de SILVIU GEANĂ, lider, Federația SILVA
În perioada 11-15 mai 2026, liderul Federației Sindicatelor din Silvicultură SILVA, împreună cu secretarul general al Confederației Sindicale Naționale (CSN) Meridian, dl Dumitru Fornea, au participat, la invitația președintelui UNFF21, dl Ismail Belen, la lucrările Forumului Națiunilor Unite pentru Păduri, care au avut loc la sediul ONU din New York.
UNFF21 este un forum dedicat accelerării implementării Planului strategic al ONU pentru păduri 2017-2030 și Obiectivelor globale privind pădurile. Lansarea Raportului privind Obiectivele Forestiere Globale 2026 arată că progresul global există, dar rămâne inegal: 27% dintre ținte sunt în mare parte atinse, 65% sunt parțial atinse, iar 8% sunt în afara traiectoriei.
Am prezentat la UNFF21 mai multe repere legate de România. Acestea se regăsesc în „Documentul de poziție pentru UNFF21 – PĂDURILE ROMÂNIEI ÎN ACTUALUL CONTEXT ECONOMIC, SOCIAL ȘI AL BIODIVERSITĂȚII”, pe care îl atașăm acestui comunicat de presă.
Pădurile sunt infrastructură naturală strategică pentru România!
Pădurile produc materie primă regenerabilă, stabilizează economia rurală, protejează solurile și apa, susțin biodiversitatea și stochează carbon. În accepțiunea economică largă – silvicultură, exploatare, prelucrarea lemnului, hârtie și mobilier – sectorul generează direct peste 1,5% din PIB, iar prin efectele de multiplicare contribuția totală este estimată la aproximativ 4,5% din PIB.
Aceste activități susțin peste 157.000 de locuri de muncă directe și peste 330.000 de locuri de muncă directe, indirecte și induse, multe dintre ele în zone rurale, montane sau monoindustriale, unde alternativele de angajare sunt destul de reduse.
România trebuie să își dezvolte lanțul intern de valoare al lemnului și produselor forestiere, cu accent pe prelucrare superioară, produse cu durată lungă de viață și locuri de muncă stabile.
Suprafața pădurilor din România a crescut
Inventarul Forestier Național este principalul instrument de evaluare a resurselor forestiere. Raportul preliminar IFN III (ciclul 2020-2025), publicat de Ministerul Mediului pentru consultare tehnică, indică o suprafață totală a pădurilor de 7,20 mil ha, din care 7,050 mil ha terenuri acoperite cu arbori.
Față de ciclul anterior, raportul consemnează o creștere a suprafeței pădurii și o creștere a volumului de lemn pe picior cu aproape 97 milioane m³. Creșterea curentă anuală este estimată la aproape 60 milioane m³, iar volumul recoltat anual din păduri la 26 milioane m³.
Munca la pădure rămâne o ocupație dificilă și riscantă
În silvicultură și exploatări forestiere există în continuare accidente, inclusiv mortale, generate de condiții grele, izolare, utilaje, pantă, arbori sub tensiune și deficit de personal calificat.
De asemenea, au fost inclusiv cazuri de silvicultori agresați în timpul diverselor acțiuni de control. Protecția lucrătorilor forestieri trebuie tratată ca parte a protecției pădurii: dotări, salarizare competitivă, statut profesional, formare, echipe suficiente și sancționarea fermă a agresiunilor asupra silvicultorilor.
Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva și Confederația Sindicală Națională Meridian consideră că aplicarea mecanică a principiilor de guvernanță corporativă în administrarea pădurilor publice poate conduce la dezechilibre atunci când indicatorii economici de profitabilitate prevalează asupra funcțiilor sociale și ecologice ale pădurii.
În silvicultură, performanța trebuie evaluată prin echilibrul dintre conservare, producție, regenerare, servicii ecosistemice, siguranța personalului și contribuția pentru comunitățile rurale. Obligația de virare la buget a unei părți foarte mari din profit a limitat capacitatea administratorului pădurilor publice de a reinvesti în infrastructură forestieră, dotări, digitalizare, condiții de muncă și salarizare competitivă.
