Scurtă analiză a adoptării politicilor economice bazate pe wage-led-growth în România

Date:

Politicile economice reprezintă principalul instrument la îndemâna statului pentru a asigura dezvoltarea corespunzătoare a mediului economic. Importanța politicilor economice este esențială într-o economie funcțională, în special în contextul globalizării și al interdependențelor din ce în ce mai accentuate dintre țări.


De aceea, este nevoie de o atenție deosebită asupra modului în care sunt alese și, mai ales, aplicate politicile economice. Laureatul premiului Nobel Joseph Stiglitz concluziona într-o analiză a crizei din 2008 că vina principală a revenirii greoaie din criză a majorității țărilor dezvoltate este a politicilor economice deficitare și incorect aplicate. Capcana realizării unor politici economice expansioniste în perioadele de creștere pe fondul unui entuziasm general dat de aparenta creștere a nivelului de trai într-un ritm alert se poate dovedi a fi extrem de periculoasă, mai ales pentru țările care nu au o economie stabilă și matură.

Spre deosebire de țări precum Germania sau Franța, care își pot permite mici deparaje economice având la bază un sistem foarte bine ancorat în realitățile mediului de afaceri, marginea estică a Uniunii Europene trebuie să acționeze cu prudență atunci când decide aplicarea unor anumite politici economice. Pentru a evita situații neplăcute, în care impactul evenimentelor economice imprevizibile asupra economiilor naționale și globale ar putea fi dezastruos (asemeni perioadei ultimei crize economice majore), este necesară realizarea unor studii amănunțite, însoțite de previziuni macroeconomice – cantitative și calitative – bine fundamentate, precum și sincronizarea politicilor economice cu perioada (panta) în care economia se situează pe linia ciclului economic.


Mergând mai departe, către situația concretă în care se află România din perspectiva politicilor economice, este deja binecunoscută fundamentarea acestora pe conceptul de wage-led-growth, concept care a stat la baza programului de guvernare din ultimii ani și care presupune asigurarea creșterii economice și a progresului general prin intermediul creșterii salariilor. Cu alte cuvinte, statul își utilizează resursele prioritar pentru creșterea salariilor în economie, urmând ca imboldul rezultat pe partea de cerere agregată să stimuleze, cascadat, toți ceilalți indicatori responsabili de creșterea economică. Desigur, acest lucru semnifică trecerea pe un nivel inferior a altor motoare de creștere, printre care se numără creșterea pe baza investițiilor (investment-led-growth) sau creșterea pe baza profiturilor companiilor (profit-let-growth).


La nivel național, au existat numeroase dezbateri asupra acestei abordări, în care s-au prezentat atât avantaje cât și dezavantaje asupra sa. De această dată, propunem orientarea atenției asupra momentului în care aplicăm aceste „tratamente” economice și ce ne poate spune punctul în care ne situăm în ciclul economic actual despre ceea ce ar trebui să facem.
Concret, în ultimii opt ani România a înregistrat creșteri economice continue (unele dintre ele record la nivelul Uniunii Europene – 6,9% pe serie brută în 2017 conform Băncii Mondiale), deci este mai mult decât evidentă existența unui ciclu expansionist, pe alocuri chiar de supraîncălzire, cu un PIB potențial depășit de valorile reale. Perioada actuală amintește de anul 2007, atunci când creșterea economică înregistra valori record, însă baza acestei creșteri era cu preponderență dată de consumul populației. În acest context, este indicată o abordare prudentă, cu cheltuieli bugetare cumpătate și măsuri fiscale care să contracareze eventuale elemente de supraîncălzire excesivă. Creșterile salariale operate în mod direct, ca rezultat al unei strategii de wage-led-growth, se traduc prin creșteri semnificative ale cheltuielilor bugetare (în situația creșterii salariilor din zona bugetară) sau apariția unor perturbări la nivelul echilibrului pieței muncii (în cazul în care sunt aplicate măsuri de influențare a salariilor din mediul privat, precum creșterea salariului minim sau introducerea unor salarii minime pe diverse domenii de activitate), iar efectul de bumerang al acestor măsuri spre a aduce venituri înapoi spre bugetul de stat este foarte lent. Mai mult decât atât, o creștere salarială forțată, în neconcordanță cu productivitatea muncii, poate duce la sporirea ineficienței și la apariția unor dezechilibre periculoase în mediul microeconomic.


