de Andrei Botiș, MRICS,
CEO și fondator Appraisal & Valuation SA (BVB AeRO: APP) | Managing Partner NAI Romania & Moldova, Membru ANEVAR, MRICS | Președinte Romania Green Building Council (RoGBC)
Noiembrie 2021 – mai 2026: de la coaliția PNL–PSD la guvernul Bolojan — realizările, eșecurile și cifrele
Sinteză jurnalistică pe date oficiale (INS, Ministerul Finanțelor, Eurostat, Consiliul Fiscal, CNAIR / Asociația Pro Infrastructură). Cifrele sunt cele mai recente disponibile; unele valori sunt provizorii sau revizuibile.
Cum s-a născut coaliția
După prăbușirea, în toamna lui 2021, a guvernului de dreapta PNL–USR–UDMR, liberalii au făcut un pas pe care îl excluseseră ani la rând: o alianță cu PSD. Împreună cu UDMR, cele două partide au format o coaliție amplă, concepută să dureze șapte ani, cu un mecanism inedit — rotativa guvernamentală: schimbarea premierului la aproximativ un an și jumătate. Criticii au numit-o „a doua monstruoasă coaliție” sau „USL 2.0”; susținătorii au invocat nevoia de stabilitate într-o perioadă de crize suprapuse. Primul premier al erei a fost liberalul Nicolae Ciucă, învestit pe 25 noiembrie 2021.
Miza era dublă. Pe de o parte, coaliția aduna în jur de 60% din Parlament — o majoritate confortabilă, gândită să asigure predictibilitate în fața crizelor care se anunțau. Pe de altă parte, apropierea celor doi foști adversari a alimentat un cinism profund în electorat: alegătorii de dreapta se simțeau trădați de PNL, cei de stânga vedeau un PSD „domesticit”. Această nemulțumire mocnită avea să erupă, trei ani mai târziu, sub forma unui val suveranist fără precedent. Klaus Iohannis, președintele considerat garantul construcției, avea să părăsească scena în 2025 cu una dintre cele mai scăzute cote de încredere din întregul mandat.
Sinteza în cifre
Opt indicatori care rezumă cei circa patru ani și jumătate de guvernare (nov. 2021 – mai 2026) — realizări (albastru), semnale de alarmă (roșu) și avertismente (auriu).
| SCHENGEN14 anide așteptare, încheiați (2024–2025) | AUTOSTRĂZI 2024~195 kmrecord istoric într-un an | SALARIU MINIM+76%de la 2.300 la 4.050 lei | DEFICIT 20248,65%din PIB; ~7,65% în 2025 |
| INFLAȚIE VÂRF13,8%medie 2022; 9,9% în aug. 2025 | DATORIE 202559,3%din PIB, de la ~48% în 2021 | CREȘTERE 2024+0,9%de la +5,7% în 2021 | PNRR21,4 mld €plan revizuit (13,6 grant + 7,8 împr.) |
Cele patru guverne
| Guvern | Premier | Partid | Perioadă | Durată | Coaliție |
|---|---|---|---|---|---|
| Ciucă | Nicolae Ciucă | PNL | 25 nov. 2021 – 15 iun. 2023 | ~19 luni | PNL–PSD–UDMR |
| Ciolacu I | Marcel Ciolacu | PSD | 15 iun. 2023 – 23 dec. 2024 | ~18 luni | PSD–PNL |
| Ciolacu II | Marcel Ciolacu | PSD | 23 dec. 2024 – 5 mai 2025 | ~4,5 luni | PSD–PNL–UDMR |
| Bolojan* | Ilie Bolojan | PNL | 23 iun. 2025 – 5 mai 2026 | ~10 luni | PNL–PSD–USR–UDMR |
* Guvernul Bolojan a fost tot o coaliție largă (PNL–PSD–USR–UDMR), dar cu USR adăugat și cu mandat explicit de corecție fiscală — nu un guvern „post-coaliție”. A fost demis prin moțiune de cenzură pe 5 mai 2026 (281 de voturi, inițiată de PSD și AUR), rămânând ulterior interimar. „Era PNL–PSD” propriu-zisă acoperă guvernele Ciucă, Ciolacu I și Ciolacu II (nov. 2021 – iun. 2025). Ciolacu a demisionat pe 5 mai 2025; până la învestirea lui Bolojan (23 iun. 2025) a urmat un interimat (Cătălin Predoiu).
