ROMÂNIA din punct de vedere economic, social și al educației în Uniunea Europeană puncte tari – puncte slabe – anul 2022 comparativ cu anul 2007 –

Date:

 

Luminița Chivu, Director general,
Institutul Național de Cercetări Economice
„Costin C. Kirițescu” al Academiei Române

George Georgescu, Director general adjunct,
Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române

 

Carmen Adriana Gheorghe, Cercetător științific gradul III,
Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române

NECESITATEA DE A ÎNVINGE LIMITE OSIFICATE

  1. Considerații preliminare

Conturarea reperelor pentru o abordare strategică, pe termen mediu și lung, a dezvoltării economice și sociale a României trebuie să pornească de la un diagnostic al stării actuale, care să permită reliefarea atuurilor, dar și a vulnerabilităților, elemente absolut necesare pentru o analiză integrată, din perspectiva problematicii dezvoltării durabile.

Demersul realizat pe parcursul acestui studiu se bazează pe identificarea a 160 de indicatori cantitativi și calitativi, simpli, medii și compoziți, în valori nominale și reale, care se constituie în tot atâția senzori privind componentele esențiale ale modelului economic și social românesc, reuniți într-un Tablou de bord (Anexa 1).

Indicatorii identificați pot fi completați sau înlocuiți cu alții mai relevanți din variate perspective, dar importantă este ideea transmisă prin elaborarea acestui Tablou de bord, răspunzând nevoii unei monitorizări permanente și intercorelate a evoluțiilor economice și sociale, a progreselor realizate de România comparativ cu celelalte state membre și față de media UE.

Pornind de la analizele și informațiile de context, cu ajutorul acestor indicatori au fost identificate punctele forte/avantajele și punctele slabe ale României din punct de vedere economic și social, rezultatele concretizate în analize privind rangul României în ierarhia statelor membre ale UE27 fiind sintetizate în final, într-un infografic, ce redă sugestiv elementele esențiale pentru fundamentarea răspunsului la întrebarea: Unde se află România?

La nivelul anului 2022 și al analizei situației din prezent și evaluării perspectivelor, necesită avut în vedere contextul internațional extrem de complicat, caracterizat de o serie de crize suprapuse generate de efectele remanente ale pandemiei, restructurarea lanțurilor globale de aprovizionare, producție și distribuție, criza energetică și de materii prime, nivelul înalt și persistența inflației, tensiunile geopolitice în creștere, inclusiv sub impactul războiului din Ucraina, toate acestea, pe fondul creșterii gradului de incertitudine a evoluțiilor la scară globală, regională, națională pe termen scurt, mediu și lung.

 