În același timp, în ciuda faptului că și investment-led-growth, și profit-led-growth presupun măsuri de relaxare fiscală sau de micșorare a cheltuielilor bugetare, acestea două asigură un efect de bumerang mai rapid și o recuperare a sumelor alocate de stat într-un timp relativ redus și pe căi ce se pot dovedi mult mai sustenabile pe termen lung: stimularea investițiilor, asigurarea unui mediu de afaceri activ și performant, creșterea salariilor ca urmare a creșterii investițiilor și a productivității, pregătirea unui mediu macroeconomic stabil în întâmpinarea unei eventual perioade de contractare economică ș.a.


Cu toate acestea, trebuie să înfruntăm realitatea și să recunoaștem faptul că principalul motiv al situării pe unul dintre primele locuri la nivelul Europei în ceea ce privește numărul de emigranți raportat la populația totală este nivelul de trai precar și veniturile foarte scăzute ale populației. O intervenție a statului pe partea de venituri este binevenită și orice strategie de dezvoltare economică a României trebuie să țină cont de această componentă. Principala întrebare este, însă, cum putem proceda pentru ca această intervenție să nu dăuneze economiei în perioadele inevitabile de contracție? Răspunsul poate fi dat de încercarea de construire, ca element central al politicilor economice, a unei analiză riguroase a mediului economic și, în special, a poziției în care acesta se află din perspectiva ciclurilor economice. Fiecare măsură menită să îmbunătățească perspectivele de creștere va ține cont de această analiză și va căuta în permanență păstrarea unui echilibru necesar dezvoltării sustenabile pe termen lung.


Nu în ultimul rând, există nevoia continuă a unei coerențe la nivelul politicilor economice. Pentru ca acest lucru să se poată întâmpla în contextul schimbărilor guvernamentale din ce în ce mai dese, mediul politic trebuie să accepte o serie de linii directoare de la care să nu se abată indiferent de înclinația doctrinară a partidelor parte a aparatului decizional. De pildă, chiar dacă partidele politice pot avea soluții diferite pentru problemele economice, ele trebuie să accepte așezarea acestor soluții pe un cadru foarte bine stabilit. Respectarea principiilor specifice ciclurilor economice și sincronizarea politicilor economice cu acestea pot reprezenta un astfel de cadru, însă varianta potrivită nu poate fi identificată decât printr-un dialog permanent între mediul politic și mediul de afaceri, cu o eventuală mediere din partea mediului academic.
În opinia noastră, discuția despre alegerea bazei de stimulare a motoarelor de creștere economică trebuie să continue fiind nevoie de o expertiză pertinentă referitoare la condiția mediului microeconomic și capacitățile acestuia de a produce efecte benefice la nivel macroeconomic.

 

Adrian Moraru
Adrian Moraru
Adrian Moraru este analist la Centrul de Analiză și Prognoză pentru Orientări Strategice

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Prelungirea plafonării primelor RCA nu este un „medicament minune”

Industria de asigurări a luat nota cu profunda...

Digitalizarea raportărilor fiscale – etapele anului 2024. Ce schimbări apar la e-Factura?

de Victoria Dobre, Senior Manager și Ștefan Machidon,...

Costul proprietății – mai scump din 2025 pentru toți. De ce și cum?

de Alex Milcev, Partener, liderul departamentului Asistență fiscală și...

Criza energetică a Europei a fost învinsă în primul rând datorită, reducerii voluntare a consumului de energie 

În februarie 2024 Comisia Europeană a recomandat statelor membre...