Interviu Inge Abdulcair, Senior Tax Manager PwC
România rămâne statul membru care înregistrează cel mai mare deficit de colectare de TVA. Adică 37,2 procente. Acest deficit fiind practic diferența dintre sumele de TVA care ar trebui încasate și încasările efective raportate de autoritatea fiscală. Se traduce asta într-o sumă neîncasată de aproximativ, am rotunjit, 8 miliarde de euro. Ce ne spune asta?
Într-adevăr, recent, Comisia Europeană a emis acest raport cu privire la decalajul de încasare a TVA existent la nivelul Uniunii Europene. Acest raport practic se pregătește anual, a fost emis începând cu anul 2013, iar acest ultim studiu care a fost emis în acest an se referă la decalajul existent în 2015. Și practic, conform acestui studiu, așa cum a fost și în 2014, și în 2015 România rămâne pe ultimul loc, înregistrând cel mai mare decalaj de TVA din cadrul Uniunii Europene. La nivelul Uniunii, dacă este să ne uităm global, decalajul ajunge undeva la 152 de miliarde de euro care este o sumă semnificativă.
Este aproape cât bugetul României. 150 de miliarde, 152, 170 produsul intern brut, PIB-ul României.
Exact. Este 152 de miliarde la nivelul Uniunii Europene, astfel încât atunci când ne raportăm la România acest decalaj ajunge la 37,2 procente. Într-adevăr, a scăzut puțin raportat la anul 2014, dar în continuare rămânem pe ultimul loc. Ca și valoare absolută, într-adevăr la nivelul României suntem undeva la 7,7 miliarde. Care înseamnă o pierdere enormă de bani care ar putea fi folosiți în sensul creșterii economice și în sensul creării de locuri de muncă.
Mă uit la această sumă necolectată de TVA de 7,7 miliarde de euro care înseamnă de fapt o sumă mai mare decât alocările bugetare ale României pentru educație, pentru sănătate sau pentru investiții în infrastructură.
Da. Pentru că la sănătate și educație suntem undeva la 4% sau 3% din PIB, pe când acest procent este undeva puțin peste 5% din PIB. Deci este o pierdere și o risipă enormă de resurse. Într-adevăr, în privința decalajului de TVA acesta măsoară ceea ce ar trebui să fie colectat la nivelul statelor membre, și la nivelul României implicit, versus ceea ce se colectează efectiv. Practic, este diferența între ceea ce ar trebui să colectăm ca și venit din TVA și ceea ce colectăm de fapt. Nu ar trebui confundată această diferență ca fiind doar evaziune fiscală. Această diferență are mai multe componente – odată frauda fiscală, dar și de exemplu firmele care intră în insolvență și faliment și sfârșesc prin a nu plăti obligațiile la bugetul de stat, sau sume care sunt raportate de către contribuabili, dar efectiv ele nu sunt plătite niciodată către bugetul de stat. Deci are mai multe componente.
Ceea ce înseamnă că sporirea gradului de colectare a TVA comportând două, să zicem, surse de colectare – sau mai curând surse de deficit de colectare – o dată evaziunea și o dată disfuncționalitățile și lipsa unor bune practici. Deci ar putea fi contracarată prin sisteme care să îmbunătățească gradul de colectare. Cum anume se poate face îmbunătățirea colectării?
Într-adevăr, pentru a îmbunătăți acest grad de colectare nu ar trebui să reinventăm roata. Pentru că în situația în care se află România acum au fost și alte state membre în trecut. Practic, rolul nostru acum ar trebui să fie să adoptăm din bunele practici, care au fost adoptate în trecut de către alte state membre, astfel încât să îmbunătățim acest grad de colectare și să nu ne mai însușim în viitor acest ultim loc.
Dacă ne uităm la colegii din Uniunea Europeană, care sunt exemplele de bune practici ce ar trebui importate ad-litteram?
De exemplu, alte state membre au adoptat un standard de audit în domeniul taxelor și impozitelor astfel încât anumite informații sunt transmise către autoritatea fiscală, ca să trecem de la o abordare agreată a tranzacțiilor la o raportare linie cu linie. Astfel, în momentul când raportăm aceste tranzacții către autoritatea fiscală este mult mai simplu să găsim o eventuală neconcordanță existentă la nivelul contribuabililor. Ar exista o transparență mult mai ridicată între contribuabil și între autoritatea fiscală.