Pădurile României trebuie administrate profesionist, pe termen lung, de personal silvic stabil și bine pregătit, cu investiții predictibile și cu echilibru real între economie, mediu și societate. Strategia Națională pentru Păduri 2030, aprobată de România încearcă să pună bazele politicilor publice pentru această direcție.
Pădurile României în actualul context economic, social și al biodiversității
Document de poziție pentru Forumul Națiunilor Unite pentru Păduri – UNFF21, New York, 11-15 mai 2026
Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA, organizație cu peste 14.000 de membri, afiliată la Confederația Sindicală Națională MERIDIAN
PĂDURILE ROMÂNIEI
| Contribuție economică totală estimată: aprox. 4,5% din PIB, cu peste 330.000 locuri de muncă directe, indirecte și induse. | Inventarul Forestier Național III preliminar: 7,20 milioane ha păduri și 2,45 mld. m³ volum lemn pe picior; resursa forestieră este stabilă și în creștere. | Mesaj UNFF21: Pădurile reprezintă o infrastructură economică, socială și climatică complexă, nu un simplu activ comercial care să genereze profit. |
Context internațional și relevanță pentru UNFF21
UNFF21 este o importantă sesiune de politici dedicată accelerării implementării Planului strategic al ONU pentru păduri 2017-2030 și Obiectivelor globale privind pădurile. Prioritățile bieniului 2025-2026 sunt Obiectivele globale 1, 3 și 5: extinderea și gestionarea durabilă a pădurilor, protejarea funcțiilor ecosistemice și întărirea cooperării, guvernanței, finanțării și datelor. Lansarea Raportului privind Obiectivele Forestiere Globale 2026 arată că progresul global există, dar rămâne inegal: 27% dintre ținte sunt în mare parte atinse, 65% sunt parțial atinse, iar 8% sunt în afara traiectoriei. În acest cadru, România poate prezenta o poziție echilibrată: contribuție economică reală, resursă forestieră stabilă, legislație de trasabilitate avansată și o nevoie urgentă de finanțare și de adaptare a guvernanței actuale la principiile managementului forestier durabil.
Tema Zilei Internaționale a Pădurilor din anul 2026 – „Pădurile și economiile” – confirmă mesajul nostru central: pădurile nu sunt periferice economiei, ci susțin locuri de muncă, reduc sărăcia, protejează apa și solul, stabilizează clima și creează reziliență în comunități. Tocmai de aceea, evaluarea economică a pădurilor trebuie să includă și beneficiile nemonetare și serviciile ecosistemice, nu doar profitul contabil anual.
1. Importanța economică și socială a pădurilor României
Pădurile sunt infrastructură naturală strategică pentru România: produc materie primă regenerabilă, stabilizează economia rurală, protejează solurile și apa, susțin biodiversitatea și stochează carbon. În accepțiunea economică largă – silvicultură, exploatare, prelucrarea lemnului, hârtie și mobilier – sectorul generează direct peste 1,5% din PIB, iar prin efectele de multiplicare contribuția totală este estimată la aproximativ 4,5% din PIB. Aceste activități susțin peste 157.000 de locuri de muncă directe și peste 330.000 de locuri de muncă directe, indirecte și induse, multe dintre ele în zone rurale, montane sau monoindustriale, unde alternativele de angajare sunt destul de reduse.
În fondul forestier proprietate publică a statului, Romsilva administra la 31.12.2025 aproximativ 3,1 milioane ha, iar prin ocoalele proprii asigura administrare, servicii silvice sau pază și pentru suprafețe aparținând altor proprietari, reprezentând cca 1,1 milioane ha. În 2025, Romsilva a raportat venituri totale de circa 3,44 miliarde lei, cifră de afaceri de circa 3,10 miliarde lei și cheltuieli cu personalul de circa 1,77 miliarde lei. Pe orizontală, pădurea susține administrarea, exploatarea și transportul lemnului, infrastructura forestieră, industria mobilei, energia din biomasă, turismul și valorificarea produselor nelemnoase – fructe de pădure, ciuperci, plante medicinale, servicii recreative și ecosistemice.