2.Analiza SWOT a evoluțiilor și
a performanțelor în 2022 comparativ cu 2007

2.1 Puncte tari. Ce avantaje comparative și competitive are România?

  • Locația, poziția geostrategică – poartă de intrare în Uniunea Europeană, acces la Marea Neagră (port Constanța) și poziționarea pe malul stâng al Dunării (al doilea fluviu ca lungime din Europa, 2.860 km), pe o lungime de 1.050 km;
  • Apartenența la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord – NATO (din anul 2004) și la Uniunea Europeană (începând cu 1 ianuarie 2007) și implicit, membră a pieței unice europene;
  • Poziție importantă în ecuația Uniunii Europene-27 (UE27) din punct de vedere al resurselor de teren și resurselor umane: locul 8 în ierarhia statelor membre din punct de vedere al suprafeței totale (238.398 kmp, în anul 2023) și locul 6 din punct de vedere al populației (19,12 milioane locuitori, în anul 2021);
  • Progres semnificativ al convergenței reale cu celelalte state membre, de la momentul aderării la UE, decalajul față de PIB mediu pe locuitor la nivelul UE 27 reducându-se cu 32,8 puncte procentuale. Dacă în anul 2007, PIB mediu pe locuitor (exprimat la PCS  – puterea de cumpărare standard) din România reprezenta 44,2% din media UE 27, în anul 2022 acesta reprezenta 77,0%;
  • Disponibilitatea unor importante resurse naturale, materiale și energetice. Conform datelor Băncii Mondiale privind avuția națională[1], din punct de vedere al acestui indicator România se situa, în anul 2018, pe locul 14 din cele 26 state membre ale UE pentru care sunt furnizate date (comparativ cu locul 14 în anul 2014), pe locul 7 din punct de vedere al capitalului natural (comparativ cu locul 6 în anul 2014) și pe locurile 16, 15 și respectiv 19 din punct de vedere al capitalului produs, capitalului uman și activelor străine nete (comparativ cu locurile 15, 15 și respectiv 18 în anul 2014). Din perspectiva capitalului natural mediu pe locuitor, România ocupa locul 11 în ierarhia statelor membre UE (comparativ cu locul 5 în anul 2014);
  • Dependența de importul de materii prime[2]este foarte scăzută în cazul României, reprezentând unul din puținii indicatori la care țara noastră s-a situat pe primul loc în ierarhia statelor membre UE din acest punct de vedere, atât în 2007, cu o pondere a importurilor în totalul inputurilor utilizate în economie de 11,1%, cât și în 2021, cu o pondere de 10,0%, cu precizarea că aceste procente se situează la jumătatea mediei înregistrate la nivelul UE27, fiind mult mai reduse comparativ cu Luxemburg (91,4%) Olanda (82,6%), Belgia (74,3%), Italia (45,5%), Germania (40,6%) sau Franța (34,8%). Situația extrem de favorabilă a României din perspectiva disponibilităților interne de fluxuri materiale care intră în producție sau consumul intern, explicabilă însă și printr-un nivel relativ mai scăzut de dezvoltare industrială, ar trebui coroborată, mai ales într-un context internațional volatil în privința prețurilor materiilor prime, cu eforturi naționale pentru extinderea lanțurilor valorii adăugate și de creștere a gradului de prelucrare pe plan intern, susținute de politici investiționale și fiscale adecvate;
  • Rata scăzută a dependenței energetice. România este înzestrată cu resurse energetice importante, atât de natură fosilă (țiței, cărbune, gaz natural, la care se adaugă energia nucleară), cât și regenerabile (hidroenergie, solară-fotovoltaică, eoliană, geotermală, biomasă, hidrogen). Scorul riscului de securitate energetică este superior mediei UE și mai bun decât al vecinilor săi, ceea ce, într-un context internațional marcat de volatilitate, reprezintă un atu pentru dezvoltarea sectorului energetic astfel încât, prin realizarea programului de investiții strategice să-și consolideze poziția de furnizor regional de securitate energetică[3]. Rata de dependență energetică[4] a României este la un nivel redus comparativ cu majoritatea celorlalte state membre UE, ceea ce reprezintă un avantaj comparativ și competitiv semnificativ al țării noastre în perspectiva unei dezvoltări economice sustenabile, ca și în eventualitatea unei crize energetice. În anul 2007, rata de dependență energetică a fost de 31,5%, România găsindu-se pe poziția a patra în ierarhia europeană din acest punct de vedere, în anul 2020 înregistrându-se o îmbunătățire a indicatorului la nivelul de 28,2%, ceea ce a condus la avansarea țării pe locul doi în clasamentul statelor membre UE. De remarcat că acest progres al țării noastre s-a realizat în condițiile în care media UE de circa 57% a ratei de dependență energetică din 2020 s-a menținut la același nivel ca în 2007. O mențiune specială pentru Germania, cea mai industrializată țară din UE, unde rata de dependență energetică a fost peste media UE, situându-se la nivelul de 58,5% în 2007 și 63,7% în 2020, precum și pentru Olanda, unde această rată a înregistrat o creștere semnificativă în perioada de referință, respectiv de la 37,4% în 2007 la peste 68% în 2020;