Galben = premier PNL · Roșu = premier PSD · Gri = tranziție / formulă lărgită
Etapa 1: Guvernul Ciucă (2021–2023) — din pandemie direct în război
Ciucă a preluat guvernarea în plin val pandemic mortal. Toamna lui 2021 prinsese România cu una dintre cele mai scăzute rate de vaccinare din UE (în jur de 40% din populația adultă) și cu o mortalitate în exces printre cele mai ridicate de pe continent. Gestionarea ieșirii din pandemie și revenirea la normalitate au fost primul test, trecut pe fondul unei reveniri economice puternice (+5,7% în 2021) după șocul din 2020.
Abia se stinsese pandemia, că a izbucnit criza următoare: invadarea Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022, a aruncat România — stat de graniță și membru NATO pe flancul estic — într-un context de securitate fără precedent. Țara a devenit rută-cheie pentru exporturile de cereale ucrainene prin Constanța și pe Dunăre și a primit un val de refugiați. Prețurile la energie au crescut puternic, iar răspunsul guvernului a fost intervenționist: plafonarea și compensarea prețurilor la energie și gaze pentru populație și firme, plus pachete de sprijin pentru mediul de afaceri. Cheltuielile de apărare au fost urcate treptat spre și peste 2% din PIB, cu ținta asumată de 2,5%. Costul acestor crize suprapuse s-a văzut în inflație, urcată la o medie de circa 13,8% în 2022 — cea mai ridicată din ultimele decenii.
Etapa 2: Guvernul Ciolacu I (2023–2024) — reformele fiscale și strada
Pe 15 iunie 2023, conform rotativei, social-democratul Marcel Ciolacu a devenit premier. A preluat o economie cu inflație încă ridicată (circa 10,4% medie în 2023), deficit în creștere și presiuni de la Bruxelles pentru corectarea finanțelor publice, România fiind deja în procedură de deficit excesiv. Măsura-etalon a fost pachetul fiscal din toamna lui 2023 (Legea 296/2023): creșteri de taxe și măsuri anti-evaziune menite să încadreze deficitul. Printre schimbări — CASS pe tichetele de masă, restrângerea regimului pentru microîntreprinderi și a facilităților pentru IT și construcții, un impozit minim pe cifra de afaceri pentru companiile mari, precum și extinderea sistemelor e-Factura și e-Transport.
Reformele au venit cu un cost politic. Profesorii au declanșat una dintre cele mai mari greve din ultimii ani, iar personalul medical și alte categorii bugetare au ieșit în stradă. Tot în această perioadă a izbucnit scandalul „azilelor groazei” de la Voluntari, soldat cu demisii și anchete. Pe partea socială, guvernul a dus la capăt o amplă recalculare a pensiilor (Legea 360/2023), aplicată din septembrie 2024, și a continuat majorarea salariului minim. Cea mai importantă bornă a mandatului a fost însă externă: aderarea la Schengen aerian și maritim, obținută în martie 2024.
Tabloul macroeconomic, an de an
O creștere robustă la început, topită treptat până aproape de stagnare; o inflație care urcă și coboară; și un deficit care explodează în ultimul an electoral complet al coaliției (2024).
| An | Creștere PIB real | Inflație (medie an.) | Deficit (cash, % PIB) | Datorie (% PIB) | Salariu min. brut |
|---|---|---|---|---|---|
| 2021 | +5,7% | 5,05% | −6,73% | ~48,6% | 2.300 lei |
| 2022 | +4,1% | 13,8% | −5,68% | ~47,5% | 2.550 lei |
| 2023 | +2,1% | 10,4% | −5,61% | 48,9% | 3.300 lei |
| 2024 | +0,9% | 5,7% | −8,65% | 54,8% | 3.700 lei |
| 2025* | ~0,7% | 9,9%¹ | −7,65% | 59,3% | 4.050 lei |
¹ Rata anuală a inflației în august 2025 (după majorarea taxelor), nu media anuală; valorile 2021–2024 sunt medii anuale (IPC). * 2025 este an de tranziție: coaliția a guvernat până în iunie 2025, apoi guvernul Bolojan. Rândul galben (2024) marchează „moștenirea” — creștere aproape oprită, deficit peste 8% și datorie în salt. Deficitul cash: 6,73% (2021), 5,68% / 81,0 mld lei (2022), 5,61% / 90,1 mld lei (2023).
