de Liviu Dobre (foto),
Președinte al Consiliului de Administrație Agricover Distribution SA
Măsurile de sprijin pentru fermieri avute în vedere de Guvern reprezintă un prim pas pentru a asigura supraviețuirea fermierilor, suspendarea rambursărilor și acordarea de granturi, putând oferi, în anumite condiții, soluții rapide pentru menținerea fermelor pe linia de plutire. Însă, supraviețuirea nu înseamnă stabilitate, iar pentru un echilibru durabil e nevoie de sprijin pentru întregul lanț agricol, în care fiecare verigă joacă un rol critic.
În timp ce măsurile de urgență se concentrează pe ajutorarea fermierilor, taxa de solidaritate aplicată furnizorilor și distribuitorilor de inputuri agricole, riscă, în actualul context economic, să genereze un efect de bumerang care poate amenința întregul ecosistem. Conform OUG 31/2024, distribuitorii cu cifre de afaceri de peste 50 de milioane de euro trebuie să plătească o taxă de 1% din cifra de afaceri. Această taxă, cel mai probabil aplicată și furnizorilor de inputuri agricole, poate duce la o creștere cumulativă de 2% a costurilor pentru fermieri, într-un moment în care fiecare leu contează pentru supraviețuirea lor.
Taxa suplimentară se reflectă direct în prețurile inputurilor – semințe, produse fitosanitare, îngrășăminte, motorină – pe care fermierii le achiziționează. Aceștia, însă, nu au niciun spațiu de manevră pentru a transfera aceste costuri suplimentare în prețurile finale ale produselor agricole, din cauza presiunilor piețelor internaționale de desfacere. Astfel, fermierii se regăsesc blocați între ciocan și nicovală: pe de o parte, creșterea costurilor de producție, pe de altă parte, prețurile impuse de piețele internationale de marfuri agricole, pe care nu le pot controla.
Operatorii economici care asigură fermierilor inputurile agricole constituie „motorul tăcut” care menține agricultura funcțională. Aceștia furnizează resursele critice necesare la începutul fiecărui ciclu agricol, facilitând accesul fermierilor la inputuri în valoare de peste 20 de miliarde de lei anual, sume care sunt recuperate, în cea mai mare parte, doar după recoltă când fermierii au venituri din vânzarea producției obținute. Astăzi, majoritatea distribuitorilor de inputuri agricole sunt deja în dificultate, au pierderi și probleme de cash flow. În plus, ca urmare a măsurilor propuse de suspendare la plată a facturilor restante de către fermierii afectați de secetă, distribuitorii trebuie să finanțeze simultan două cicluri agricole: ciclul trecut, din care nu-și vor recupera o parte semnificativă a creanțelor până în 2025, și noul ciclu pentru 2024-2025. Această presiune dublă poate fi devastatoare pentru lichiditatea ecosistemului, riscând să determine un blocaj financiar al agriculturii.
În această situație, derogarea de la plata taxei de solidaritate de 1% ar fi o măsură logică și necesară, similară cu scutirea acordată distribuitorilor de energie care funcționează într-un cadru reglementat. Rolul distribuitorilor de inputuri în ecosistemul agricol este la fel de semnificativ pentru funcționarea întregii industrii, iar orice reducere a capacității lor de operare poate conduce la efecte în cascadă asupra producției agricole.
Taxa de 1%, aplicată companiilor care furnizează inputuri agricole, are un efect negativ în lanț, iar prin efectul de majorare a costului inputurilor poate reduce eficiența măsurilor guvernamentale destinate sprijinirii fermierilor. Astfel, se riscă o situație paradoxală în care sprijinul oferit fermierilor este contracarat de costuri suplimentare, împovărând și mai mult un sector deja vulnerabil. Este vital să evităm acest efect bumerang, care riscă să anuleze bună parte din progresele făcute până acum.
Derogarea de la taxa de solidaritate nu este singura soluție necesară, dar ar fi un pas esențial pentru a diminua presiunea asupra companiilor care distribuie inputuri direct către fermieri și a asigura accesul continuu al fermierilor la inputuri vitale, fără de care producția agricolă ar putea să sufere întreruperi majore. Este un moment în care agricultura are nevoie, mai mult ca oricând, de solidaritate și de măsuri coerente, pentru a evita un blocaj critic și a transforma supraviețuirea de moment în stabilitate pe termen lung.