  • Potențial semnificativ în domeniul energiilor regenerabile. Aproximativ 40% din mix-ul de energie electrică este compus din energie din surse regenerabile, respectiv 58% energie fără emisii de gaze cu efect de seră (GES), iar 72% cu emisii relativ scăzute de CO2;
  • Nivelul mediu pe locuitor al emisiilor de gaze cu efect de seră relativ redus, respectiv de 5,9 tone (comparativ cu 7,1 tone în anul 2007), consemnat în România în anul 2021, o plasau pe locul 2 în ierarhia statelor membre ale UE27 din punct de vedere al acestui indicator, comparativ cu o medie europeană de 7,4 tone;
  • Ameliorarea productivității energetice. Acest indicator[5] face parte din setul Sustainable Development Goals al UE, și este urmărit prin stabilirea de ținte ce au în vedere reducerea consumului de energie primară și a emisiilor de CO2, care impun, în principal, optimizarea mix-ului energetic, promovarea investițiilor în infrastructura energetică, orientarea către tehnologii curate și de randamente înalt. În cazul României, productivitatea energetică a înregistrat o evoluție favorabilă, respectiv de la 3,2 euro/kg echivalent petrol în 2007 la 5,3 euro/kg echivalent petrol în 2021, ceea ce a determinat avansarea țării noastre de pe poziția 25 pe poziția 18 în ierarhia statelor membre din acest punct de vedere, precum și reducerea decalajului față de media UE (6,7 euro/kg echivalent petrol și respectiv 8,5 euro/kg echivalent petrol în 2021) de la 54% în 2007 la 38% în 2021, respectiv cu 16 puncte procentuale. Se remarcă faptul că, în ansamblu, statele din Europa Centrală și de Est înregistrau, atât în 2007, cât și în 2021, niveluri ale eficienței energetice inferioare mediei UE, dintre acestea, Bulgaria situându-se pe ultimul loc în ierarhia statelor membre, cu 1,8 euro/kg echivalent petrol în 2007, respectiv 2,4 euro/kg echivalent petrol în 2021;
  • Volumul semnificativ de masă lemnoasă al pădurilor (lemn fără scoarță), indicator introdus recent de Eurostat, care suferă încă ajustări metodologice pentru asigurarea comparabilității la nivelul statelor membre UE[6], reflectă disponibilitatea utilizării acestei importante resurse în economie, cu respectarea imperativelor de protecție a pădurilor, respectiv mediului și de reducere a amprentei de carbon, precum și de atenuare a impactului schimbărilor climatice, devenite obiective prioritare ale UE pe termen mediu și lung. România, cu peste 2.100 milioane mc în 2007 și peste 2.350 milioane mc în 2020 este una dintre țările cel mai bine înzestrate din acest punct de vedere, clasându-se pe locul 6 în ierarhia UE în cei doi ani de referință. Trebuie precizat însă că există rezerve semnificative în exploatarea și valorificarea lemnului în țară, prin parcurgerea fazelor superioare de prelucrare pe lanțurile de valoare adăugată, până în prezent prevalând exporturile de lemn neprelucrat (bușteni) sau prelucrat primar (cherestea), fără a mai aminti de defrișările masive, de multe ori haotice și ilegale ale suprafețelor împădurite;
  • Documente programatice asumate pentru pregătirea aderării la zona euro. În anul 2018, România a elaborat un „Raport de fundamentare a aderării României la zona euro” și un „Plan de acțiuni pentru aderarea României la zona euro”, care constituie repere esențiale pentru strategiile și politicile economice viitoare;
  • Apartenența la Mecanismul European de Stabilizare Financiară și la Compactul Fiscal European;
  • Stabilitatea sistemului financiar-bancar, existența unor rezerve valutare importante și stabilitatea relativă a cursului de schimb valutar. La 31 decembrie 2022, rezervele valutare la Banca Naţională a României se situau la nivelul de 46,636 mld. euro (25,307 mld. euro la 31 decembrie 2007), iar rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) erau de 52,305 mld. euro (27,186 la 31 decembrie 2007);
  • Statutul de piață emergentă. După trei ani de monitorizare, în septembrie 2019, furnizorul global de indici FTSE Russell a promovat România (Bursa de Valori București), de la statutul de piață de frontieră la cel de piață emergentă;
  • Stoc în creștere al investiții străine directe. Conform datelor furnizate de UNCTAD[7], la finele anului 2021, stocul de investiții străine directe (ISD) era de 108,7 mld. euro (peste 40,0% dintre acestea fiind localizate în industrie), comparativ cu 60,9 mld. euro în anul 2007. În multe cazuri, acestea au adus noi generații de tehnologii, au contribuit la dezvoltarea unor ramuri de vârf și la creșterea exporturilor. România are o tradiție industrială importantă, beneficiind de forță de muncă calificată și cu un cost atractiv pentru investitorii străini. Aceasta a contribuit la dezvoltarea unor sectoare industriale dinamice, în particular în domeniul producției de autovehicule, dar și a unor activități din sfera serviciilor IT și de transport.Unul din avantajele competitive care a stimulat influxurile ISD l-a reprezentat costul salarial mediu orar redus consemnat în România, respectiv de 9,5 euro în anul 2022 (locul 2 din punct de vedere al acestui indicator în ierarhia statelor membre UE27), comparativ cu o medie pe ansamblul UE 27 de 30,5 euro;
