BERLIN – Când președintele rus Vladimir Putin a ordonat trupelor sale să invadeze Ucraina în zorii zilei de 24 februarie 2022, totul s-a schimbat, nu doar pentru Europa, ci și pentru întreaga lume. Ceasul istoric tocmai fusese dat înapoi.
De îndată ce o mare putere militară a lansat un război de cucerire împotriva unui vecin pașnic, ne-am întors într-o lume în care puterea este afirmată prin violență și granițele sunt trase cu sânge. Principiul geopolitic definitoriu de la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI a fost răsturnat. Negocierile non-violente și pacea au fost date la o parte; în schimb, au revenit afirmațiile unilaterale de forță.
Deși au existat numeroase războaie în ultimele decenii, acestea au fost în mare parte regionale și au avut loc la periferia liniilor de falie geopolitică. Nu a existat nicio urmă de Sarajevo globală – un război care necesită intervenție internațională, ca în Bosnia în anii 1990, dar la o scară mult mai mare. Pacificatorii instinctivi au funcționat fiabil, iar Statele Unite, singura superputere, au servit în continuare drept garant al ordinii – sau așa părea, până când acea lume s-a spulberat în fața ochilor noștri fără nicio alternativă mai bună la vedere.
În spatele invaziei lui Putin se află iredentismul rus neo-imperial. Putin vrea să revizuiască condițiile geopolitice care au predominat de la prăbușirea Uniunii Sovietice. Acest tip de proiect revizionist este în mod inerent periculos, deoarece implică o afirmare a dominației, chiar a supremației și, prin urmare, necesită declararea de război, nu numai împotriva vecinilor mai mici și a puterilor regionale, ci și împotriva puterilor globale (care au miză în rezultat, chiar dacă de obicei rămân pe fundal).
După cum a fost de mult timp evident, principala axă geopolitică a secolului XXI va fi relația dintre SUA și China. Dacă cele două superputeri pot ajunge la o înțelegere strategică și pot coopera între ele, șansele noastre de a avea un viitor pașnic ar crește brusc. Dacă nu pot, se va întâmpla opusul.
Dar mai complicat e faptul că vechea ordine mondială – bazată în principal pe principiile liberale ale Americii și pe supremația occidentală – își pierde puterea și ridică multe întrebări. Ce consecințe vor urma din proliferarea provocărilor armate la adresa ordinii mondiale existente? Ar putea Pax Americana să cedeze loc unui sistem determinat de chinezi? Dacă da, ar fi acel proces violent sau pașnic, poate prezentând un fel de recreare a vechii „pentarhii” europene (supremația a cinci puteri) la scară globală?
Acest ultim gând mi se pare prea mecanicist, mai ales acum că un al doilea război major este în desfășurare în Orientul Mijlociu. Atrocitățile Hamas în Israel din 7 octombrie arată cât de mult pot exploda conflictele teritoriale, atunci când se schimbă condițiile geopolitice mai moderne și contingente. Conflictul israeliano-palestinian nu este nou; datează din timpul Imperiului Britanic și al Primului Război Mondial. Dar fără un cadru geopolitic stabil, astfel de conflicte devin ideale pentru manipularea sub acoperire de către alții care luptă pentru putere globală sau regională.
Israelul se află acum în Gaza pentru că acum se simte obligat să dezrădăcineze o organizație teroristă care a primit mult timp sprijin din partea Iranului, inamicul său regional. În același timp, SUA au trimis două grupuri de portavioane în estul Mediteranei pentru a împiedica extinderea războiului în Liban, unde Hezbollah, un alt mandatar iranian, hărțuiește Israelul lansând drone și trăgând cu rachete peste graniță. Fitilul pe care Hamas l-a aprins pe 7 octombrie este departe de a fi stins.
Adăugați retorica din ce în ce mai agresivă a Chinei față de Taiwan și pretenția sa de suveranitate în Marea Chinei de Sud și este ușor de observat cât de volatilă este situația globală. Agravând incertitudinea, lumea trece printr-o realiniere amplă. Sudul global cere mai multe locuri la masă, iar noi alianțe și coaliții apar dincolo de întinderea Occidentului.
Va deveni un concurs al „Occidentului împotriva celorlalți” contextul în care dominația occidentală scade? Sau puternicele curente politice din Europa și SUA vor trage Occidentul departe de structurile sale tradiționale de alianță și într-o direcție mai antidemocratică? Putin pariază pe faptul că SUA își abandonează obligațiile transatlantice după alegerile prezidențiale de anul viitor. Dacă se întâmplă acest lucru, ne înfiorăm să ne gândim ce se va întâmpla cu Europa.
Într-adevăr, apare o nouă lume. Va fi caracterizată nu numai de mai multe interdependențe, ci și de mai multă nesiguranță, pericol și război. Stabilitatea în relațiile internaționale va deveni un concept străin dintr-o epocă trecută – unul pe care nu l-am apreciat pe deplin până când a dispărut.
_________________
Joschka Fischer, ministrul de externe și vice-cancelar al Germaniei între 1998 și 2005, a fost lider al Partidului Verzilor Germani timp de aproape 20 de ani.
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic.ro
© Project Syndicate
