În perioada recentă, cotația barilului de țiței dă semne că s-a dezmorțit, înregistrând perioade de creștere abruptă urmate apoi de scăderi la fel de abrupte. Automat, există puseuri de volatilitate care împing cotația la niveluri considerate anormale, spre exemplu cele din zona de 53-55 dolari pe baril.
Circulă extrem de multe informații și opinii în perioada aceasta în legătură cu dinamica barilului de țiței WTI (West Texas Intermediate): că escaladarea unui conflict în Orientul Mijlociu ca urmare a bombardamentelor americane din Siria și Afganistan ar duce la o creștere a cotației țițeiului sau că, din contră, riscurile unei scăderi a economiei globale și, pe cale de consecință, a reducerii consumului nu justifică un preț al barilului decât de, cel mult, 40 dolari ș.a.m.d. Ba mai mult, am avut de-a face și cu o „intervenție verbală” la finele lunii martie, care a determinat creșterea cotației până la un nivel de peste 53 dolari pe baril.
„Verbal interventions” redivivus
Încă de la începutul lunii trecute, agenția Reuters ne informa asupra faptului că un comitet mixt format din miniștrii energiei din țările membre OPEC și reprezentanții non-OPEC ai țărilor producătoare de petrol au convenit să analizeze oportunitatea prelungirii acordului de reducere a producției zilnice de țiței cu încă șase luni. Într-un draft al declarației finale a întâlnirii se menționa faptul că gradul de conformare la acordul în vigoare este unul înalt și că se recomandă prelungirea acestuia, însă, în varianta finală, s-a recomandat doar o reverificare a condițiilor din piață, în luna aprilie, care să fie făcută de un grup de experți. Motivul: acel comitet nu a avut mandat să vină cu recomandări de extindere a acordului, ci doar în ceea ce privește anumite aspecte tehnice.
Participanții la piață au dat un semnal clar atunci, uitându-se preponderent doar pe acel draft și, pe cale de consecință, și-au redus destul de drastic numărul de poziții short pe cotația WTI (West Texas Intermediate) de la un nivel extrem de ridicat. Cum, în acea perioadă, datele despre stocurile de petrol nu au ieșit atât de bune (în sensul unei creșteri a stocurilor), cotația a înregistrat o creștere consistentă, de aproximativ 6% de la 47,50 USD/baril la 50,33 USD/baril.
Cu alte cuvinte, putem spune că a început deja, atunci, o nouă serie de „verbal interventions”, fenomen care a fost foarte prezent și în 2016, ce are ca scop sprijinirea cotației în perioadele cu scăderi majore.
Din punctul de vedere al analizei fundamentale, avem două aspecte de menționat:
– ministrul petrolului din Irak a declarat duminică, 02 aprilie 2017, că țara sa intenționează să mărească producția zilnică de țiței la cinci milioane de barili până la sfârșitul acestui an, ajungând astfel la un nivel de 4,4 milioane de barili pe zi, pentru a asigura nevoia de finanțare necesară economiei aflată în dificultate;
– din datele furnizate de compania Baker Hughes a rezultat că numărul punctelor de exploatare de țiței din SUA a înregistrat a 11-a săptămână de creștere, la 662 față de 362 de astfel de puncte de exploatare în aceeași perioadă a anului trecut.
Influența companiilor americane
După acea creștere abruptă a venit scăderea sau, mai bine spus, revenirea recentă a cotației în zona nivelurilor normale de preț care a apărut ca urmare a „ieșirii la suprafață” a unor seturi de date despre stocurile de petrol ce argumentează încă o dată faptul că producătorii americani extrag petrol la cote maxime:
– API (American Petroleum Institute) a publicat datele săptămânale despre stocurile de țiței și, astfel, am putut constata că acestea, deși în scădere cu 840.000 de barili, au fost mai bune decât ceea ce se pusese în preț de către participanții la piață care anticipau o reducere cu 1,4 milioane de barili;
– în același ton, au sosit, în ședința următoare, datele oficiale de la EIA
(Energy Information Administration) care au relevat o scădere de 1 milion de barili, de asemenea sub estimările din piață;
– mai mult: ambele entități au arătat că, pe parte de stocuri de benzină, creșterile au fost substanțiale, de 1,37 milioane, respectiv 1,5 milioane de barili, sensibil peste estimările din piață chiar și în condițiile în care rafinăriile și-au recăpătat, în cea mai mare parte capacitățile productive în urma terminării perioadei anuale de mentenanță;
– producția zilnică totală a producătorilor din Statele Unite a ajuns la un nivel de 9,25 milioane de barili, ceea ce reprezintă un maximum care nu a mai fost atins din vara anului 2015.
Pe scurt, în urma oricărui puseu al cotației la peste 50-52 dolari pe baril apare, automat, reacția unui puseu al producției zilnice din Statele Unite. De altfel, acest aspect apare limpede și din graficul pe termen mediu și lung al barilului de țiței, din care reiese incapacitatea acestuia de a se menține la un preț în zona a 54-55 dolari, de aici și corecția pe care am putut-o observa în sesiunile recente, așa cum se poate observa din graficul pe termen lung al cotației:
Pe termen scurt, cele mai mari șanse sunt ca evoluția să continue să fie volatilă, poate chiar puțin haotică în anumite perioade. Pe măsură ce începem să ne apropiem de data de 25 Mai, când va avea loc ședința membrilor OPEC și a unei părți a țărilor non-OPEC, avem de-a face, din nou, cu o suită de declarații ale părților implicate, precum și cu o suită de informații mai mult sau mai puțin „pe surse”. Spre exemplu, ministrul rus al Energiei, Alexandr Novak, nu s-a exprimat limpede și răspicat în privința oportunității unei prelungiri a acordului de reducere a producției zilnice, afirmând doar că, la nivel global, stocurile de țiței au scăzut. Că au scăzut, asta știam deja. Dar despre faptul că producția globală nu scade sensibil, domnia sa nu s-a mai exprimat. În plus, ministrul kuweitian al petrolului, Issam Almarzooq, a declarat că Iranul își va menține nivelul actual al producției zilnice, chiar și în cazul în care se va decide o prelungire a acordului.
În așteptarea ședinței OPEC
Rezumând, întâlnirea de la Viena, din 25 Mai, va fi crucială pentru evoluția viitoare a cotației petrolului. Dacă nu vor agrea la prelungirea acordului, se prea poate să vedem, la scurt timp după, un picaj al cotației cel puțin până în zona de 40-42 dolari pe baril. Dacă însă vor agrea să prelungească acordul în aceleași condiții ca și până în prezent, o să revenim la pattern-ul cu care ne-am obișnuit: pusee de preț urmate apoi de reacția producătorilor americani și, pe cale de consecință, de corecții ale cotației, toate acestea în range-ul pe care l-am putut constata deja. Aspectul interesant va fi în cazul în care vor decide augmentarea reducerii zilnice a producției la, să zicem, 2,5-3 milioane de barili pe zi. În acest caz, range-ul respectiv se va muta mai sus cu aproximativ 5 dolari și, automat, viitoarea nouă normalitate a prețului va fi în zona de sub 50-55 dolari pe baril.