  • Oportunitatea atragerii de surse suplimentare de finanțare din fonduri nerambursabile și ameliorarea, în ultimii ani, a capacității de absorbție a acestora. Conform datelor furnizare de Ministerul Finanțelor Publice, în perioada 1 ianuarie 2007-30 decembrie 2022, România a primit 81,3 mld. euro de la UE și a contribuit la bugetul UE cu 26,7 mld. euro (sold pozitiv pentru România de 54,6 mld. euro). În perioada următoare, România beneficiază din partea Uniunii Europene de alocări de 51,5 mld. euro aferente CFM 2021-2027 (31,5 mld. euro din politica de coeziune și circa 20 mld. euro din Politica Agricolă Comună), la acestea adăugându-se 12,2 mld. euro granturi și 15 mld. euro sub formă de împrumuturi, aferente implementării Planului Național de Redresare și Reziliență.
  • Potențial agricol important: locul 5 din punct de vedere al suprafeței agricole utilizate în rândul statelor membre ale UE 27 (respectiv 13,079 mil. ha); 33,3% din exploatațiile agricole din Uniunea Europeană se găsesc în România, terenuri fertile, oportunități pentru agricultură organică, produse tradiționale, inclusiv produse montane; locul 5 din punctul de vedere al suprafeței de teren arabil utilizată (8,588 mil. ha); locul 4 din punct de vedere al suprafeței pajiștilor permanente (4,090 mil. ha);
  • Resurse umane importante și de calitate. Conform datelor Eurostat, România se situează pe locul 7 în rândul statelor membre ale UE 27 din punct de vedere al populației active (8,2 mil. persoane, 2022) și ocupate (8,1 mil. persoane, 2022). În ultimii ani, rata șomajului s-a situat la un nivel scăzut: 5,6% în anul 2022 (locul 15 în rândul statelor membre UE27). Productivitatea fizică a muncii este competitivă la nivel internațional, în cazul anumitor domenii și specializări. Calificarea înaltă a resurselor umane se bucură de recunoaștere internațională în numeroase domenii: sănătate, IT etc. Românii care au lucrat în străinătate și se întorc în țară contribuie la dezvoltarea de noi competențe, specializări. Creșterea veniturilor și facilitățile fiscale acordate în ultimii ani pentru anumite categorii de personal, cumulate cu alte măsuri necesar a fi întreprinse, pot conduce la reducerea amplorii emigrației și la creșterea repatrierilor;
  • Valoarea mare a transferurilor personale (între gospodăriile non-rezidente și cele rezidente în România). Nivelul de 3,4 mld. euro, consemnat pentru România în anul 2020, o situează pe locul 1 în ierarhia statelor membre ale UE27, în creștere cu un loc față de anul 2012, când erau înregistrate transferuri personale de 2,3 mld. euro;
  • Creșterea salariului minim lunar la puterea de cumpărare standard (PCS). Cu precizarea că un număr de 6 state membre (Danemarca, Italia, Cipru, Austria, Finlanda, Suedia) nu au stabilit prin legislație un anumit salariu minim lunar, există anumite rezerve în privința comparabilității acestui indicator calculat de Eurostat la nivel lunar pentru celelalte țări UE, pe seama diferențelor în privința numărului de ore al săptămânii de lucru, mărimii impozitării salariale, conversiei monedelor naționale în euro, respectiv în termenii PCS ș.a., la care se adaugă particularitățile fiecărui stat, între care proporția angajaților remunerați la nivelul salariului minim. Potrivit datelor Eurostat, România a înregistrat cea mai rapidă dinamică dintre toate statele membre UE a salariului minim lunar la PCS, care s-a majorat de la 184 euro în 2007 la 943 euro în 2022, ceea ce a permis avansarea țării noastre de pe poziția 27 pe locul 18 în ierarhia UE din acest punct de vedere (respectiv de pe poziția 20 pe locul 13 dacă se exclud statele membre care nu au stabilit un salariu minim). De remarcat că în anul 2022, statele mai dezvoltate din UE (Germania, Franța, Olanda, Belgia), aveau niveluri ale salariului minim lunar în jurul cifrei de 1.400 euro, iar cele din Europa Centrală și de Est, niveluri cuprinse între 550 euro – 1000 euro.
  • Progrese importante din punct de vedere al rezultatelor și a vizibilității internaționale a rezultatelor cercetării științifice fundamentale și avansate (publicații ISI, BDI etc.).

