizonierul propriului model de dezvoltare, în care economia este bazată pe consum într-o proporție alarmantă – și asta când inflația devine o imensă povară pe veniturile cetățenilor –, iar statul ajunge să fie principalul angajator din economie și totodată principalul competitor al economiei de piață. Forța de muncă este o resursă în scădere iar firmele trebuie să satisfacă nevoia de majorare a salariilor angajaților care se confruntă cu erodarea puterii lor de cumpărare. Pe termen scurt, statul va susține majorările de venituri (salarii și pensii) prin noi împrumuturi, practic îndatorând generațiile viitoare pentru a plăti generațiile curente. Dar economia globală va intra în recesiune (sunt multe semnale în acest sens), iar banii vor deveni o resursă mai prețioasă și mai rară chiar decât forța de muncă.
În următoarele luni se întrezărește o scădere economică semnificativă, care are la origine criza provocată de pandemie, criza provocată de invadarea Ucrainei, criza inflaționistă, dar și absența investițiilor, lipsa predictibilității legislative, discontinuitatea reformelor, fragilitatea bugetară și mai ales stilul dezorganizat cu care Uniunea Europeană și statele membre intervin în economie.
Guvernul poate reduce deficitele menționate mai sus prin măsuri de contracarare a crizei inflaționiste, prin politici economice axate pe investiții și mai puțin pe consum. Dar statul și noi toți ne lovim de un alt deficit, mult mai dificil de înlăturat și despre care am mai scris: deficitul de încredere. Lumea nu mai are încredere în politicieni și în politicile lor publice. Oamenii nu mai cred în guverne și în modul în care acestea abordează crizele care ne năpădesc.
Lumea întreagă pare a fi condusă de azi pe mâine fără să mai existe o viziune și un plan pe termen lung. Încotro vom merge, unde vom ajunge, nimeni nu poate să o spună. Orizonturile (economice) sunt incerte și din ce în ce mai întunecate.