Documentele UNFF privind contribuțiile partenerilor accentuează aceleași direcții: bioeconomie forestieră durabilă, lanțuri valorice legale și trasabile ale lemnului, finanțare pentru păduri, educație forestieră, date transparente și cooperare între sectorul public, comunități, lucrători și industrie. România trebuie să își dezvolte lanțul intern de valoare al lemnului și produselor forestiere, cu accent pe prelucrare superioară, produse cu durată lungă de viață și locuri de muncă stabile.
2. Resursa forestieră, biodiversitatea, clima și împăduririle
Inventarul Forestier Național este principalul instrument de evaluare a resurselor forestiere. Raportul preliminar IFN III (ciclul 2020-2025), publicat de Ministerul Mediului pentru consultare tehnică, indică o suprafață totală a pădurii de 7,20 mil ha, din care 7,050 mil ha terenuri acoperite cu arbori. Față de ciclul anterior, raportul consemnează o creștere a suprafeței pădurii și o creștere a volumului de lemn pe picior cu aproape 97 milioane m³, până la 2,45 miliarde m³. Creșterea curentă anuală este estimată la aproape 60 milioane m³, iar volumul recoltat anual din păduri la 26,64 milioane m³; IFN menționează că acest indicator a scăzut semnificativ față de ciclul II, ceea ce indică efectul măsurilor de reducere a tăierilor.
România are un avantaj ecologic important: păduri în mare parte regenerate natural care păstrează tipul natural-fundamental, cu compoziții dominante de fag, molid, gorun și alte foioase autohtone. Regenerarea naturală, în proporție ridicată, trebuie păstrată ca pilon al vitalității pădurilor, deoarece asigură adaptabilitate genetică, stabilitate și reziliență climatică. Totodată, programele de împădurire finanțate prin PNRR – Componenta C2 Păduri și protecția biodiversității – sprijină extinderea suprafețelor împădurite, perdelele forestiere, pădurile urbane, reîmpăduririle și pepinierele. Aceste programe trebuie însă accelerate prin proceduri simple, asistență tehnică pentru proprietari și implicarea structurilor silvice profesioniste.
În logica ONU, România se poate racorda la inițiativele globale privind restaurarea ecosistemelor, armonizarea raportării forestiere și monitorizarea digitală, dar cu o condiție esențială: datele și tehnologia trebuie să sprijine managementul durabil și munca profesionistă din teren, nu să substituie personalul silvic.
3. Legalitate, muncă decentă și guvernanță specifică pădurilor
În ultimii ani, România a întărit instrumentele de combatere a tăierilor ilegale prin: modificarea Legii contravențiilor silvice, elaborarea unui nou Cod silvic – și introducerea sistemului SUMAL 2.0, utilizat pentru identificarea provenienței și trasabilitatea materialelor lemnoase. Datele IFN arată o scădere semnificativă a indicatorului de recoltare față de ciclul anterior, fenomenul tăierilor ilicite este mult mai bine urmărit, sancționat și transparentizat, nefiind însă eliminat integral.
Munca la pădure rămâne însă una dintre cele mai dificile și riscante ocupații. În silvicultură și exploatări forestiere există în continuare accidente, inclusiv mortale, generate de condiții grele, izolare, utilaje, pantă, arbori sub tensiune și deficit de personal calificat. Au fost inclusiv cazuri de silvicultori agresați în timpul diverselor acțiuni de control. Protecția lucrătorilor forestieri trebuie tratată ca parte a protecției pădurii: dotări, salarizare competitivă, statut profesional, formare, echipe suficiente și sancționarea fermă a agresiunilor asupra silvicultorilor.
Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva și Confederația Sindicală Națională Meridian consideră că aplicarea mecanică a principiilor de guvernanță corporativă în administrarea pădurilor publice poate conduce la dezechilibre, atunci când indicatorii economici de profitabilitate prevalează asupra funcțiilor sociale și ecologice ale pădurii. În silvicultură, performanța trebuie evaluată prin echilibrul dintre conservare, producție, regenerare, servicii ecosistemice, siguranța personalului și contribuția pentru comunitățile rurale. Obligația de virare la buget a unei părți foarte mari din profit a limitat capacitatea administratorului pădurilor publice de a reinvesti în infrastructură forestieră, dotări, digitalizare, condiții de muncă și salarizare competitivă.