Salariul minim brut (lei/lună, final de an)
Bugetul, la milimetru: derapajul fiscal din 2024
2024 a fost un an cu patru rânduri de alegeri (locale, europarlamentare, prezidențiale, parlamentare), iar execuția arată un deficit urcat la cel mai mare nivel din UE — potrivit datelor, nu din cauza investițiilor, ci a cheltuielilor curente. Paradoxul: veniturile au crescut peste țintă (+10,4%), deci gaura nu a venit din colectare slabă, ci din salariile bugetarilor (+24%) și pensii, umflate în an electoral.
| Execuția bugetară 2024 (BGC, cash) | Sumă | Variație vs 2023 |
|---|---|---|
| Venituri totale | 574,6 mld lei | +10,4% |
| Cheltuieli de personal (salarii bugetari) | 164,6 mld lei | +24% |
| Cheltuieli cu investiții | 120,2 mld lei | +19,4% |
| Cheltuieli cu dobânzile | 36,3 mld lei | +6,4 mld lei |
| Deficit (cash) | 152,7 mld lei · 8,65% PIB | de la 5,61% |
| Deficit (ESA, Eurostat) | 9,3% PIB | cel mai mare din UE |
| Datorie publică (31 dec. 2024) | ~1.130 mld lei · 54,8% PIB | de la 48,9% |
PIB 2024 ≈ 1.764 mld lei (~353 mld euro). Sursă: Ministerul Finanțelor, Eurostat.
Semnal structural. Potrivit datelor Eurostat, deficitul ESA de 9,3% din PIB a fost cel mai mare din UE în 2024 — de aproape trei ori media UE (−3,2%). În traiectorie, deficitul cash a urcat de la ~6,7% (2021) și 5,6% (2023) la 8,65% (2024). Analiștii Consiliului Fiscal și ai instituțiilor financiare atribuie saltul în principal cheltuielilor curente din anul electoral, nu unei scăderi a veniturilor.
Pentru context regional, tabelul de mai jos compară România cu statele vecine din Europa Centrală și de Est și cu media UE (date Eurostat, ESA 2024):
| Țară (2024) | Deficit (% PIB) | Datorie (% PIB) | Sursă |
|---|---|---|---|
| România | −9,3% | 54,8% | Eurostat |
| Polonia | −6,6% | ~49% | Eurostat |
| Ungaria | −4,7% | ~73% | Eurostat |
| Cehia | sub −3% | ~43% | Eurostat |
| Bulgaria | ~−3% | 24,1% | Eurostat |
| Media UE | −3,2% | 81,0% | Eurostat |
România avea, așadar, cel mai mare deficit din UE, dar una dintre cele mai mici datorii ca pondere în PIB — problema fiind viteza de acumulare, nu nivelul absolut. Potrivit datelor Eurostat publicate în 2026 (cost mediu al datoriei publice guvernamentale la finalul anului 2025), România a raportat cel mai mare cost din UE — 5,2%, față de 4,5% în Polonia, 3,1% în Cehia și 3% în Italia —, ceea ce restrânge spațiul fiscal pentru investiții.
Și 2025? Și 2025? Anul rupturii a fost unul de tranziție — buget construit de coaliție, dar executat în a doua jumătate de guvernul Bolojan, prin măsuri de consolidare și majorări de taxe (TVA de la 19% la 21%, accize, dividende). Deficitul cash a coborât la 7,65% din PIB (146 mld lei), cu ~1 punct sub 2024 — potrivit Eurostat, una dintre cele mai ample corecții dintr-un an din UE, dar tot cel mai mare deficit din Uniune (7,9% pe ESA). În paralel, inflația anuală a urcat la 9,9% în august 2025 după majorarea taxelor, datoria a ajuns la 59,3% din PIB, iar cheltuielile cu dobânzile au crescut cu circa 40%, spre ~50 mld lei — apropiindu-se de nivelul investițiilor din fonduri naționale. Datele sugerează, așadar, un tipar în care coaliția a lăsat un deficit ridicat, iar corecția a fost suportată în perioada de tranziție.
Problema de fond. Structura contează mai mult decât colectarea de o zi anume. Veniturile bugetare ale României se situează în jurul a 33–35% din PIB — sub media UE, de peste 46% (date Eurostat) — pe fondul unei baze fiscale reduse de excepții, regimuri speciale și evaziune. În paralel, cheltuielile rigide (salarii și pensii) au crescut mai repede decât economia. Rezultatul, argumentează mulți economiști, este un deficit de natură structurală, greu de corectat fără reforme ale aparatului de stat și ale sistemului de pensii — reforme pe care coaliția le-a amânat. Aceasta este una dintre explicațiile pentru care corecția ulterioară s-a făcut preponderent prin taxe, nu prin eficientizare.
Costul pentru cetățean: povara corecției
Reducerea deficitului în 2025 a fost reală — dar factura a fost achitată, în cea mai mare parte, de cetățeanul obișnuit. Corecția s-a făcut preponderent prin taxe și scumpiri, nu prin reformarea aparatului de stat: TVA a urcat de la 19% la 21%, au crescut accizele și impozitul pe dividende, iar plafonarea prețurilor la energie a fost ridicată. Pentru o familie de rând, asta a însemnat prețuri mai mari la coșul zilnic, facturi mai mari și mai puțini bani în buzunar.
