În social media au apărut unele afirmații aiuritoare care doresc să acrediteze ideea că persoane din banca centrală (și nu numai) au acționat pentru retrogradarea ratingului de credit al României și că acest plan a eșuat. Enormitatea unor astfel de declarații poate fi ușor demontată printr-o lecturare rapidă a ultimului raport al agenției de rating Standard & Poor ’s referitor la țara noastră. În fapt, activitatea băncii centrale, ponderea scăzută a datoriei și evaluarea externă au fost singurele trei criterii de analiză care au îmbunătățit punctajul acordat de agenție și au permis reconfirmarea ratingului de țară. Elementele relevante din raport care demontează realitatea alternativă ce se încearcă a fi promovată în mass-media sunt prezentate mai jos.

Ce este un rating de credit?

Ratingurile de credit reprezintă opinii independente și orientate spre viitor ce privesc riscul de credit. Ele arată abilitatea unei entități (stat, firmă, municipalitate) de a-și onora obligațiile atunci când devin scadente sau calitatea de credit a unei emisiuni de instrumente de datorie (de exemplu obligațiuni de stat, corporatiste sau municipale). Evaluările de risc de credit respective sunt oferite de firme specializate denumite agenții de rating. Piața notării financiare este dominată de trei mari agenții, care acționează la nivel internațional: Standard & Poor’s, Moody’s și Fitch.
Fiecare firmă de rating aplică o metodologie specifică pentru determinarea nivelului de risc de credit al unui debitor sau al unui instrument de datorie și își face publice opiniile în această privință prin utilizarea unei scări de rating proprii. De regulă, opiniile de rating sunt exprimate prin litere (majuscule și/sau minuscule) la care se adaugă pentru gradarea riscului cifre sau operatori matematici (plus, minus). Agenția Standard & Poor’s (S&P) are o scară de notare cuprinsă între AAA și D. În cazul marilor agenții de rating, deși scările de notare sunt diferite, există totuși o echivalență între ele, care facilitează comparațiile.

În practica piețelor financiare, emitenții sunt grupați în categoria „investment grade”, cuprinsă de la Baa3 (Moody’s), BBB- (S&P), BBB- (Fitch) în sus, sau în categoria „non-investment grade” (denumită și grad speculativ, junk, randament înalt), de la Ba1/BB+/BB+ în jos. Un rating din prima categorie (recomandat pentru investiții) asigură un acces bun la piață și termeni atractivi pentru instrumentele emise. Un rating din cea de a doua categorie (nerecomandat pentru investiții) e însoțit de o serie de restricții și de costuri financiare mai mari (dobânzi mai ridicate). În relație cu conceptul de rating se află și „perspectiva de rating” (pozitivă, stabilă, negativă, în dezvoltare), care reprezintă o evaluare a direcției în care s-ar putea îndrepta ratingul în timp.

Care sunt criteriile utilizate de S&P în acordarea ratingurilor suverane?

Agenția de rating S&P acordă ratinguri suverane (privesc riscul de credit al unui stat) cu respectarea unei metodologii care este publică [i] și care încorporează o serie de factori care în viziunea agenției de rating „afectează dorința și abilitatea guvernelor țărilor suverane de a-și îndeplini obligațiile financiare față de creditori neoficiali, la timp și în întregime”.
Determinarea ratingului suveran se bazează pe factori grupați în cinci zone cheie de analiză, care la rândul lor formează două profiluri, după cum se arată în continuare:

  1. Profilul economic și instituțional:
    evaluare economică
    evaluare instituțională
  2. Profilul flexibilității și performanței:
    evaluare externă
    evaluare fiscală
    evaluare monetară

Evaluarea instituțională reflectă modul în care instituțiile și politicile guvernamentale afectează riscul de credit prin asigurarea de finanțe publice sustenabile, promovarea creșterii economice echilibrate și răspunsurile la șocurile economice și politice. De asemenea, evaluarea reflectă transparența datelor, proceselor și instituțiilor, istoricul plăților în contul datoriei și riscurile de securitate potențiale externe sau interne.
Evaluarea economică reflectă viziunea agenției privind nivelele de venit ale țării respective (măsurate prin indicatorul PIB/locuitor), perspectivele de creștere economică, precum și diversitatea economică și volatilitatea (expunerea constantă la dezastre naturale și la condiții adverse de climă).
Evaluarea externă are în vedere statutul monedei țării în tranzacțiile internaționale, abilitatea țării de a genera valuta necesară plății obligațiilor sale publice sau private către nonrezidenți, precum și poziția externă a țării, care arată activele și pasivele (atât în valută, cât și în monedă locală) față de restul lumii.