2.2. Puncte slabe, dezavantaje, decalaje

  • Deși a înregistrat ritmuri ridicate de creștere, nivelul de 15.010 euro al PIB pe locuitor din România din anul 2022, o situează pe penultimul loc în ierarhia statelor membre ale UE 27 (penultimul loc în ierarhia statelor membre UE27 și în anul 2007, cu un nivel de 6.110 euro/locuitor);
  • Fragilitatea modelului de creștere economică din ultimii ani, bazat pe consum, reflectată inclusiv de reacția indicatorilor macroeconomici la măsurile promovate, în perioada 2018 -2022, în sfera creșterii veniturilor populației (creșterea salariilor din sectorul public și a pensiilor);
  • Mecanismele de redistribuire actuale nu asigură transpunerea creșterii economice în bunăstare pentru toate categoriile de locuitori. Cu ocazia lansării de către Comisia Europeană a Raportului de țară 2016 pentru România, Stefan Olsson, directorul Direcției Generale pentru Ocuparea Forței de Muncă a Comisiei Europene afirma: „România are una dintre cele mai mari creșteri economice, dar pe de altă parte există și o altă fațetă. Vedem că această creștere nu este distribuită către toată lumea”. În același context, șeful Reprezentanței CE în România, Angela Filote afirma: „România este în topul sărăciei în Uniunea Europeană…. modelul de creștere actual nu lucrează în interesul cetățeanului, pentru că deși țara crește, cetățeanul rămâne tot mai sărac. Ori acesta nu este un model pe care noi să îl încurajăm”;
  • Lipsa de predictibilitate a cadrului macroeconomic și fiscal-bugetar, legislativ, instituțional și administrativ. Deteriorarea guvernanței economice și a serviciilor publice fundamentale;
  • Nivel scăzut al competitivității internaționale. Deși România a consemnat creșteri importante ale indicelui competitivității, aceasta se situează încă pe o poziție slabă în anul 2022, respectiv pe locul 26 din cele 27 state membre în clasamentul World Economic Forum[8];
  • Tendință de creștere a gradului de îndatorare, majorarea necesarului brut de finanțare a deficitului bugetar și de refinanțare a datoriei. În anul 2022, datoria publică a ajuns să reprezinte aproape 50% din PIB conform metodologiei UE, așteptându-se ca tendința de creștere să continue, în contextul majorării costurilor împrumuturilor, interne și externe;
  • Deficite de cont curent și comercial în creștere. În anul 2022, deficitul de cont curent contabiliza 8,8% din PIB, plasând România pe locul 25 în ierarhia statelor membre UE27 din punct de vedere al acestui indicator. În același an, deficitul balanței comerciale a României a atins nivelul record de 34,1 mld. euro, o pondere importantă din acesta fiind aferent relațiilor comerciale cu statele membre UE27. Grad ridicat de concentrare geografică a exporturilor și exporturilor, cu risc de vulnerabilitate: trei state membre UE concentrează 50-60% din totalul fluxurilor comerciale, reflectând un grad ridicat de expunere și o sensibilitate ridicată a exporturilor României la fluctuațiile ce apar pe aceste piețe;
  • Poziția investițională internațională netă (PIIN)[9] este unul dintre cei mai importanți indicatori macroeconomici, atent monitorizat de instituțiile internaționale, mai ales după criza globală din 2008-2009. În valori absolute, România a înregistrat o deteriorare a poziției sale de debitor net, deficitul balanței active-pasive financiare externe dublându-se practic în 2022 față de 2007, ceea ce a determinat coborârea de pe locul 18 în 2007 pe locul 22 în 2022 în ierarhia UE din acest punct de vedere. Trebuie remarcat că din cele 27 state membre UE, doar 9 țări dețineau o poziție de creditor net în 2022 (față de numai 5 în 2007), dintre care se distinge Germania, cu un excedent al balanței active-pasive financiare externe de peste 2.800 mld. euro în 2022. Dacă PIIN se analizează în termeni relativi (ca pondere în PIB), se constată că, în condițiile creșterii gradului de îndatorare externă și a stocului ISD, principalii factori de influență a acestui indicator în cazul României, indicator ce se situa la nivelul de -47,1% din PIB în 2007 și -40,8% din PIB în 2022, se constată că țara noastră a regresat de pe locul 18 pe locul 22 în ierarhia europeană din acest punct de vedere, înregistrându-se o deteriorare semnificativă a poziției sale financiare de debitor net în raport cu restul lumii. De remarcat că, în 2022, pe prima poziție se situa Olanda, cu excedent al balanței reprezentând 75% din PIB, în timp ce pe ultima poziție se găsea Grecia cu un deficit reprezentând 141% din PIB;
  • Sarcina fiscală[10] este un indicator ce măsoară gradul în care impozitarea muncii descurajează (sau încurajează) ocuparea forței de muncă. În România, din punctul de vedere al gradului de impozitare a muncii, care se găsea la un nivel înalt și în 2007 (39,9%) și chiar dacă într-o ușoară scădere, și în 2021 (37,2%), țara noastră situându-se pe poziția 22 în Uniunea Europeană. Această situație, în ciuda costurilor salariale relativ mici, nu reprezintă un stimulent pentru ocuparea forței de muncă, inclusiv pentru atragerea de ISD. Pentru comparație, așa cum rezultă din datele DG Taxation and Customs Union, atât în anul 2007, cât și în anul 2021, cea mai presantă sarcină fiscală se înregistra în Ungaria (peste 43%), iar în Pe de altă parte, în 2007 cea mai redusă sarcină fiscală se înregistra în Malta, iar în 2021, în Cipru, aproximativ la același nivel (circa 18%);
  • Ponderea scăzută a capitalului autohton în sistemul bancar, dominat de instituțiile de credit cu capital majoritar străin, inclusiv sucursale, în proporție de peste 80%. Diferențialul dobânzii credite/depozite mult superior comparativ cu alte state membre. Expunere mare a băncilor la sectorul public (titluri de stat), precum și la activele imobiliare [11];
  • Ponderea ridicată a companiilor cu capital străin în total cifră de afaceri, exporturi și importuri. În ultimii ani, capitalul străin deținea ponderi importante în multe din ramurile industriale. Ponderea capitalului străin în cifra de afaceri a ramurilor industriale oscila între 39% și 100%. Cele mai mari proporții în cifra de afaceri pentru capitalul străin se consemnează în industria tutunului (100%), extracția petrolului (98%), prelucrarea țițeiului și fabricarea automobilelor (97%), fabricarea echipamentelor electrice și producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă (84%) etc[12]. Poziționarea modestă a companiilor românești pe lanțurile internaționale ale valorii adăugate;
  • Fragmentarea terenurilor agricole: conform datelor Eurostat, în România, în anul 2020, existau 2.887.870 exploatații agricole (31,8% din numărul total de exploatații din Uniunea Europeană), cu o dimensiune medie de 4,4 ha/exploatație, comparativ cu 17,4 ha/exploatație media la nivelul UE 27, cu impact din perspectiva valorificării eficiente a suprafeței agricole;