Efectul s-a văzut imediat în inflație, resărită la ~9,9% în august 2025 și menținută în jur de 9,8% spre finalul anului — printre cele mai mari din UE. Puterea de cumpărare a scăzut: salariul mediu brut real a coborât, cu o scădere de circa 5% în septembrie 2025 față de anul anterior. Cu salarii și pensii în bună parte înghețate pentru 2025, mulți oameni au resimțit direct erodarea veniturilor.
Cel mai greu au fost loviți cei cu venituri mici — pensionarii, familiile numeroase, angajații la salariul minim — pentru care scumpirile la alimente, energie și servicii cântăresc cel mai mult. Pentru ei, „echilibrarea bugetară” nu este o cifră abstractă, ci mese mai sărace și facturi tot mai greu de plătit.
Acesta este miezul problemei sociale a întregii perioade: coaliția PNL–PSD a lăsat un deficit ridicat (8,65% din PIB în 2024), iar corecția care a urmat a fost pusă, în cea mai mare parte, pe umerii cetățeanului, nu pe cei ai statului. Deficitul a fost redus — dar cu un cost social pe care mulți români îl consideră prea mare, o povară plătită la coada de la casă, la ghișeul de facturi și în puterea de cumpărare pierdută. Este greu pentru oameni, iar cifrele echilibrate ale bugetului nu ar trebui să ascundă acest adevăr.
Infrastructură: anii de vârf ai autostrăzilor
Aici coaliția are una dintre cele mai clare reușite. Ritmul construcției de drumuri de mare viteză s-a accelerat vizibil, cu un maxim istoric în 2024.
| An | Km inaugurați (A + DEx) | Rețea la final de an | Observații |
|---|---|---|---|
| 2021 | ~30 km | ~942 km | An slab |
| 2022 | 53 km | ~995 km | Primul drum expres (DEx12) |
| 2023 | ~80 km | ~1.075 km | Depășirea bornei de 1.000 km |
| 2024 | 194,8 km | ~1.270 km | Record istoric · A7, A0 |
| 2025* | 146,3 km | ~1.416 km | *sub guvernul Bolojan |
Nuanță tehnică: din cei ~80 km inaugurați în 2023, doar 13,5 km au fost autostradă propriu-zisă (A), restul drumuri expres (DEx). Sursă: Asociația Pro Infrastructură / CNAIR.
Autostrăzi + drum expres inaugurați (km / an)
Motorul acestei accelerări a fost Autostrada Moldovei (A7), șantierul-vedetă al perioadei, unde s-au deschis zeci de kilometri într-un interval scurt, alături de avansul pe Centura Capitalei (A0) și pe tronsoane din Transilvania și Muntenia. Simbolic, în 2024 s-au inaugurat mai mulți kilometri (~195) decât în 2021, 2022 și 2023 la un loc — o ruptură de ritm reală față de deceniul anterior, când media anuală era de câteva zeci de kilometri.
Comentariu obiectiv. Accelerarea este reală și merită trecută la realizări — dar vine cu două asteriscuri. Unu: unii constructori și experți au avertizat asupra unor compromisuri de proiectare care ar putea scurta durata de viață a tronsoanelor. Doi: proiecte-cheie precum Sibiu–Pitești, DEx Galați–Brăila (întârziat cu doi ani) sau loturi ale Centurii Capitalei (A0) au rămas în urmă, cu termene ratate repetat. Ritmul record maschează decalaje structurale vechi și o problemă de capacitate a constructorilor, nu de finanțare.
Energie: pariul pe independență
Criza energetică declanșată de război a transformat energia în dosarul strategic al perioadei. Pe termen scurt, guvernele coaliției au recurs la plafonarea și compensarea prețurilor la energie electrică și gaze — o schemă costisitoare, dar care a temperat șocul facturilor pentru populație și firme, menținută în diverse forme până la liberalizarea din 2025. Pe termen lung, miza a fost independența energetică, iar aici bilanțul are câteva borne majore.
Cea mai importantă a fost decizia finală de investiție pentru Neptun Deep (iunie 2023) — cel mai mare proiect de gaze din Marea Neagră, dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz (50/50), cu o investiție de până la 4 miliarde de euro. Potrivit estimărilor celor două companii, zăcământul are rezerve de ~100 de miliarde de metri cubi și urmează să intre în producție în 2027; la capacitate maximă (~8 mld mc/an), ar dubla producția internă și ar putea face din România cel mai mare producător de gaze din UE, cu venituri la buget estimate la ~20 mld euro pe durata proiectului. Deblocarea lui a fost posibilă după modificarea, în 2022, a legii offshore.