Evaluarea fiscală reflectă viziunea agenției privind sustenabilitatea deficitelor bugetare și a poverii datoriei țării. Ea abordează flexibilitatea fiscală, trendurile și vulnerabilitățile fiscale pe termen lung, structura datoriei și accesul la finanțare, precum și riscurile potențiale ce pot apare datorită pasivelor eventuale. Această evaluare este împărțită în două segmente: „performanța fiscală și flexibilitate” și „povara datoriei”.
Evaluarea monetară reflectă viziunea agenției în privința „abilității autorității monetare (n.n. – în cazul nostru, BNR) de a-și îndeplini mandatul în același timp cu susținerea unei economii echilibrate și atenuarea oricăror șocuri majore economice sau financiare”. Evaluarea monetară cuprinde analiza a doi factori: regimul valutar și credibilitatea politicii monetare.

Cum se stabilește ratingul final?

Cei cinci factori anterior menționați sunt evaluați pe o scală de la 1 (cel mai puternic) la 6 (cel mai slab) și se obține o valoare medie pentru Profilul instituțional și economic și o altă valoare medie pentru Profilul flexibilitate și performanță. Aceste valori sunt confruntate cu un tabel, prezentat în metodologia de rating, ce are pe coloane un punctaj specific cuprins între
1 și 6 aferent primului profil și pe linii alt punctaj cuprins între 1 și 6 aferent celui de al doilea profil. La intersecția liniei și coloanei corespunzând valorilor medii se află nivelul de rating indicativ, care poate fi supus unei ușoare modificări de către agenția de rating în funcție de existența anumitor factori de ajustare suplimentari.

Evaluarea ratingului de credit al României

În cazul României, trei factori au obținut punctajul de
3 (Evaluarea externă, Evaluarea fiscală: povara datoriei și Evaluarea monetară), ceilalți factori utilizați în analiză obținând punctajul de 4. Ratingul indicativ rezultat a fost cel de BBB-, care nu a suferit nicio ajustare suplimentară. De asemenea, ratingul acordat a fost același pentru datoriile în valută și cele în monedă locală. Prin urmare, ratingul final a rămas BBB- (cu perspectivă negativă) [ii].

Ce spune agenția despre BNR

Există numeroase referiri la banca centrală în textul raportului agenției de rating. Una dintre cele mai relevante pentru scopul articolului nostru este următoarea: „Ne așteptăm ca BNR să-și mențină credibilitatea, să-și conserve independența și să ancoreze cu succes așteptările inflaționiste asistând piețele autohtone să digere cerințele de finanțare ale guvernului în anul 2020. Cumpărările de obligațiuni până la acest moment au adăugat lichiditate în piață și banca centrală deține o poziție creditoare netă față de sectorul bancar. Acestea fiind zise, dată fiind mărimea necesităților de finanțare pe termen scurt ale guvernului și riscul că s-ar putea lărgi dacă veniturile fiscale dezamăgesc, aceasta ar putea însemna că BNR va trebui să acționeze într-o măsură mult mai mare decât a prevăzut inițial. Ne așteptăm ca BNR să procedeze cu grijă pentru a echilibra regimul său de țintire a inflației și considerațiile privind cursul de schimb în condițiile unui program de relaxare cantitativă în expansiune”.
În fraza anterioară, agenția surprinde un aspect foarte important, necesitatea luării în considerare nu numai a dobânzilor, ci și a cursului de schimb în elaborarea politicilor băncii centrale, aspect pe care unii preferă să-l ignore. De altfel, agenția subliniază în raportul său că „volatilitatea ridicată a cursului de schimb ar putea avea severe repercusiuni asupra bilanțurilor sectorului public și privat deoarece aproximativ jumătate din datoria guvernului României este denominată în valută [iii]. Mai mult, aproximativ 40% din depozitele sectorului financiar sunt denominate în valută, ca și aproximativ o treime din împrumuturile la scara sectorului”.

O relație elastică cu adevărul

Decizia agenției de rating a fost receptată în România în fel și chip, părerile sale legate de evaluarea riscului suveran de credit fiind răstălmăcite adesea, în funcție de interesele diferitelor persoane fizice și instituții autohtone. Un loc de frunte, dacă nu chiar primul loc, într-un clasament al deformării adevărului îl revendică o persoană, fost director al unui cotidian economic obscur, ce promovează pe blogul său fantezii conspiraționiste legate de un așa-zis plan eșuat. Aceasta infiltrează în mentalul colectiv enormitatea că BNR a dus în mod deliberat o politică greșită, ce urmărea retrogradarea țării într-o categorie inferioară de rating („junk”). În antiteză, agenția de rating, ce face o evaluare independentă, găsește politica BNR drept credibilă și oferă acesteia calificativ maxim (din cele acordate), calificativ ce contribuie la menținerea ratingului [iii]. Cât de ridicol și fals sună în acest context felicitările retorice ale adeptului teoriei conspiraționiste adresate agenției de rating pentru că nu a „achiesat la manevrele prin care tocmai cei ce gestionează criza în România ar fi vrut să împingă economia la «junk»” prin faptul că nu a acordat un calificativ mai redus.
Să ne punem întrebarea ce bancă centrală din lume și-ar complica existența (prin consecințele negative majore ce ar rezulta pentru economie, sistemul financiar și mandatul său) și s-ar expune oprobiului public printr-o activitate îndreptată deliberat spre o reducere a ratingului de țară, mai ales când este vorba de trecerea în categoria „nerecomandat investițiilor”. Să nu uităm și faptul că activitatea băncii centrale este supusă unei analize detaliate a agenției de rating (a se vedea paragraful de mai sus Evaluarea monetară) și face obiectul unui calificativ, ce sunt aduse la cunoștința publicului.