  • Progres lent al productivității reale a muncii. Deși a înregistrat creșteri importante, productivitatea muncii din România pe oră lucrată se situa în anul 2022 la nivelul de 71,7% din media UE 27 (comparativ cu 40,7% în anul 2007);
  • Progres social lent comparativ cu celelalte state membre. În clasamentul „Indicele progresului social 2022[13], indicator care măsoară calitatea vieții și bunăstarea socială a locuitorilor din 146 țări, pe baza a trei dimensiuni, respectiv nevoile de bază ale omului, fundamentele bunăstării și oportunitățile oferite, România se situa pe penultimul loc în rândul statelor membre ale UE 27, înregistrând penultimul punctaj din categoria altor 15 state care înregistrează un PIB pe locuitor similar;
  • Infrastructura fizică și socială (educație, cercetare-dezvoltare-inovare, sănătate, asistență socială, etc.) slab dezvoltată și distribuită inegal în profil teritorial se constituie într-o frână pentru dezvoltare. Un rol decisiv l-au avut alocările bugetare extrem de scăzute pentru aceste sectoare, care situează România pe ultimele locuri în rândul statelor membre din punct de vedere al ponderii acestora în PIB. Subfinanțarea cronică a învățământului, de exemplu, ponderea în PIB a cheltuielilor pentru educație reprezentând 3,2% în anul 2021, comparativ cu 4,8% media UE27. Subfinanțarea cronică a cercetării-dezvoltării-inovării (ultimul loc în rândul statelor membre în anul 2021, din punct de vedere al cheltuielilor pentru CDI medii pe locuitor) cu impact negativ, inclusiv prin reducerea substanțială a numărului de cercetători, precum și slaba relație între cercetare-industrie-piață. Nivelul extrem de redus de absorbție a fondurilor europene alocate pentru cercetare-dezvoltare-inovare;
  • Tendințele demografice și ale indicatorilor demo-economici nefavorabile. Din perspectiva capitalului uman, România se află în al 33-lea an de spor demografic negativ. În perioada 1990-2020 declinul natural al populației a depășit 1 mil. de locuitori. Soldul net al migrației în aceeași perioadă este estimat de statisticile oficiale la peste 2,6 mil. persoane. În cazul României, potrivit proiecțiilor Comisiei Europene, indicatorii demografici și ai ocupării urmează să înregistreze o deteriorare severă în următoarele decenii, cu un impact negativ asupra pieței muncii. În condițiile în care se va resimți semnificativ impactul migrației nete până în anul 2050, populația ocupată va scădea de la 8,4 mil. persoane în anul 2016 la 8,2 mil. persoane în anul 2020, la 7,3 mil. persoane în anul 2030 și respectiv la 5,3 mil. persoane în anul 2070. Conform proiecțiilor, rata de dependență a sistemului public de pensii, exprimată ca raport procentual între numărul de pensionari și numărul de persoane ocupate, se înscrie pe o traiectorie nefavorabilă, dificil de susținut, majorându-se de la 61,3% în anul 2016 la 63% în anul 2020, la circa 71% în anul 2030 și respectiv la aproape 100% în anul 2060, în ultimul deceniu al perioadei de referință urmând să înregistreze o ușoară scădere;
  • Piața muncii este una tensionată, în care deficitele cantitative (estimate la peste 500 mii persoane în anul 2020) și calitative de forță de muncă (determinate de importante discrepanțe între oferta sistemului de educația și nevoile pieței muncii), coexistă cu contingente importante de resurse umane neutilizate.[14] Estimările noastre, realizate pe baza datelor Eurostat au condus la concluzia că, în România, pentru formarea celor aproximativ 1 milion NEETs, statul a cheltuit circa 11,1 mld. euro, iar familiile aproximativ 13,6 mld. euro, rezultând un total de 24,7 mld. euro valoarea capitalului uman nevalorificat;
  • Structura socio-profesională a populației ocupate din România diferă substanțial de cea din celelalte state membre. Ponderea relativ redusă a salariaților și ponderea ridicată a lucrătorilor în agricultura de subzistență induc un risc de răspuns diferit la politici de ajustare specifice pieței muncii din celelalte state membre, caracterizate printr-o pondere ridicată a salariaților în ocupare. Conform datelor Eurostat, în anul 2022, din totalul persoanelor ocupate în România aproximativ 85,8% erau persoane salariate, 11,5% lucrători pe cont propriu și 2,7% lucrători familiali neremunerați. Dintre lucrătorii pe cont propriu, aproximativ 87,6% nu aveau salariați;