Pe zona nucleară, coaliția a relansat proiectul reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă și retehnologizarea reactorului 1 (parte dintr-un acord România–SUA de circa 8 miliarde de dolari), plus proiectul primului reactor modular mic (SMR, tehnologie NuScale) din Europa, la Doicești. Sunt însă proiecte cu orizont de finalizare după 2027 — deci realizări deocamdată pe hârtie, a căror validare depinde de guvernările următoare.
| Proiect energetic | Tip | Investiție | Orizont |
|---|---|---|---|
| Neptun Deep (Domino, Pelican Sud) | Gaze offshore | ~4 mld € | producție 2027 |
| Cernavodă – Unitatea 1 (retehnol.) | Nuclear | ~1,8 mld $ | lucrări din 2027 |
| Cernavodă – Unitățile 3 și 4 | Nuclear | acord ~8 mld $ | după 2030 |
| SMR Doicești (NuScale) | Nuclear modular | în derulare | ~2029–2030 |
| Plafonare/compensare prețuri | Măsură socială | cost bugetar mare | 2022–2025 |
Surse: OMV Petrom, Romgaz, Ministerul Energiei, Europa Liberă.
Apărare: cel mai mare salt din NATO
Războiul de la graniță a împins apărarea în topul priorităților. În 2024, România a cheltuit efectiv, pentru prima dată de la 2020, peste 2% din PIB pe apărare — un buget al MApN de circa 95 de miliarde de lei (~19 mld euro, ~2,25% din PIB) — și a înregistrat, potrivit SIPRI și NATO, cea mai mare creștere procentuală a cheltuielilor militare dintre aliați (+43–55% față de 2023). Structural, ponderea cheltuielilor de personal a scăzut de la 71% (2014) la ~43% (2024), în favoarea echipamentelor (~32%).
Pe achiziții, perioada a consfințit o orientare fermă spre echipament occidental, în special american: programul F-35 (32 de avioane de generația a V-a), sistemele Patriot și HIMARS, tancuri Abrams, obuziere K9 (Coreea de Sud), transportoare Piranha. A fost lansată și o licitație de ~6,5 mld euro pentru peste 200 de tancuri, cu condiția asamblării în țară, și un parteneriat cu Rheinmetall pentru o fabrică de pulbere. Pentru 2025, bugetul a fost dimensionat la 2,24% din PIB (cu extindere până la 2,5%), iar ținta asumată este de 3,5% până în 2030 — un efort bugetar considerabil pentru o țară cu cel mai mare deficit din UE.
Cheltuieli de apărare (% din PIB)
Pensii și social: cea mai amplă reformă, cu sincope
Zona socială a fost marca coaliției, în special a PSD. Salariul minim brut a fost aproape dublat (2.300 → 4.050 lei), iar pensiile au fost majorate repetat, punctul de pensie urcând de la ~1.442 lei (2021) la 2.032 lei (2024). Piesa centrală a fost noua lege a pensiilor (Legea 360/2023), aplicată din 1 septembrie 2024 — cea mai amplă reformă a sistemului public, care a recalculat din oficiu ~4,6 milioane de pensii, elaborată cu experți ai Comisiei Europene și ai Băncii Mondiale și legată de un jalon PNRR. Punctul de pensie a fost înlocuit cu „punctul de referință” (81 lei), iar formula a fost recalibrată pe principiul contributivității, cu puncte de stabilitate pentru stagiile lungi.
Reforma a avut și o față problematică. Din cauza termenului foarte scurt de emitere a milioanelor de decizii, circa 720.000 de pensionari au primit inițial recalculări care indicau scăderi (deși legea garanta păstrarea cuantumului mai mare), ceea ce a scos vârstnicii în stradă și a atras critici dure la adresa premierului Ciolacu. Per ansamblu, majorările sociale — necesare, dar costisitoare — au fost printre principalii factori care au împins deficitul spre 8,65% din PIB în 2024.
| Indicator social | 2021 | 2024 | 2025 |
|---|---|---|---|
| Salariu minim brut | 2.300 lei | 3.700 lei | 4.050 lei |
| Valoarea punctului de pensie | ~1.442 lei | 2.032 lei | VPR 81 lei¹ |
| Pensii recalculate (Legea 360) | — | ~4,6 mil. | — |
¹ Din septembrie 2024, punctul de pensie a fost înlocuit cu punctul de referință (81 lei), majorat anual cu inflația plus 50% din creșterea reală a salariului mediu. Sursă: CNPP, Ministerul Muncii.
