de Adrian Căruceru,
expert educație financiară
Programul Național de Educație Financiară pentru România
„Cât credit pot lua?”
„120.000 euro pe 30 de ani.”
„Super, îi iau pe toți.”
Am văzut conversația asta de sute de ori când lucram în sistemul bancar. Nu era o excepție. Era regula.
De ce lumea ia creditul maxim
Când ți se spune că poți lua 120.000 de euro, ceva se schimbă în modul în care gândești. Suma devine un plafon pe care instinctiv vrei să-l atingi, nu un instrument pe care ar trebui să-l calibrezi în funcție de situația ta reală.
Și mai e ceva: optimismul. Oamenii care semnau pentru credit maxim pe perioada maximă credeau sincer că lucrurile vor merge bine: salariul va crește (așa cum se întâmplase până atunci), va apărea un bonus (așa cum mai fuseseră în fiecare an), vor face economii în altă parte, că, în ultimă instanță, vor găsi o soluție.
Gândirea asta pozitivă era bună până la punctul în care oamenii evită (din ignoranță sau nepăsare) să-și pună o singură întrebare: ce se întâmplă dacă ceva nu merge bine?
Când ești în fața unui consultant de credite, conversația se concentrează pe ce poți lua, nu pe ce ar trebui să iei. Ți se explică rata lunară, perioada, dobânda. Dacă te încadrezi, primești aprobarea.
Nimeni nu te întreabă: dacă salariul nu crește în următorii trei ani, mai poți duce rata? Dacă îți pierzi jobul (nu ca ipoteză catastrofică, ci ca un scenariu ct se poate de actual) cât timp rezistați ca familie? Dacă apare o urgență medicală, o reparație majoră, o perioadă de incertitudine, rata de 750 de euro pe lună unde se încadrează în buget?
Viața nu merge niciodată numai în sus. Am avut o pandemie. Traversăm o perioadă de criză economică. Sunt restructurări în industrii care, în urmă cu puțin timp, păreau solide. Niciunul dintre scenariile astea nu e apocaliptic, dimpotrivă; sunt evenimente normale ale unui ciclu economic normal. Dar contractul de credit semnat în cel mai bun moment al vieții tale nu ține cont că lucrurile se pot schimba.
Ce cumperi, de fapt, când iei creditul maxim pe perioada maximă
Există o iluzie că un credit mai mare înseamnă mai multă libertate. O casă mai mare, un start mai bun, mai multe opțiuni.
În realitate, creditul maxim cumpără exact inversul: constrângere.
Jobul toxic pe care, altfel, l-ai fi părăsit de mult? Trebuie să-l ții, ai rate. Oportunitatea de a schimba cariera, de a face o pauză, de a risca, de pildă, cu o afacereîn care crezi? Uită de ea, creditul nu îți permite flexibilitate. Dacă partenerul de viață vrea sau trebuie să reducă programul o perioadă, dacă tu ai nevoie de un an sabatic, dacă apare o oportunitate de business, toate aceste decizii se lovesc de același zid: rata lunară pe 30 de ani.
Diferența dintre creditul maxim și unul rezonabil e libertatea de a face alegeri când viața nu merge după plan.
Testul pe care ar trebui să-l faci înainte să semnezi
Înainte de orice semnătură, pune-ți o singură întrebare: pot plăti rata asta dacă totul merge prost timp de doi ani consecutivi?
Nu „dacă se întâmplă ceva rău”. Ci dacă, doi ani la rând, lucrurile nu merg bine: venituri mai mici, cheltuieli neprevăzute, incertitudine generală.
Dacă răspunsul e nu sau nu știu, suma pentru care urmează să semnezi e prea mare, indiferent dacă banca îți aprobă creditul fără probleme.
Banca îți spune cât poți lua în scenariul în care totul merge bine. Tu trebuie să decizi cât îți permiți în scenariul în care nu merge.
Ia cât îți permite cel mai prost an, nu cel mai bun.