  • Nivelul veniturilor populației din România dintre cele mai reduse din Uniunea Europeană. În semestrul I 2023, nivelul salariului minim (606 euro) situa România pe locul 20 din cele 22 de state membre care au salariu minim prevăzut prin lege;
  • Rata ridicată de părăsire timpurie a sistemului de educație (15,6% în România, în anul 2022, comparativ cu 9,6% media UE27), în special în mediul rural și rata redusă de integrare a absolvenților pe piața muncii (69,6% în România, pentru nivelele ISCED 3-8, cu vârsta de 20-34 ani și care au absolvit sistemul de învățământ cu 1-3 ani înainte de anul de referință, în anul 2022, comparativ cu 81,5% în UE27)reprezintă factori importanți ai expunerii la riscul de sărăcie și excluziune socială;
  • Risc de sărăcie și excluziune socială ridicat. Deși înregistrează o tendință generală de scădere, numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune socială se menține la un nivel ridicat. În anul 2020, conform datelor Eurostat, în România, 5,9 mil. persoane se regăseau în această situație (comparativ cu 9,9 mil. persoane în anul 2009), reprezentând 32,5% din totalul populației (comparativ cu 43,0% în anul 2007). Din această perspectivă se constată disparități teritoriale importante. Ocuparea unui loc de muncă nu reprezintă întotdeauna o garanție pentru un trai decent. Conform datelor Eurostat, rata sărăciei în muncă era în anul 2020, în România de 14,9%, comparativ cu 9,4% media la nivelul UE 27. Dacă în cazul salariaților, rata sărăciei în muncă era de numai 4,2%, în cazul celorlalte categorii (respectiv lucrători pe cont propriu și lucrători familiali neremunerați), rata sărăciei în muncă era de 53,8% (comparativ cu 21,0% media la nivel UE 27);
  • Lipsa unui dialog real instituționalizat. Reforma legislativă realizată prin Legea privind dialogul social (Lege nr. 62/2011) a avut un impact negativ asupra parteneriatului social la toate nivelurile, negocierilor colective și calității condițiilor de angajare și de muncă. Efectul cumulat al desființării contractului colectiv de muncă la nivel național, suplimentării condițiilor de reprezentativitate la nivel sectorial și introducerii criteriului majorității absolute pentru obținerea reprezentativității în vederea negocierii colective la nivelul companiei a fost acela că peste 1,2 milioane de lucrători, în particular cei angajați în întreprinderi cu mai puțin de 20 de angajați, au fost excluși de la negocierea colectivă, fapt ce induce un impact negativ asupra nivelului de salarizare și calității condițiilor de muncă în general;[15]
  • Rata de recirculare a deșeurilor[16] este un indicator care face parte din cadrul UE de monitorizare a economiei circulare, având o importanță economică și de mediu deosebită. Mai mult, conform unei Decizii a Consiliului UE din decembrie 2020 privind resursele proprii (contribuții ale statelor membre la Bugetul UE), asupra deșeurilor din ambalaje din plastic ce nu sunt reciclate se instituie o taxă de 0,8 euro/kg plătită de statele membre. În cazul României, suma aferentă acestei taxe se ridică la câteva sute de milioane de euro pe an. Dacă în 2008, primul an pentru care Eurostat a calculat rata de recirculare a deșeurilor, România înregistra un procent de 3,5% și ocupa locul 20 în ierarhia europeană din acest punct de vedere, în anul 2021, rata de recirculare scăzuse la 1,4%, ducând țara noastră pe ultima poziție. Această diferență trebuie judecată prin prisma decalajului față de media UE la acest indicator (7,3% în 2008 și 10,3% în 2021), care s-a majorat cu 3 puncte procentuale în perioada de referință. În privința țărilor cu rate înalte de recirculare se remarcă Olanda, care a înregistrat cel mai mare procent dintre statele membre UE, respectiv 25,3% în 2008 și 33,8% în 2021. Acest indicator se corelează și cu volumul mare de materiale (biomasă, minereuri metalifere, minereuri nemetalifere și materiale energetice fosile) extrase din mediul natural pentru utilizarea în activități economice și cu tendință de creștere: 543,4 milioane tone în anul 2021, plasând România pe locul 4 în ierarhia statelor membre UE27, comparativ cu locul 6 în anul 2007, cu un nivel al indicatorului de 403,0 milioane tone.