Fonduri europene și PNRR: bani mulți, absorbție cu sincope
Fondurile europene au fost „combustibilul” investițiilor din perioadă. În forma revizuită, aprobată în octombrie 2025, PNRR-ul României valorează 21,4 miliarde de euro — 13,57 miliarde granturi nerambursabile plus 7,84 miliarde împrumuturi — redus față de alocarea inițială (~28 mld euro). Problema a fost ritmul: în era coaliției, cererea de plată nr. 3 a fost trimisă cu întârziere (decembrie 2023) și deblocată doar parțial în 2025. Absorbția a rămas în urma calendarului, iar depășirea pragului de 60% a venit abia ulterior — semn cât de mult a fost amânată valorificarea deplină a banilor.
Dincolo de bani, PNRR-ul a fost și un instrument de reformă: de el au fost legate ținte precum reforma pensiilor, reforma salarizării bugetare, restructurarea companiilor de stat sau digitalizarea administrației. O parte dintre aceste jaloane au fost ratate sau renegociate, ceea ce a dus la reducerea alocării și la întârzieri în tragerea banilor. Cu alte cuvinte, sincopele de absorbție nu au fost doar administrative, ci și politice — reformele incomode au fost amânate în ani electorali, iar prețul s-a văzut în fondurile pierdute și în alocarea tăiată.
Marile borne europene: Schengen și OCDE
Cea mai importantă victorie de imagine a coaliției a fost Schengen. După 14 ani de așteptare, România a intrat în spațiul aerian și maritim de la 31 martie 2024, iar la frontierele terestre de la 1 ianuarie 2025. Potrivit unor estimări guvernamentale și europene, neaderarea costa țara până la 2% din PIB anual. În paralel, a avansat procesul de aderare la OCDE, prezentat drept următorul mare obiectiv de țară.
Justiție, stat de drept și presă: lumini și umbre
Pe justiție, bilanțul e mixt. Pe partea pozitivă, în 2023 Comisia Europeană a ridicat Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), instituit în 2007 — semnal că România a bifat, formal, țintele de reformă; tot atunci fusese desființată Secția Specială de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), criticată ani la rând. Pe partea negativă, dosarul pensiilor speciale ale magistraților a rămas nereformat, iar organizații de monitorizare au semnalat presiuni asupra independenței presei și o deteriorare a libertății mass-media pe parcursul perioadei.
Criticii au vorbit recurent despre „captura statului” și clientelism — numiri politice în companii de stat și agenții, alocări bugetare discreționare, opacitate. Aceste percepții, alături de povara fiscală și de inflație, au erodat încrederea în „partidele de sistem” și au pregătit terenul pentru șocul electoral din 2024–2025.
Etapa 3 și criza din 2024–2025
După alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024, PSD a rămas cel mai mare partid, dar fără majoritate, pe fondul creșterii partidelor suveraniste (AUR, SOS, POT), care au adunat împreună aproape o treime din voturi. Cele patru partide pro-europene au format un nou cabinet (Ciolacu II, PSD–PNL–UDMR), învestit pe 23 decembrie 2024.
A urmat o criză instituțională fără precedent recent. Primul tur al prezidențialelor (24 noiembrie 2024) a fost câștigat de Călin Georgescu, un independent suveranist promovat intens pe TikTok. Pe 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională a anulat scrutinul, invocând documente declasificate privind o campanie coordonată și suspiciuni de interferență străină. La reluarea din mai 2025, Nicușor Dan a câștigat turul decisiv (18 mai) în fața lui George Simion (AUR), în timp ce candidatul comun al coaliției, Crin Antonescu, s-a clasat pe locul 3 (circa 20%).
Relevanța economică a episodului este directă: eșecul candidatului coaliției a declanșat, pe 5 mai 2025, demisia premierului Ciolacu și corecția fiscală care a urmat. Pe 23 iunie 2025 a fost învestit guvernul Bolojan (PNL–PSD–USR–UDMR), cu mandat de consolidare bugetară; acesta a fost, la rândul său, demis prin moțiune de cenzură pe 5 mai 2026. Mulți analiști leagă ascensiunea suveranismului de uzura partidelor de guvernământ și de nemulțumirea economică acumulată — o interpretare pe care susținătorii coaliției o contestă, invocând factori externi și campaniile online.
Bilanț: la activ și la pasiv
La activ (pro)
- Ieșirea din pandemie și revenirea economică puternică din 2021–2022 (+5,7% PIB în 2021).
- Aderarea la Schengen — aerian și maritim (mar. 2024), terestru (ian. 2025), după 14 ani.
