Incertitudinea economică și creșterile semnificative ale prețurilor materiilor prime ca urmare a crizei ucrainene au reaprins temerile legate de „stagflație”, o combinație toxică de încetinire economică bruscă și inflație mare. Piețele sunt nervoase, încercând să ia în calcul orice veste despre conflict, prețul petrolului crescând pentru scurt timp la peste 130 de dolari pe baril. Piețele financiare arată roșu, ceea ce face ca investitorii optimiști de anul trecut să privească consternați la portofoliile lor care acum pierd bani. Investițiile în timpul conflictelor și războaielor geopolitice au fost întotdeauna dificile, dar piețele au rezistat de fiecare dată.
Istoria ne-a învățat că piețele au ieșit mai puternice din fiecare război care a avut loc în ultimii 100 de ani. În cele șase luni care au urmat izbucnirii Primului Război Mondial, indicele Dow Jones Industrial Average a pierdut 30%. Pentru că războiul afectase grav lumea financiară, s-a decis închiderea Bursei de Valori din SUA. Putem face o paralelă cu închiderea bursei rusești în prezent. Bursa s-a deschis după șase luni de închidere, iar Dow Jones a urcat în acel an cu 88%. La finalul conflictului, care a durat din 1914 până în 1918, indicele american a câștigat în
total 43%, adică 8,7% pe an. În cel de-al Doilea Război Mondial, la finalul conflictului, care a durat din 1939 până în 1945, Dow Jones a câștigat în total 50%, sau 7% anualizat. La sfârșitul războiului din Vietnam, care a durat din 1965 până în 1973, piața americană a realizat o performanță globală de 43%, sau 5% anualizat.
Mai recent, atacul terorist din 11 septembrie 2001 a adus un declin de 15% la câteva zile după eveniment. De data aceasta, piața americană nu și-a atins minimul până în 2002. Dar motivul nu a fost atacul în sine, ci criza bulei Dotcom care a început cu un an înainte. Piața bear (în scădere) de atunci a fost cauzată de prăbușirea rapidă a prețurilor acțiunilor de tehnologie care fuseseră cumpărate la valori mari, în condițiile în care unele companii au dat faliment și au fost scoase de pe bursă. A urmat apoi o piață bull (în creștere) care a durat până în 2008. În momentul invadării Irakului de către SUA, acțiunile au crescut cu 2,3% în ziua invaziei și au încheiat anul cu o creștere de 30%. Prin urmare, există dovezi solide că, dacă este convențional, războiul afectează bursele de valori pe o perioadă limitată de timp, creând condițiile pentru o creștere explozivă.
Toate creșterile bursiere de mai sus nu au fost lipsite și de scăderi abrupte ale piețelor. Cea mai mare scădere istorică datorată războiului a avut loc odată cu intrarea Germaniei naziste pe teritoriul Cehoslovaciei în 1939 și cu atacul asupra Franței în 1940. S&P 500 a scăzut cu 20,5% și, respectiv, 25,8% în următoarele 22 de zile de tranzacționare. În timpul Crizei petrolului din 1973, S&P 500 a scăzut cu peste 17%. Atunci când Uniunea Sovietică a invadat Afganistanul în 1979, a avut loc o scădere consecutivă a indicelui timp de 12 zile, de aproximativ 3,8% în total. Când Rusia a cucerit ulterior Crimeea, în 2014, s-a înregistrat o scădere de 2%.
Istoria arată, de asemenea, că piețele reacționează inițial prost la creșterea incertitudinii, așa cum vedem și în prezent, investitorii mai întâi vând și apoi pun întrebări. Acest lucru reduce evaluările și așteptările și contribuie la crearea premiselor pentru o redresare a pieței. De asemenea, guvernele reacționează și ele și ne așteptăm să vedem acest lucru acum. De exemplu, în Europa, cea mai afectată dintre regiunile majore, există o serie de „amortizoare” puternice de criză. De la un euro mai slab, care face ca țările și companiile europene să fie mai competitive pe piața internațională în ceea ce privește prețurile mărfurilor, la o creștere a cheltuielilor guvernamentale, condusă de apărare și de ajutorul pentru refugiați și o Bancă Centrală Europeană care este pe cale să mențină ratele dobânzilor la zero pentru mai mult timp, toate acestea vor contribui la protejarea economiei și în cele din urmă, a piețelor.
Conflictul din Ucraina și efectele sale produc îngrijorări cu privire la stagflație. Ultima perioadă de stagflație în Occident a fost în anii 1970. Manualul de investiții de atunci era reprezentat de „activele dure”, cum ar fi materiile prime (DJP, XLE), bunurile imobiliare (XLRE) și „activele defensive” a căror cerere nu depinde de fluctuațiile prețurilor, cum ar fi sănătatea (XLV), utilitățile și produsele de bază pentru consumatori (XLP). Software-ul, care nu exista în anii ’70, ar putea avea rezultate bune ca fiind un „nou segment defensiv” în domeniul tehnologiei. Din punctul de vedere al investițiilor, potențialii perdanți pot fi companiile expuse la scăderea cererii din partea consumatorilor, cum ar fi industria auto, bunurile de folosință îndelungată și producătorii de tehnologie hardware. Sectorul financiar (XLF) este, de asemenea, afectat de o curbă de randament a obligațiunilor aplatizată și de reducerea apetitului pentru credite.
Astfel, este important să aveți un portofoliu diversificat. În 1917, Forbes a publicat o listă cu cele mai mari 100 de companii americane. Când Forbes a revizuit lista originală în 1987, după Marea Depresiune, războaie, inflația din anii 1970 și boom-ul postbelic, 61 dintre companii nu mai existau. Dintre cele 39 rămase, 21 erau încă în activitate, dar nu mai figurau în top 100. Doar 18 se mai aflau în Top 100 și cu excepția General Electric și Kodak, toate au avut performanțe inferioare indicilor de piață.