De câțiva ani buni vorbim de nevoia de modernizare și de reformare a autorității fiscale și de modernizare și de restructurare a modului de relaționare a autorității fiscale cu contribuabilii, fie ei persoane fizice, fie persoane juridice. Și se vorbește despre necesitatea unei baze de date transparente.
Într-adevăr, acest grad de colectare se va putea majora cel mai ușor în momentul în care noi vom avea operaționalizarea informațiilor fiscale la nivelul ANAF. De exemplu, un centru de monitorizare a operațiunilor contribuabililor prin implementarea unor măsuri cu privire la facturare sau centralizarea caselor de marcat astfel încât informațiile să fie transmise în timp real către autoritatea fiscală, indiferent că vorbim despre facturi sau bonurile fiscale emise de către contribuabil. Într-adevăr, această transparență ne-ar ajuta să urmărim mult mai bine ceea ce se întâmplă la nivelul contribuabililor, ne-ar ajuta mult mai mult în relația cu autoritatea fiscală, în sensul identificării anumitor neconcordanțe la nivelul acestora.
Care este problema TVA Split?
Probabil TVA Split este cel mai mediatizat și mai controversat din ultima perioadă, având în vedere că în acest an au fost foarte multe propuneri legislative în mai multe domenii. Unele dintre ele s-au materializat, altele nu. TVA Split rămâne în continuare un subiect cald având în vedere Ordonanța care a intrat deja în vigoare și forma în care acesta este acum oarecum dezbătută în cadrul Senatului. Într-adevăr, așa cum discutam mai devreme de decalajul de TVA și în cadrul notei de fundamentare, de implementare a sistemului de plată defalcată, se pornește practic de la acest decalaj. Nu am putea spune că această măsură ar rezolva evaziunea fiscală în nici un caz. Cel mult ar putea rezolva ridicarea gradului de colectare pentru sumele care au fost deja declarate de către contribuabili și care nu sunt achitate efectiv, ele fiind blocate în acel cont dedicat de TVA. Și practic noi nu mai avem acces asupra lor. Deci am putea rezolva doar o problemă de colectare, dar în nici un caz problema evaziunii fiscale. Practic, așa cum funcționează sistemul în prezent pentru majoritatea companiilor, noi suntem ca niște agenți colectori, noi ca și contribuabili. Noi colectăm de la clienții noștri, urmând ca ulterior să plătim către bugetul de stat. Ca urmare a plății defalcate a TVA, acei bani nu vor mai fi utilizați de către noi în alte scopuri poate, ci vor fi blocați în acel cont prin care noi vom plăti ulterior către bugetul de stat. Deci, practic accesul nostru și disponibilitatea acelor bani nu va mai fi în puterea noastră.
Cine se poate utiliza de acei bani?
Acel cont de TVA îl vom putea folosi în două scopuri. O dată să plătim TVA către furnizorii noștri, și în al doilea scop, plata către bugetul de stat. Deci practic în situația în care noi am dori să mutăm o parte din acei bani din contul dedicat de TVA în contul curent vom avea nevoie de aprobare din partea ANAF. Nu va mai fi în puterea noastră utilizarea acelor sume. Acea restituire din contul dedicat de TVA în contul curent se va cota așa cum spune Ordonanța în termen de trei zile. Dacă acest lucru se va întâmpla sau nu, n-am putea spune în acest moment. Urmează să vedem practica, dar este un timp foarte scurt, având în vedere că vor fi necesare anumite documente a fi acordate de către contribuabil în vederea primirii acelei restituiri.
Care sunt riscurile pe care le-ați identificat?
În primul rând, probabil pentru cele mai multe companii un risc foarte ridicat se referă la blocarea fluxurilor de numerar. De ce? Pentru că, așa cum spune Ordonanța, aceasta va reglementa practic plățile și modalitatea în care se vor efectua aceste plăți între contribuabili. Regulile cu privire la regimul de TVA sau regulile fiscale, cele prevăzute de Codul fiscal, nu se vor modifica. Astfel încât noi rămânem cu aceleași termene de raportare către bugetul de stat, cu aceleași termene cu privire la plata acestor sume către buget. În același timp, termenele agreate între noi și clienții noștri sau furnizorii noștri nu se schimbă. Astfel încât este posibil ca eu, de exemplu, să am agreat cu clientul meu să plătească în 90 de zile contravaloarea facturii, dar eu în același timp pe 25 a lunii următoare tot trebuie să plătesc către bugetul de stat. Este posibil să încasez acea sumă de la clientul meu peste 90 de zile și ea să fie blocată în acel cont de TVA. Chiar dacă eu am plătit în avans în termenul legal de raportare către bugetul de stat, totuși nu voi avea disponibilitate asupra acelor sume.