- An record la autostrăzi (2024: 194,8 km) și depășirea bornei de 1.000 km de rețea rapidă.
- Salariul minim aproape dublat (2.300 → 4.050 lei, +76%) și pensii indexate.
- Plafonarea prețurilor la energie și gaze — a temperat șocul facturilor în criză.
- Curs euroatlantic ferm și cheltuieli de apărare urcate spre/peste 2% din PIB în plin război.
- Inflația adusă în jos — de la ~13,8% (2022) la ~5,7% (2024).
- Avans pe dosarul OCDE, prezentat drept următorul mare obiectiv de țară.
- Stabilitate guvernamentală rară în peisajul românesc — a evitat colapsul politic în criză.
- Investiții europene masive care au susținut consumul și infrastructura.
- Pariul energetic Neptun Deep — decizia de investiție pentru cel mai mare zăcământ de gaze din Marea Neagră, cu producție din 2027.
- Cel mai mare salt de apărare din NATO — peste 2% din PIB în 2024, modernizare cu F-35, Patriot, Abrams.
- Reforma pensiilor (Legea 360/2023) — recalcularea a ~4,6 milioane de pensii pe principiul contributivității.
- Ridicarea MCV (2023) — încheierea monitorizării europene pe justiție și desființarea SIIJ.
La pasiv (contra)
- Deficit de peste 8% din PIB în 2024 (8,65% cash / 9,3% ESA) — cel mai mare din UE.
- Datorie publică urcată la 54,8% (2024) și 59,3% (2025) din PIB, în creștere accelerată.
- Inflație persistentă, printre cele mai ridicate din UE, care a erodat câștigurile salariale.
- Absorbție lentă a PNRR — cereri de plată întârziate, valorificare amânată.
- Presiune fiscală în creștere — taxe pe consum care lovesc categoriile vulnerabile.
- Creștere economică în frânare — de la +5,7% (2021) la +0,9% (2024), aproape de stagnare.
- Ascensiunea extremismului, pe care criticii o leagă de uzura partidelor de sistem și de nemulțumirea economică.
- Criza prezidențială 2024–2025 — anularea alegerilor, polarizare și instabilitate.
- Acuzații de clientelism și captură a statului, recurente pe tot parcursul.
- Regres al libertății presei, semnalat de organizații de monitorizare.
- Reforme structurale amânate (companii de stat, aparat bugetar) — lăsate succesorului.
- Recalcularea pensiilor cu sincope — ~720.000 de decizii inițiale cu scăderi, proteste și corecții ulterioare.
- Proiecte energetice și nucleare cu orizont post-2027 — realizări deocamdată pe hârtie, dependente de guvernările următoare.
- Pensiile speciale nereformate și povara lor bugetară, rămase în afara reformei.
Bilanț sintetic: ce a moștenit și ce a lăsat
| Indicator | Preluat 2021 | 2024 | 2025 | Verdict |
|---|---|---|---|---|
| Creștere economică | +5,7% | +0,9% | ~0,7% | Înrăutățire |
| Inflație (medie an.) | 5,05% | 5,7% | 9,9%¹ | Relativ stabilă² |
| Deficit bugetar (cash) | 6,73% | 8,65% | 7,65% | Înrăutățire |
| Datorie publică | 48,6% | 54,8% | 59,3% | Înrăutățire |
| Salariu minim brut | 2.300 | 3.700 | 4.050 | Îmbunătățire |
| Rețea de mare viteză | ~942 km | ~1.270 km | ~1.416 km | Îmbunătățire |
| Schengen | Neaderare | Aer/mare | Terestru | Realizare |
Unități: creștere, inflație, deficit și datorie în % (deficit/datorie ca % din PIB); salariu minim în lei; rețea rutieră în km. ¹ Rata din august 2025. ² Inflația a fost relativ stabilă în era coaliției (2021–2024); saltul din 2025 reflectă majorările de taxe din perioada de tranziție (guvernul Bolojan), nu politica coaliției. Valorile pe 2025 sunt de an de tranziție — coaliția a guvernat până în iunie 2025.
Trei mari dezechilibre macroeconomice s-au adâncit (creștere, deficit, datorie), în timp ce câștigurile vizibile au fost pe zona socială (salariu minim), infrastructură și integrare europeană (Schengen). Graficul de mai jos compară cei trei indicatori-cheie la preluarea și la predarea guvernării.
Preluat (2021) vs 2024 vs 2025 — indicatori-cheie (%)
Verdict: stabilitate sau stagnare?