Cum rămâne cu costul împrumuturilor României?

La pachet cu teoria planului eșuat vin și afirmațiile că „economia [n.n. – României] ar trebui să se împrumute la costuri printre cele mai mici din UE, având în vedere datoria publică încă mică (40% din PIB)” și că BNR este de vină că acest deziderat nu se realizează. Mai recent, prin apariții la mai multe posturi de televiziune, se supralicitează cu sloganul „avem toate condițiile să plătim dobânzi mult mai mici”, fiind găsit același vinovat.
Într-adevăr datoria publică redusă este un punct forte al României și agenția de rating a ținut cont de aceasta atunci când a acordat pentru acest criteriu punctajul de 3. Orice analist onest, care dorește să informeze corect opinia publică, trebuie însă să precizeze cum stă efectiv România la toate criteriile în funcție de care se stabilește ratingul suveran de credit. Criteriile respective, prezentate în prima parte a acestui articol și dintre care cele mai multe nu au nicio legătură cu banca centrală, odată încorporate în rating influențează nivelul primelor de risc ce intră în componența dobânzilor nominale cerute de investitori pentru împrumuturile acordate.
Dacă România ar fi obținut la toți factorii de rating scorul de 3, așa cum a obținut BNR pentru activitatea sa, atunci ratingul țării noastre ar fi fost A-, identic cu cel acordat Poloniei. Cum aceasta nu s-a întâmplat, costurile aferente titlurilor de stat pe 10 ani sunt de 3,82% pentru România și de 1,38% pentru Polonia. [iv]
Nu putem decât să constatăm că persoana bântuită de fantezii conspiraționiste tace mâlc în privința notelor obținute de România la celelalte criterii de evaluare a ratingului de credit care au impact asupra costului împrumuturilor. De ce? Nu știe că și acestea contează în stabilirea costurilor împrumuturilor sau referirea la scorul acestora ar strica întreaga sa argumentație ce se vrea a fi incriminatoare la adresa băncii centrale?

În loc de concluzii

Spațiul nu ne permite să analizăm și alte afirmații eronate (și sunt multe) ale persoanei respective. Să nu încheiem, totuși, înainte de ne aminti că aceasta a luat în derâdere precizările BNR privind implicarea acesteia în depășirea situației tensionate inițiale din sistemul bancar legată de criza sanitară declanșată de noul coronavirus. Agenția recunoaște însă această realitate subliniind următoarele: „Ca răspuns la șocul de lichiditate indus de COVID-19, volatilitatea pieței financiare și un lanț de licitații de obligațiuni guvernamentale fără de succes, BNR a anunțat o serie de măsuri. Acestea includ acordarea de lichiditate băncilor prin operațiuni de tip repo, reducerea ratei rezervelor minime și un angajament de cumpărare nelimitată de obligațiuni de stat pe piața secundară”.

* * *

P.S. Orice blogger ce se vrea analist (credibil, serios, de elită) ar trebui să țină cont în activitatea sa de vorbele lui F. Nietzsche: „Nu mă îngrijorează că m-ai mințit, ci mă îngrijorează că de acum încolo nu pot să te mai cred”.

Note

[i]

A se vedea comunicatul Standard & Poor’s intitulat „Romania: ‘BBB-/A-3 Ratings Affirmed, Outlook Remains Negative” (www. standardandpoors.com)

[ii]

Orice depreciere a monedei naționale va spori cheltuielile în lei ale statului și ale altor entități pentru a face față plății obligațiilor denominate în valută.

[iii]

Rolul politicii monetare a BNR în menținerea ratingului de țară este subliniat de diverse organizații și analiști independenți, printre care Camera de Comerț Româno-Americană (AmCham).

[iv]

Conform datelor disponibile pe site-ul www.worldgovernmentbonds.com, ultima actualizare în data de 11 iunie 2020.

DISTRIBUIȚI