Cine va suferi cel mai tare, firma mică sau firma mare corporația?
Indiferent de mărimea companiei, toate companiile ar trebui să fie în principiu afectate. De ce? Pentru că acest efect va depinde o dată de complexitatea tranzacțiilor pe care le avem, dar și de volumul acestora. Este evident că, în cazul în care vorbim de o companie foarte mare care are sisteme IT automatizate și proceduri interne foarte detaliate, ea va fi afectată în sensul că va trebui să facă modificări atât la nivelul sistemului IT, procedurilor interne, dar poate va fi nevoie să angajeze personal suplimentar ca să facă față noilor modificări și ca să se adapteze, astfel încât să urmeze întocmai prevederile Ordonanței. Întrucât, în caz contrar, penalitățile care sunt prevăzute de către această Ordonanță sunt semnificative și pot ajunge până la 50%.
Apropo de proceduri, de volumul tranzacțiilor și de volumul de muncă. Practic, se dublează volumul operațiunilor legate de TVA.
Exact. În primul rând se dublează volumul tranzacțiilor. Înseamnă costuri de birocrație, de timp, de operațiuni. Înseamnă costuri suplimentare odată cu comisioanele bancare, pentru că nu vom mai avea un ordin de plată pentru fiecare factură, ci vom avea două. O dată să plătim baza de impozitare și o dată să plătim TVA. Vorbim de personalul care trebuie să fie dedicat să efectueze toate aceste operațiuni și ca să urmărească întocmai prevederile Ordonanței și nu numai, adică de implementare a procedurii interne. Întrucât există anumite obligații specifice cu privire la tranzacțiile în numerar sau cu cardul unde este evident că va trebui să urmărim zi de zi tranzacțiile pe care le efectuăm atât ca și operațiuni cu card sau operațiuni cu numerar, venituri, cât și plățile efectuate, astfel încât să avem o evidență foarte clară a acestor operațiuni. Este evident că implică costuri suplimentare din partea noastră, o muncă suplimentară din partea angajaților noștri și desigur și costuri aferente.
Cât de mare va fi bariera debitării contului de TVA?
Aceste conturi vor avea restricții și practic aceste restricții vor fi obligatorii începând cu 1 ianuarie, când sistemul devine generalizat și obligatoriu. Practic, singura perioadă în care noi vom putea să facem diverse operațiuni către conturi curente se referă la perioada cât este opțional. Pentru că sistemul până la 31 decembrie va afecta numai societățile care au decis să intre în sistem. Aproximativ 200 față de aproximativ 400 de mii de contribuabili care sunt înregistrați în scopuri de TVA. Există anumite restricții cu privire la modalitatea de debitare și creditare a acestor conturi. De exemplu, Ordonanța prevede întocmai rolul acestor conturi dedicate și ceea ce putem să plătim și ceea ce putem încasa din ele. În această perioadă de tranziție este evident că scopul acesta o să fie mult mai larg, în sensul că vom putea plăti în continuare din aceste conturi dedicate, vom putea încasa de exemplu din conturi curente și vom putea plăti către conturi curente. Dar de la 1 ianuarie acest lucru nu va mai fi posibil din păcate. Procedura de restituire ne spune că ne va acorda banii aceia în 3 zile. Am putea discuta aici de o dublare, poate, a procedurii de rambursare versus restituirea din contul de TVA. Pentru că atunci când vorbim despre rambursare vorbim despre un control de verificare ale unor anumite tipuri de documente. Atunci când o să vorbim de restituirea de TVA, având în vedere că vom avea nevoie să pregătim anumite documente, să le punem la dispoziția autorității fiscale ca să primim acea restituire, într-adevăr putem să ne punem întrebarea dacă nu cumva vorbim de o dublare a unui control care ar fi fost făcut și în situația în care am fi avut un control de rambursare.
Ce credeți că ne așteaptă?
Din perspectiva TVA Split, în prezent această Ordonanță este în dezbatere în Senat, comisia de buget-finanțe a propus anumite schimbări, și anume aplicarea acestei măsuri numai pentru cei care au contracte cu statul sau cei care au capital de stat. Totuși, Senatul nu este cameră decizională astfel încât în prezent trebuie să așteptăm să ajungă în dezbatere în Camera Deputaților și să voteze. Părerea mea este că lucrurile nu vor rămâne așa, dar trebuie să vedem care vor fi în fapt modificările.