Bilanțul coaliției PNL–PSD depinde, în cele din urmă, de lentila prin care îl privești. A fost, simultan, un factor de stabilitate și un simbol al blocajului — o guvernare care a rezistat mai mult decât se aștepta cineva, care a bifat obiective de durată (Schengen, un ritm record la autostrăzi), dar a cărei guvernare s-a bazat pe un nivel ridicat de îndatorare și s-a încheiat în chiar momentul alegerilor prezidențiale.
Paradoxul central al erei este ceea ce s-ar putea numi capcana stabilității. Coaliția a fost construită tocmai pentru a evita haosul politic — și a reușit: a traversat o pandemie, un război, o criză energetică și o criză constituțională fără să se prăbușească prematur. Dar aceeași logică a supraviețuirii a făcut-o alergică la reformele dureroase. Fiecare decizie incomodă — tăierea cheltuielilor rigide, reforma companiilor de stat, a pensiilor speciale, a aparatului bugetar — a fost amânată pentru „după alegeri”. Cum alegeri au fost aproape în fiecare an, momentul potrivit nu a venit niciodată, iar dezechilibrele s-au acumulat până când corecția a devenit inevitabilă și abruptă.
Apărătorii spun: a ținut țara pe linia de plutire prin pandemie, război și criză energetică, a dus România în Schengen, a construit autostrăzi în ritm record și a menținut cursul euroatlantic într-o vreme în care alte democrații se clătinau.
Criticii răspund: a lăsat un deficit ridicat și o datorie în creștere, a împovărat cetățeanul cu taxe și inflație, a întârziat absorbția fondurilor europene și, prin uzura celor două mari partide, a favorizat — susțin ei — ascensiunea forțelor pe care spunea că le ține la distanță.
Ce rămâne. Dincolo de dispute, câteva lucruri sunt deja ireversibile. Pe partea de câștiguri durabile: aderarea la Schengen nu se mai poate retrage; kilometrii de autostradă sunt fizici și vor rămâne; decizia pentru gazele din Marea Neagră deschide o perspectivă energetică pe două decenii; iar saltul de apărare a început modernizarea unei armate rămase mult timp în urmă. Pe partea de costuri durabile: datoria publică urcată spre 60% din PIB va fi plătită, cu dobânzi, ani buni de acum înainte — dobânzi care deja rivalizează cu bugetul investițiilor; iar fractura politică, ascensiunea suveranismului și neîncrederea în instituții s-ar putea dovedi cea mai scumpă moștenire, fiindcă nu se corectează printr-o ordonanță de urgență.
Comparația cu succesorul este instructivă. Guvernul Bolojan a redus deficitul, dar prin măsuri de austeritate care au coincis cu o inflație mai mare și cu nemulțumire publică — un indiciu că problemele lăsate de coaliție nu aveau soluții nedureroase. Criticii vorbesc despre o „stabilitate pe datorie”, a cărei factură a fost transferată către guvernările următoare; apărătorii răspund că prioritatea, într-un context de război și criză energetică, a fost evitarea colapsului.
Lecția economică. Datele sugerează o concluzie clasică: creșterea susținută de consum public și de datorie produce rezultate bune pe termen scurt și costuri pe termen lung. România a crescut, s-a modernizat și a bifat obiective de durată — dar, în bună măsură, pe credit. Întrebarea deschisă nu este dacă a construit, ci cât de sustenabil a construit.
Coaliția PNL–PSD va rămâne probabil în istorie drept guvernarea paradoxurilor: a construit mai mult decât multe guverne dinaintea ei — infrastructură, integrare europeană, un pariu energetic —, dar a consumat mai mult capital fiscal decât aproape oricare din ultimele decenii și a transferat costul ajustării către guvernările care au urmat. A rezistat pandemiei, războiului și crizei energetice; nu a rezistat propriei uzuri și facturii pe care a lăsat-o.
Cifrele provin din surse oficiale: Institutul Național de Statistică (PIB, IPC), Ministerul Finanțelor (execuție bugetară, metodologie cash), Eurostat (deficit ESA, datorie publică), Consiliul Fiscal, CNAIR și Asociația Pro Infrastructură (drumuri de mare viteză). Deficitul este raportat pe metodologia națională „cash”, cu excepția comparațiilor europene, unde se folosește ESA 2010. Unele valori (creștere economică, kilometri inaugurați, inflația pe 2025) sunt provizorii sau pot diferi ușor între surse și vintage-uri de date. Materialul este un bilanț jurnalistic, care sintetizează atât realizările, cât și criticile aduse coaliției; interpretările divergente ale partidelor, opoziției și analiștilor asupra acelorași date reprezintă o precizare necesară pentru orice temă politică atât de recentă și de disputată.