4. Principiul european și mesajul României: pădurile au nevoie de management forestier durabil
Rezoluția H1, adoptată la Helsinki în anul 1993 de Conferința Ministerială privind Protecția Pădurilor în Europa, definește managementul forestier durabil ca administrarea și utilizarea pădurilor astfel încât să se mențină biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea și capacitatea de a îndeplini funcțiile ecologice, economice și sociale, în prezent și în viitor, fără a prejudicia alte ecosisteme. Aceasta este baza poziției noastre: pădurile României trebuie administrate profesionist, pe termen lung, de personal silvic stabil și bine pregătit, cu investiții predictibile și cu echilibru real între economie, mediu și societate. Strategia Națională pentru Păduri 2030, aprobată de România încearcă să pună bazele politicilor publice pentru această direcție.
Mesaje și propuneri pentru Forumul Națiunilor Unite pentru Păduri
• România contribuie concret la Obiectivele globale privind pădurile 1, 3 și 5 prin menținerea și extinderea suprafețelor forestiere, conservarea capacității naturale de regenerare, consolidarea trasabilității lemnului și susținerea comunităților rurale dependente de pădure.
• România are resurse forestiere stabile și în creștere, confirmate de IFN, dar presiunea climatică și socială cere investiții, nu decapitalizare.
• Pădurile sunt infrastructură economică, socială și climatică; nu este vorba doar despre alocări bugetare suplimentare, ci despre reinvestirea unei părți echitabile din valoarea economică generată de păduri în administrare, protecție, digitalizare, infrastructură, siguranță și resurse umane.
• Locurile de muncă forestiere sunt locuri de muncă verzi, dar cu risc ridicat; siguranța personalului silvic trebuie tratată ca parte integrantă a guvernanței forestiere, deoarece fără personal protejat, stabil și motivat aplicarea legii, paza pădurilor și managementul forestier durabil devin vulnerabile.
• Combaterea tăierilor ilegale trebuie continuată prin SUMAL, control, trasabilitate și sancțiuni, dar fără a bloca activitatea legală și fără demonizarea personalului silvic.
• Accelerarea împăduririlor prin planuri naționale, a perdelelor forestiere și a restaurării terenurilor degradate trebuie realizată cu sprijinul ocoalelor silvice și cu întreținere până la realizarea stării de masiv.
• România susține în cadrul UNFF necesitatea finanțării adecvate a managementului forestier durabil, armonizarea raportărilor și recunoașterea deplină a serviciilor ecosistemice și a muncii lucrătorilor silvici.
Concluzie finală – mesaj subsumat preocupărilor UNFF21
În acest context, mesajul central care se desprinde este acela că pădurile trebuie tratate nu ca o resursă sectorială izolată, ci ca infrastructură strategică pentru climă, biodiversitate, dezvoltare durabilă, securitate economică și coeziune socială. În deplin acord cu preocupările UNFF21, care vizează consolidarea orientărilor de politici publice și accelerarea implementării angajamentelor internaționale privind pădurile, este necesară trecerea de la declarații generale la măsuri coerente, finanțate și aplicabile în teren.
România trebuie să își afirme angajamentul pentru gospodărirea durabilă a pădurilor, protejarea biodiversității, combaterea degradării terenurilor și integrarea pădurilor în politicile climatice și de dezvoltare, în linie cu Obiectivele Globale pentru Păduri și cu Planul Strategic al ONU pentru Păduri 2017-2030. Prioritățile tematice ale ciclului UNFF20/UNFF21 se concentrează asupra Obiectivelor Globale pentru Păduri 1, 3 și 5, respectiv extinderea și protejarea suprafețelor forestiere, valorificarea beneficiilor economice, sociale și de mediu ale pădurilor și consolidarea guvernanței și cooperării.
Prin urmare, concluzia noastră este că orice reformă, strategie sau decizie administrativă privind sectorul forestier trebuie să pornească de la un principiu fundamental: pădurea nu poate fi apărată fără instituții stabile, personal profesionist, finanțare adecvată, dialog social real și politici publice predictibile. Numai astfel angajamentele internaționale pot deveni rezultate concrete pentru păduri, comunități și generațiile viitoare.
