de avocat Alexandra Ianul,
Managing Partner, IANUL LAW OFFICE
Decizia Consiliului Concurenței de a sancționa zece instituții bancare cu amenzi totale de aproximativ 3,73 miliarde lei pentru încălcarea regulilor de concurență în cadrul procedurii de stabilire a indicelui ROBOR reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai importante evenimente juridice și economice ale ultimilor ani.
În primele zile de la anunțarea sancțiunilor, atenția publică s-a concentrat aproape exclusiv asupra unei întrebări: vor putea consumatorii să obțină despăgubiri?
Întrebarea este legitimă, însă riscă să simplifice excesiv o situație juridică mult mai complexă. În ultimele zile, Consiliul Concurenței a adoptat însă o poziție publică neobișnuit de fermă, oferind câteva indicii relevante cu privire la natura faptelor reținute în cadrul investigației.
Autoritatea afirmă că sancțiunile au fost aplicate pentru o „încălcare flagrantă a regulilor de concurență naționale și europene”, constând într-un schimb de informații confidențiale și strategice privind nivelul ROBOR în cadrul procedurii de fixing. Mai mult, Consiliul susține că această conduită a permis coordonarea cotațiilor pentru obținerea unui nivel mai ridicat al ROBOR la maturitățile care influențează costul creditelor acordate populației și companiilor.
O asemenea formulare depășește nivelul unor simple suspiciuni și indică faptul că autoritatea consideră că deține un probatoriu suficient de solid pentru a susține una dintre cele mai mari sancțiuni aplicate vreodată sectorului bancar din România.
La fel de relevantă este și declarația recentă a președintelui Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, potrivit căreia două dintre băncile investigate au încercat să obțină în instanță suspendarea unor etape esențiale ale procedurii administrative, inclusiv a audierilor, deliberărilor și redactării deciziei. Potrivit autorității, aceste demersuri ar fi avut ca efect împiedicarea finalizării investigației. Instanțele au respins solicitările formulate, apreciindu-le ca inadmisibile.
Un element care a trecut aproape neobservat în spațiul public privește litigiile procedurale declanșate de două dintre băncile investigate. Potrivit Consiliului Concurenței, acestea au solicitat suspendarea unor etape esențiale ale procedurii administrative, inclusiv a audierilor și a deliberărilor Plenului. Comentând aceste demersuri, președintele autorității a declarat: „Niciodată în istoria Consiliului Concurenței nu s-a mai întâmplat așa ceva.” Dincolo de forța retorică a afirmației, elementul relevant este că instanțele au respins aceste cereri ca inadmisibile, permițând finalizarea investigației.
Potrivit comunicatului emis de autoritate: ~Consiliul Concurenței a câștigat procesele intentate de două bănci implicate în investigația privind stabilirea indicelui ROBOR, care au solicitat instanțelor (Judecătoria sector 1 și Curtea de Apel București) suspendarea unor proceduri legal derulate de autoritatea de concurență, pentru a bloca finalizarea cazului. „Aceste acțiuni reprezintă o premieră. Niciodată în istoria Consiliului Concurenței nu s-a mai întâmplat așa ceva: băncile au încercat pe toate căile, fie la judecătorie, fie la Curtea de Apel, să blocheze finalizarea investigației. O companie care se consideră nevinovată merge în instanță pentru a-și dovedi nevinovăția. În acest caz, însă, băncile s-au adresat instanței, cerând suspendarea audierilor, deliberărilor și redactarea deciziei, cu scopul de a ne împiedica să finalizăm investigația. Ultimul proces s-a judecat luni dimineață, iar instanța a confirmat faptul că demersurile de blocare a procedurilor nu au avut fundament legal”, a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței. Una dintre bănci a solicitat instanței accesul la documente cu caracter protejat, fără a respecta procedurile legale aplicabile. Potrivit legislației, părțile investigate pot solicita instanței verificarea modului în care autoritatea a administrat probele, numai după primirea deciziei cu motivarea extinsă.~ De asemenea, in comunicat se precizeaza ca: ~(…) banca a cerut suspendarea organizării ședinței audierilor, demers care ar fi avut ca efect blocarea adoptării unei decizii de către Plenul Consiliului Concurenței. În cadrul audierilor, companiile investigate își prezintă punctul de vedere în fața Plenului instituției, înainte ca acesta să ia o decizie finală. Cea de-a doua bancă a solicitat suspendarea deliberărilor (adoptarea deciziei) Plenului Consiliului Concurenței, precum și a elaborării/redactării deciziei cu motivarea extinsă, tot pentru a bloca finalizarea investigației. Instanțele au respins solicitările ca fiind inadmisibile~.
Desigur, aceste litigii procedurale nu reprezintă o confirmare a legalității deciziei de sancționare și nici a existenței încălcărilor reținute de Consiliul Concurenței. Ele indică însă faptul că disputa juridică dintre autoritate și instituțiile bancare a depășit de mult faza unei investigații administrative obișnuite.
Din perspectivă juridică, adevărata confruntare începe abia acum.
Decizia Consiliului Concurenței urmează să fie contestată în fața Curții de Apel București, iar ulterior este foarte probabil ca litigiul să ajungă și în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cadrul acestor proceduri vor fi analizate probele administrate, mecanismele economice invocate de autoritate, existența unei eventuale coordonări anticoncurențiale și impactul concret al acesteia asupra nivelului ROBOR.
Cu toate acestea, există un element care nu poate fi ignorat.
Consiliul Concurenței a afirmat în mod expres că prejudiciile suferite de clienți pot fi solicitate pe calea acțiunilor civile și că constatarea unei încălcări a regulilor de concurență poate fi valorificată în cadrul unor astfel de litigii.
Această precizare nu echivalează cu recunoașterea automată a unui drept la despăgubiri. În eventualele acțiuni civile va trebui demonstrată existența prejudiciului, întinderea acestuia și legătura de cauzalitate dintre conduita sancționată și costurile suportate efectiv de fiecare reclamant.
Cu toate acestea, simplul fapt că autoritatea de concurență deschide explicit această perspectivă reprezintă o evoluție semnificativă și poate marca începutul unei noi etape juridice în relația dintre consumatori și sistemul bancar.
În prezent, cea mai prudentă concluzie este și cea mai corectă din punct de vedere profesional: nu există încă suficiente date pentru a anticipa rezultatul final al acestui dosar. Există însă suficiente elemente pentru a afirma că investigația nu mai poate fi privită ca o simplă controversă administrativă.
Din acest moment, dosarul ROBOR devine o temă cu implicații sistemice, care depășește sfera dreptului concurenței și poate influența, în anii următori, atât practica instanțelor civile, cât și raporturile dintre consumatori, autorități și instituțiile financiare.