[1]The Changing Wealth of Nations 2021. Managing Assets for the Future, Washington, DC: World Bank. Notă: Cele mai recente date sunt cele aferente anului 2018.

[2]Dependența de importul de materii prime este un indicator al măsurii în care economia unei țări se bazează pe importuri pentru acoperirea necesităților privind inputurile din economie (producție și consum), exprimându-se ca pondere a importurilor în totalul totalul inputurilor materiale utilizate (calculate ca sumă a extracției interne și importurilor fizice). Aceste importuri (inputuri) includ minereuri metalifere, minerale nemetalifere, biomasă și materii prime energetice fosile sau de carieră.

[3] Guvernul României (2020). Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030, aprilie.

[4]Rata de dependență energetică se calculează prin raportarea importurilor nete de energie la totalul energiei disponibile.

[5]Productivitatea energetică (inversul intensității energetice) se calculează prin raportarea PIB la consumul brut de energie.

[6]Pilli R., Grassi G. (2021). Provision of technical and scientific support to DG ESTAT in relation to EU land footprint estimates and gap-filling techniques for European forest accounts (LAFO), EUR 30581 EN, Publications Office of the European Union, Luxembourg, 2021.

[7]„World Investment Report”, UNCTAD, 2022.

[8]„Global Competitiveness Report”, World Economic Forum, 2022.

[9]PIIN reprezintă diferența între activele financiare externe și pasivele financiare externe, exprimând poziția financiară a unei țări în raport cu restul lumii și reflectând în mod agregat competitivitatea sa externă.

[10]Sarcina fiscală este definită ca pondere a impozitelor asupra veniturilor salariale ale unui lucrător mediu celibatar fără copii în totalul costurilor salariale ale angajatorului.

[11]Idem 4.

[12]Luminița Chivu, capitol „Arhitectura întreprinderilor industriale în România 1918-2018”, în coord. Aurel Iancu, Victor Axenciuc, George Georgescu, Florin Marius Pavelescu, Constantin Ciutacu, „Economia României după Marea Unire”, Vol. II – Economia sectorială, Editura Academiei Române, București, 2018

[13]Social Progress Index, 2021.

[14]Luminița Chivu, Mădălina Racovițeanu, George Georgescu et al. „Piața muncii în România. Repere cantitative și calitative privind deficitele de forță de muncă”, Centrul de Informare și Documentare Economică, București, 2019 (studiu realizat cu sprijinul Confederației Patronale Concordia).

[15]Chivu Luminița, Poladian Simona, Ioan-Franc Valeriu, Pop Napoleon, „Convergența economică și monetară a României cu Uniunea Europeană – un demers necesar”, Centrul de Informare și Documentare Economică, București, 2019.

[16]Rata de recirculare a deșeurilor reprezintă ponderea resurselor materiale utilizate în economie ce provin din reciclarea deșeurilor în totalul resurselor materiale.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Universitatea Româno-Americană: parteneriat cu mediul de afaceri și o nouă metodă de admitere

Universitatea Româno-Americană continuă să se distingă prin angajamentul său...